Generatia „23 de milioane” (de Ovidiu Nahoi)

Tinerii care nu au cunoscut comunismul vor fi mai buni decat „golanii” Pietei Universitatii?

Povestea „cetateanului cu numarul 23 de milioane”, publicata sambata de EVZ, are intelesuri mai profunde decat s-ar putea crede la prima vedere. Pe scurt, istoria suna cam asa: in decembrie 1987 se nastea, in Bucuresti, Elena-Ioana Nastase, cel de-al patrulea copil al unei familii modeste de muncitori.

Aparatul propagandistic a desemnat nou-nascutul drept „cetateanul Romaniei cu numarul 23 de milioane”. Important este insa faptul ca, pentru familia Nastase, venirea pe lume a fetitei a insemnat o schimbare importanta. Numele Elena a fost impus de conducerea de partid, iar familia a primit un apartament cu patru camere in locul garsonierei pe care o ocupa pana la fericitul eveniment.

Insa, dupa doi ani, situatia s-a schimbat fundamental in Romania, si familia Nastase a impartasit soarta a milioane si milioane de familii din Romania in tranzitie. A trebuit sa se descurce si, cum-necum, reuseste s-o scoata la capat. Fotografiile ne-o infatiseaza pe Elena-Ioana ca pe o fata frumoasa. Interviul ne-o arata profunda si sensibila.

Dar ne mai arata ceva: o detasare, daca nu chiar ruptura, de viata publica. Ar vrea sa urmeze Dreptul sau Jurnalistica, fara sa stie exact ce va face dupa aceea. Nu va vota, pentru ca i se pare ca votul ei, amestecat printre alte cateva milioane, nu are valoare.

Portretul „cetateanului cu numarul 23 de milioane” ne aminteste ca, in Romania, incepe sa se afirme o noua generatie, care nu a cunoscut comunismul. Dar care a cunoscut coruptia, care a deschis ochii intr-o tara marcata de prapastia de tip sud-american, intre o patura subtire de imbogatiti si masa de saraci.

A fost educata intr-o perioada in care reperele s-au prabusit, in care scoala s-a adancit in criza, in care falsele valori au inundat spatiul public.

Generatia care va vota pentru prima oara la cel dintai scrutin de dupa aderarea la Uniunea Europeana intra deja in viata traumatizata de tranzitie. Si nimeni nu poate sti inca daca ultimii 16 ani de Romanie bezmetica nu si-au pus amprenta pe aceasta generatie mai rau decat a facut-o comunismul asupra celor mai in varsta.

Inainte de generatia „23 de milioane” a fost generatia „Pietei Universitatii”. Adolescentii si tinerii care au asteptat cu infrigurare prabusirea comunismului s-au aruncat cu entuziasm in viata publica, sperand, in naivitatea lor, ca Romania se va schimba repede. Mineriada din iunie ‘90 i-a adus cu picioarele pe pamant.

Generatia „Pietei Universitatii” s-a apucat sa munceasca si sa-si cladeasca un viitor, aici sau in lumea larga. Greu de spus daca „golanii” s-au vindecat cu totul dupa trecerea prin „zona libera de comunism”, dar cel putin au ramas cu anumite principii. Au stiut sa-si afirme vointa, atunci cand au avut ocazia.

Au reusit sa determine doua schimbari de regim – imaginati-va cum ar fi aratat astazi tara condusa de Adrian Nastase fara scandalul „Tamara”. Iar daca Romania se afla acum in NATO si la portile Uniunii Europene, nu in orbita ruseasca, este in mare parte meritul generatiei rebele.

Va fi generatia „golanilor” sustinuta de una mai puternica, tocmai pentru ca nu a cunoscut comunismul? Sau generatia „23 de milioane” se va refugia in micile placeri de zi cu zi ale capitalismului, lasand spatiul public la indemana tuturor demagogilor si netrebnicilor?

Un prim raspuns ni-l va putea da chiar Elena-Ioana, daca se va hotari pana la urma sa voteze.