FOTO Cum a schimbat lumea prima criză alimentară. Ce mâncau oamenii care au trăit acum peste 6.000 de ani pe teritoriul României de azi. „Frigiderul lor era natura”

​Deși pare greu de crezut, alimentația oamenilor de acum 6.000 de ani era neașteptat de diversă și risipa era probabil redusă la minim. Fie că vânau cerbi și mistreți sau cultivau grâu, oamenii de acum multe milenii nu prea făceau stocuri, foloseau ce le oferea în acel anotimp mediul și găseau soluții ingenioase pentru a compensa lipsa unor unelte sofisticate.

Informația pe scurt

• Oaia, capra, vaca și porcul sunt primele animale domesticite. Uneori era mâncat și câinele, care însă era în general folosit la vânătoare. Carnea era afumată și uscată.

• Vânau cerb, mistreț, bour, cal sălbatic, în unele sit-uri ponderea vânatului în dietă era de peste 50%.

• Vara se bazau mai mult pe vegetale și tăiau spre final de toamnă sau iarna oile și caprele, când datorită climei anotimpului carnea se păstra mai mult timp. Foloseau mult ce le oferea mediul și se bazau pe sezonalitate, neavând cum să pună hrana ”la rece” în timpul anotimpurilor calde.

• Grâul, alacul și orzul verde erau cerealele cel mai des cultivate, iar printre ierburile care se consumau se numără spanacul sălbatic, ștevia sau piperul bălții.

• Unde existau bălți sau râuri erau de bază culesul moluștelor, colectarea de melci și pescuitul.

• Se estimează că primele populații stăteau câțiva ani într-un loc și apoi mergeau 10-15 km în alt loc, fiindcă epuizau resursele și se mutau într-un teritoriu neatins.

• Nici canibalismul nu a lipsit, fiindcă s-au găsit oase umane cu urme de tăiere, însă este imposibil de spus ce pondere avea și dacă nu era doar un ritual războinic sau religios.

Schimbări fantastice pentru oamenii de acum multe milenii

Dacă acum 12.000 de ani aproape toți oamenii de pe Terra trăiau din vânat și din cules, acum 2.000 de ani marea majoritate trăiau din creșterea plantelor, pescuit sau/și creșterea animalelor.

Paleoliticul se caracterizează prin vânătoare și cules, mezoliticul aduce și primele urme incipiente de agricultură – dar vânatul predomină – și abia după venirea primelor comunități neolitice în jurul anului 6.200 – 6.100 î Hr creșterea animalelor devine o ocupație de bază și pe meleagurile noastre.

Resturi alimentare de la Măgura, cultura Starcevo-Criș Foto: Adrian Bălășescu

Scenariul cel mai des vehiculat este că oamenii au trecut la agricultură din cauza unei crize alimentare, în multe zone vânătorii-culegători epuizând rezervele de hrană. Un factor important care a ajutat apariția agriculturii ține și de faptul că, acum 11.000 de ani s-a încheiat ultima Era Glaciară și clima s-a încălzit, făcând posibilă cultivarea plantelor în locuri diverse.

Agricultura și domesticirea animalelor au schimbat mult în bine dieta oamenilor, chiar dacă a însemnat și creșterea volumului de muncă pentru a obține hrana. Marele avantaj a fost că, crescând animale și cultivând plante, oamenii au putut obține mult mai multă hrană de pe aceeași suprafață de teren.

Carnea

Primele animale au fost domesticite în intervalul 8.000 – 6.000 î Hr în Orientul Apropiat, cele dintâi fiind oaia și capra (ovicaprinele, cum le numesc arheozoologii).

Resturi alimentare de la Măgura, cultura Starcevo-Criș Foto: Adrian Bălășescu

Vaca, oaia, capra și porcul sunt primele animale domestice introduse pe teritoriul nostru, explică arheozoologul Adrian Bălășescu de la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, din cadrul Academiei Române.

Cercetările făcute pentru o perioadă de peste două milenii (de la cultura Starcevo-Criș – 6.200 î Hr, până la cultura Gumelnița 3.900 î Hr) arată că la primele populații neolitice predominau ovicaprinele, iar apoi, după câteva sute de ani, se observă o creștere accentuată a bovinelor și, spre exemplu, descoperirile din cultura Boian-Giulești (4.800-4.600 î Hr) arată că ovicaprinele erau la egalitate cu bovinele.

Se estimează că primele populații stăteau câțiva ani într-un loc și apoi mergeau 10-15 km în alt loc, unde erau mai multe resurse. În orice caz, presiunea pusă de om asupra mediului și resurselor sale era infinit mai mică decât acum. De exemplu, oile distrug iarba și aceasta are nevoie de timp să se regenereze, astfel că oamenii trebuie să caute alte zone, explică Adrian Bălășescu.

Foto: Adrian Bălășescu

”O dată cu cultura Gumelnița apar tell-urile, comunitățile se sedentarizează, iar sedentarizarea determină creșterea ponderii porcului în alimentație (…) Ce mânca omul, mânca și porcul”, spune Bălășescu.

Tell-ul este o colină artificială formată dintr-o succesiune a unor așezări umane în același punct. Cuvântul este de origine arabă și în Orientul Mijlociu există multe așezări care preiau termenul în nume, cel mai celebru fiind Tell al-Amarna, fostul oraș al faraonului Akhenaton. Colina artificială este creată de mai multe generații de oameni care au trăit și au reconstruit în același loc și de-a lungul timpului, nivelulurile antropice cresc, formând o movilă.

Foto: Vlad Barză

Printre cele mai cunoscute așezări de tip tell din sudul țării se numără Sultana-Malu Roșu, Hârșova Tell , Burdușani-Popina, Măgura-Gumelnița, Boian-Grădiștea, Vitănești-Măgurice și Căscioarele-Ostrovel. Despre Sultana Malu-Roșu, un sit de excepție al culturii Gumelnița, puteți citi în articol.

Oamenii de acum șase milenii vânau cerbi, mistreți, bour, cal sălbatic și în unele sit-uri, cum ar fi Căscioarele de lângă Călărași, ponderea vânatului era de 80%, iar la Vitănești, pe Valea Teleormanului, ponderea era de 50%.

Fiindcă trăiau într-o zonă cu climă temperată și variații mari de temperatură între anotimpuri/sezoane, oamenii au trebuit să găsească soluții și să se adapteze. ”Oile și caprele erau tăiate în sezonul rece, frigiderul lor era natura”, explică Adrian Bălășescu. Erau tăiate în sezonul rece, iar carnea ținea mai mult, în timp ce în sezonul cald se bazau mult pe vegetale, pe fructe, pește și moluște.

”Gestiunea resurselor era făcută în așa fel încât nu era nevoie să ai stocuri foarte mari de mâncare pentru că le ai în permanență proaspete și iei din mediu tot ce îți trebuie”, explică arheozoologul Valentin Radu de la Muzeul Național de Istorie care, împreună cu Adrian Bălășescu, a lucrat pe mai multe sit-uri arheologice în ultimele două decenii.

Care erau resursele pentru paleodieta celor care acum 6.000 de ani trăiau la Sultana-Malu Roșu:

38% – creșterea animalelor

21% – cultivarea plantelor

14% – culesul plantelor sălbatice

12% – vânătoarea de mamifere sălbatice

9% – culesul de scoici

6% – pescuitul

Paleodieta la Sultana Malu Roșu (foto Vlad Barză)

Așezarea este în județul Călărași, zonă unde ”înflorea” acum câteva milenii o civilizație căreia arheologii români îi spun Gumelnița (după o localitate de lângă Oltenița), în timp ce bulgarii îi spun Kodjadermen – Karanovo. Oamenii au trăit și construit acolo în intervalul 4.500-4.000 î Hr așezări de lungă durată.

Oameni de acum câteva mii de ani afumau carnea și o uscau. La fel se întâmpla și la pești, mai ales la cei de apă dulce: crap, somn, șalău.

Ovicaprinele erau crescute pentru a servi drept sursă de carne fragedă, iar bovinele erau folosite la munca câmpului și crescute mai ales pentru lapte și produse derivate. Nu aruncau (aproape) nimic după ce animalele erau tăiate/sacrificate sau mureau. Coarnele, dinții, pieile sau oasele erau folosite pentru crearea de unelte, podoabe, arme sau haine.

Descoperiri de la Hârșova Tell (foto Adrian Bălășescu)

Câinele, cel mai bun prieten al omului și paznicul casei, era și el mâncat și există dovezi în acest sens în unele așezări neolitice. ”Este foarte greu de zis de ce era mâncat și dacă era un ritual sau existau perioade de ”stres” alimentar în cadrul unor comunități”, spune Bălășescu. În unele sit-uri câinele avea o pondere foarte mare, de peste 10% în cadrul faunei de mamifere.

Pești și scoici

După 4.500 î Hr dovezile arată că se înregistrează o creștere a ponderii pescuitului, a culesului de scoici și a capturării de broaște țestoase, explică Valentin Radu.

Despre cum era preparată carnea se poate ști pe baza urmelor de tranșare de pe oase, iar uneori se mai pot observa și urme de foc (ardere), însă acestea pot fi și indirecte. Și urmele de fierbere sunt greu de detectat pe oase și trebuie ținut cont de faptul că acele oase se pot degrada în atâtea mii de ani din cauza mediului în care au stat.

Panou explicativ de la o expoziâie despre sit-ul Sultana Malu Roșu care s-a ținut în 2015 la Muzeul Naâional de Istorie Foto: Vlad Barză

Se consumau moluște (scoici și melci), în unele sit-uri fiind găsite cantități uriașe de scoici și un scenariu posibil este că întreaga comunitate de acolo a participat la culesul acestor nevertebrate, probabil spre sfârșitul verii, atunci când Dunărea atingea cel mai scăzut nivel, spune Valentin Radu.

O cercetare despre desfăcutul și preparatul scoicilor a scos la iveală rezultate surprinzătoare, explică Valentin Radu. ”Nu este ușor să desfaci scoica fără unelte, mai ales că la cele pe care le-am găsit întregi nu există urme de desfacere. Bănuim că acestea erau lăsate câteva ore pe uscat și puteau fi deschise apoi cu degetele ori erau puse în vase cu apă foarte fierbinte, de peste 60 de grade, și ele își desfăceau valvele ușor”. Concluzia este că erau consumate mai mult crude, fiindcă preparate își pierd din proprietăți.

La Sultana Malu Roșu exista și sturion, știucă, plătică, șalău și biban. Se estimează că, în medie, peștii prinși aveau 30 cm lungime și 300 de grame greutate, dar în mod excepțional sturionii, crapii și știucile atingeau talii mari și greutăți între 10 și 50 kg. Peștii puteau fi prinși cu mâna, dar și cu harpoane sau plase țesute din fibre vegetale.

Plante ”domestice” și sălbatice

Apariția agriculturii este un moment crucial în istoria umanității, alături de alte momente extrem de importante, precum întemeierea orașelor, Revoluția Industrială sau apariția internet-ului

Cultivarea plantelor a fost un proces lung și lent și se estimează că totul a pornit de la faptul că oamenii au observat că semințele anumitor plante sălbatice încolțeau acolo unde erau aruncate ca deșeuri menajere. Oamenii au experimentat apoi mult cu diverse tipuri de semințe pentru a vedea care pot fi cultivate și care pot fi transformate în alimente hrănitoare.

Arheologii estimează că agricultura a ajuns în Grecia și Balcanii de Sud în intervalul 6.500-6.200 î Hr, iar după 6.000-5.500 î Hr s-a răspândit în Europa Centrală și de Est, în zona fluviilor Dunăre, Rin, Vistula și Nistru.

Primele dovezi ale cultivării plantelor în țara noastră sunt de acum 8.000 de ani, dar este greu de zis dacă era un ”grădinărit pe suprafețe mici” sau erau cultivate câmpuri mai întinse. Agricultura se dezvoltă la o scară relativ mai mare o dată cu sedentarizarea, cu crearea unor așezări stabile, după anul 4.500 î Hr. De exemplu, în cultura Cucuteni s-au găsit cantități uriașe de semințe arse, acestea provenind în marea lor parte din locuințe incendiate, explică Adrian Bălășescu.

Din resturile vegetale descoperite, unele sub formă de impresiuni în chirpici, rezultă că se consumau o mulțime de ”buruieni”: spanac sălbatic, troscot, hrișcă urcătoare, ștevie, iarbă roșie și piperul bălții (folosit ca mirodenie).

La capitolul cereale, diversitatea nu era mare: grâu, alac (o specie de grâu) și orz verde, iar la leguminoase au fost găsite resturi de semințe de mazăre și de linte. La Sultana-Malu Roșu au fost găsite și fragmente din coji de alun, semințe de viță de vie, dar și de măceș.

Cât trăiau oamenii, de ce mureau, cât de mari erau casele

În acele vremuri foarte puțini oameni ajungeau la 40 de ani și era ceva fantastic să ajungi la 50-60 de ani. Mâncau multe alimente ce puteau fi gazde ale unor paraziți – moluște, pești, mamifere – iar asta reprezenta o problemă, fiindcă era mare pericolul de infecție.

Analizele de la Sultana – Malu Roșu arată că starea de sănătate a populației care a trăit acolo acum șase mii de ani era relativ bună, însă din cauza alimentației unii locuitori sufereau de abcese dentare, aveau carii și își pierdeau din dinți în timpul vieții. O altă afecțiune descoperită pe scheletele de la Sultana este osteoporoza și în alte cazuri s-au identificat afecțiuni degenerative ale articulațiilor, din cauza efortului fizic.

Cum era dieta? Variată, sezonieră, probabil că bărbații se ocupau cu agricultura (cultura plantelor și creșterea animalelor) vânatul, pescuitul și culesul de moluște, iar femeile se ocupau de prepararea hranei. Statura acestor oameni era mai mică: bărbații aveau cam 1,68-1,70 m înălțime, femeile, cam 1,62 metri.

În necropole foarte rar se găsesc copii, aceștia erau înmormântați în așezare sub podeaua casei ”Probabil era o chestiune de memorie colectivă, de memorie familială”, spune Bălășescu.

Nici canibalismul nu a lipsit, fiindcă s-au găsit oase cu urme de tăiere, însă este imposibil de spus ce pondere avea canibalismul și dacă era ceva ritualic.

Cât de mari erau locuințele acum 6.000 de ani? De exemplu la Sultana – Malu Roșu cele mai mici aveau 4×3 m (12 mp), iar cele mai mari 45 mp (10×4,5 metri). Majoritatea erau utilizate ca spații de locuit, dar cu siguranță că unele erau ateliere de producere a unor obiecte din os, corn sau silex, iar altele erau anexe sau spații de depozitare.

Machete de case de la Sultana malu Roșu