FOTOREPORTAJ Cea mai izolata scoala din judetul Harghita: dascalii si elevii fac zilnic zece kilometri pe jos cand ploua si ninge

Scoala Primara Filpea din judetul Harghita este una dintre putinele scoli izolate din judet, iar cadrele didactice parcurg zece kilometri pe jos pentru a ajunge la copii cand vremea e urata si masinile nu faca fata. Drumul este foarte greu accesibil, iar ursii, lupii si cainii ciobanilor sunt o amenintare atat pentru elevi, cat si pentru profesori. Primavara, toamna si iarna, microbuzul scolar nu poate parcurge traseul, iar dorinta de a invata se transforma intr-o lupta zilnica cu noroiul si cu animalele salbatice.

Te-ai saturat sa stai dimineata cateva zeci de minute in traficul din Bucuresti, Cluj sau Iasi in drum spre scoala ori gradinita? Intelegem ca e greu. Dar gandeste-te ca de 19 ani, un invatator si o educatoare ajung la scoala din satul Filpea in conditii greu de imaginat. Atunci cand ploua sau ninge, microbuzul scolar nu poate parcurge drumul de munte pentru a-i duce pe profesori si pe copii la scoala, iar acestia sunt nevoiti sa parcurga drumul pe jos, prin noroi. Drumul care serpuieste printre dealuri este adeseori plin de primejdii.

Satul Filpea din judetul Harghita este un catun din Comuna Subcetate cu 60 de locuitori care gazduieste o scoala cu prima atestare in anul 1930. Scoala Primara Filpea mai are acum doar 15 copii la gradinita si la clasele I-IV, clase la care se invata simultane. Invatatorul trebuie sa-si imparta cele 50 de minute alocate unei ore sa ii invete pe micutii copii materii diferite, cu nivele diferite de dificultate si cu un ritm diferit. Din cauza scaderii ratei natalitatii, a populatiei imbatranite si a drumului impracticabil, scoala este sortita desfiintarii. Pina atunci insa, copiii si profesorii continua sa bata drumul pina la batrina cladire izolata.

„Ca sa ajung la scoala de pe Filpea, parcurg acest drum de 19 ani si oricat de greu ar fi sa ajung la gradinita, dorinta sa imi revad zilnic copiii si bucuria pe care o vad in ochii lor in fiecare dimineata ma fac sa uit de greutatea parcurgerii acestui drum. Niciodata nu am crezut ca o sa bat zilnic 10 kilometri, dar am stiut intotdeauna ca vreau sa invat copiii si asta voi face pana la sfarsit”, spune educatoarea Ana-Aurelia Rotaru.

Parintii copiilor de astazi sunt si ei fosti elevi ai acestei scolii, dar in momentul de fata ei sunt foarte nemultumiti de conditiile de trai din aceasta zona greu accesibila si spun ca este inadmisibil ca in 20 de ani, de cand au terminat ei scoala drumul plin de noroi si izolarea de restul lumii sa fie la fel.

„Am dori sa schimbam multe, mai ales pentru copiii nostri. Este o zona foarte frumoasa si linistita, dar in cazuri de incendiu sau urgente medicale, autoritatile ajung foarte greu sau deloc pentru ca infrastructura nu le permite. Drumul este practicabil de vara pana toamna, in rest este un calvar, deoarece noroiul si partile abrupte din drum nu ne permit sa ducem copiii cu masina. De cele mai multe ori mergem pe jos sau cu caruta”, spune Vasilica Ciubuca, mama unei eleve.

Oamenii din Filpea traiesc din agricultura si din cresterea animalelor, iar aceasta traditie se transmite din generatie in generatie; copiii sunt de mici angrenati la aceste munci, ea fiind singura lor sursa de venit. Cand nu isi ajuta parintii la treburile gospodaresti, copiii se pregatesc pentru scoala. Rezultatele copiilor sunt foarte bune pentru conditiile in care traiesc, spune invatatorul Marius Urzica. De unde acest paradox? Ei vor sa isi schimbe modul de viata si sa scape de traiul greu: „Unii dintre ei au mers multi ani pe jos si au invatat la lumina lampii, deoarece catunul este electrificat doar din anul 2000”.

In anul 2014, cu bani de la Consiliu Judetean Harghita, la scoala de pe Filpea s-a construt o toaleta in incinta cladirii, copiii nemaifiind nevoiti sa iasa in curte. Tot cu bani de la Consiliul Judeten Harghita a fost forata o fantana in curtea scolii cu o adancime de 84 de metri.

„Eu sunt la scoala din Subcetate, iar cand microbuzul nu poate ajunge trebuie sa merg pe jos 11 kilometri. Ma trezesc la ora 5:00 dimineata si ma pregatesc de scoala. La ora 6:00 plec de acasa si uneori ajung la timp la scoala, dar de cele mai multe ori nu, pentru ca toamna sau primavara sunt multi caini care pazesc turmele de oi si de frica ma opresc din drum sau ocolesc pe altundeva”, spune Andreea Ciubica, eleva in clasa a IV- a.

„Predau la aceasta scoala din anul 1997. Aici a invatat si bunicul meu. In primul an de munca am zis ca este imposibil sa parcurg acest drum zilnic, dar acum nu imi imaginez cum ar fi viata mea daca nu ar trebui sa fac zilnic 10 kilometri. Urmam un traseu diferit, care incepea in localitatea Sarmas, localitate vecina cu Subcetate. Era o poteca prin padure unde in afara urmelor de animale salbatice nu gaseam nimic. Am renuntat la acel traseu in 2011, deoarece intr-o dimineata mi-a iesit in cale un urs. Acum fac 13 kilometri din orasul Toplita in care locuiesc pana in zona cea mai accesibila cu masina, iar de acolo merg pe jos inca 5 kilometri. Daca ar fi sa condamn ceva este faptul ca sunt nevoit sa imi invat elevii din manuale pe care nu le avem, deoarece Ministerul Educatiei nu le-a trimis”, spune invatatorul Marius Urzica.

Catunul Filpea e unul din numeroasele exemple de depopulare rapida in mediul rural. Zeci de localnici au plecat la munca in strainatate sau in orasele din judet, iar rezultatul e scadere brusca a numarului de copii. Ca urmare, orice investitie in zona e imposibila. In afara de faptul ca satul este electrificat, restul conditiilor sunt exact ca acum 85 de ani. Oamenii isi fac loc prin zapada cu lopetile, iar la ninsorile masive, cand masinile de deszapezire nu pot urca pana la ei, apeleaza sania sau caruta trase de cai.

Scoala din Filpea a fost conceputa initial ca un local provizoriu, dar la 19 octombie 1930 aceasta a devenit scoala propriu-zisa, functionala si in prezent. Scoala primara Filpea apartine de Liceul „Miron Cristea” din Subcetate, o comuna din depresiunea Giurgeului asezata pe valea superioara a Muresului. Din comuna mai fac parte satele Duda si Calnaci.