Fondurile mutuale in agricultura reglementate cu jumatati de masura

Crearea fondurilor mutuale în agricultură ar ajuta fermierii români să se protejeze mai bine de riscurile neacoperite de asigurări, dacă legislația ar fi clară, iar experiența altor țări, precum Franța, demonstrează cum poate funcționa acest sistem pentru dezvoltarea agriculturii.

Însă la noi, legislația are o serie de ambiguități care pot întârzia apariția acestor instrumente. Vineri, 10 ianuarie 2014, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea de aprobare a Ordonanței privind înfiinţarea şi acreditarea fondurilor mutuale în agricultură. Modificările aduse prin această lege textului Ordonanței date de Guvern în vara anului 2013 nu vin, însă, cu clarificările și completările așteptate de comunitatea de afaceri, în ciuda unor progrese pe care le face.

Pentru fermierii din România, participarea la fondurile mutuale ar fi trebuit să aducă o reducere considerabilă a riscurilor neacoperite de societăţile de asigurare, precum grindină, secetă, pierderi de venit cauzate de boli. În realitate, dacă analizăm prevederile legale, constatăm că reglementarea legală adoptată și publicată în Monitorul Oficial nu corespunde integral cu intenţia anunţată inițial.

Concret, cadrul legal permite înfiinţarea unor fonduri mutuale, cu menirea de a gestiona riscurile în agricultură, prin acordarea unor compensaţii financiare membrilor pentru pierderile economice cauzate de boli ale animalelor sau ale plantelor, de un incident de mediu sau de alţi factori naturali. Resursele pentru astfel de compensaţii urmează a fi asigurate din contribuţii ale membrilor fondului mutual, fonduri europene şi fonduri din bugetul naţional.

Cel puţin în teorie, ulterior înfiinţării unui astfel de fond mutual, membrii acestuia vor putea să beneficieze de eventuale compensaţii, în cazul în care vor îndeplini cumulativ două condiţii: membrul fondului mutual să sufere pierderi economice, respectiv o asemenea pierdere să fie cauzată de anumite evenimente sau fenomene cu caracter excepţional, cum sunt boli ale animalelor, ale plantelor sau un incident de mediu.

Dacă problema pierderilor cauzate de boli ale animalelor sau ale plantelor este relativ clar prevăzută de textele legale aplicabile, prin trimitere la lista stabilită de Organizaţia Mondială de Sănătate Animală, la HG nr. 563/2007 etc., problema incidentului de mediu aduce multe semne de întrebare. „Incidentul de mediu” este definit în ordonanţa din vara anului trecut ca fiind „apariţia poluării, a contaminării sau a degradării mediului, cauzate de un eveniment specific şi limitat geografic“. Totodată, textul ordonanței preciza, în mod expres, că nu sunt considerate a fi incidente de mediu riscurile generale de mediu, care nu sunt generate de un eveniment specific. Dacă ne raportăm la reglementarea europeană, care defineşte evenimentul specificprin „schimbări climatice sau ploi acide“, deducem că în forma iniţială a reglementării nu se punea problema ca fermierii să beneficieze de compensaţii neacoperite de societăţile de asigurare, precum grindină sau secetă.

Modificările cuprinse în legea pentru aprobarea ordonanţei deschid o portiță pentru includerea secetei și grindinei între riscurile acoperite de fondurile mutuale, introducând posibilitatea acordării unor compensaţii pentru incidente produse de „alţi factori naturali”. În plus, este clarificată reglementarea iniţială, întrucât se stabileşte că Lista bolilor, dăunătorilor şi evenimentelor care justifică acordarea unor despăgubiri se va aproba de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale anual, urmând să fie actualizată ori de câte ori va fi cazul. Ca atare, nu este oferită certitudinea, ci este creată posibilitatea ca problema compensaţiilor pentru situaţii de secetă şi grindină să fie clarificată ulterior, prin includerea lor pe Lista evenimentelor pentru care se acordă despăgubiri, menționată anterior.

În caz contrar, ambiguitatea reglementării actuale, în lipsa unor acte normative ulterioare, va face ca ultimele modificări legislative să nu aibă o contribuție semnificativă la reducerea riscurilor fermierilor neacoperite de societățile de asigurare, așa cum promiteau inițial autoritățile. Mai mult, un cadru legislativ neclar și incomplet poate influența negativ decizii ale potențialilor investitori într-un domeniu declarat a fi prioritar pentru dezvoltarea economiei țării.

Modelul francez

Fondul mutual în agricultură a fost deja implementat cu succes în Franţa, aceasta fiind singura ţară care a raportat atragerea de fonduri europene în cuantum de 84 milioane de euro în perioada 2010-2013, potrivit raportului special nr. 10/2013 al Curţii de Conturi Europene.

Modelul stabilit în România este de inspiraţie franceză, însă există unele deosebiri considerabile, care pot face diferenţa în viitor, în termeni de funcţionalitate şi de eficienţă. Spre exemplu, în Franţa este obligatoriu, începând cu 1 octombrie 2013, ca fermierii să fie afiliați la un fond mutual acreditat. Sancţiunea nerespectării acestei obligaţii atrage plata unei amenzi considerabile raportată la contribuţia pe care trebuie să o plătească un membru afiliat. Reglementarea iniţială română stabilea ca sancţiune, pentru neaderarea la un fond mutual până la 1 martie 2014, obţinerea a numai 20% din formele de sprijin susţinute din bugetul naţional. Această sancţiune a fost eliminată în actuala reglementare, prin legea de aprobare a ordonanţei. În plus, prin noua reglementare din România, există posibilitatea ca membrii fondurilor mutuale să obţină stimulente acordate de Guvern, în funcţie de resursele bugetare disponibile.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro