Ghidurile Michelin – cum se acorda “stelele”

Create la inceputul secolului trecut de catre fondatorul companiei producatoare de pneuri Michelin, ghidurile cu acelasi nume aveau initial un scop mult mai practic decat in prezent, fiind utile intr-o lume in care benzinariile si atelierele de reparatii auto erau inca ceva neobisnuit. La inceputul secolului XX, Parisul se pregatea pentru una dintre cele mai grandioase Expozitii Universale din toate timpurile.

Structura care urma sa devina simbolul capitalei franceze, turnul Eiffel, a fost construita pentru acest eveniment, la fel ca si Gare d’Orsay si Pont Alexandre III. Rudolf Diesel, inventatorul motorului cu acelasi nume, prezenta primul prototip al noii sale inventii, iar fratii Edouard si Andre Michelin conduceau o companie care fabrica pneuri pentru nou-inventatul automobil.

Primul ghid Michelin a fost publicat gratuit in anul 1900, intr-o incercare de a populariza turismul auto si, automat, vanzarile de cauciucuri. Initial, ghidul continea informatii precum sfaturi pentru intretinerea masinii, harti rutiere simple, liste cu distribuitori de benzina, mecanici, dar si adrese ale unor restaurante si hoteluri. Pana in anul 1920, ghidurile au fost distribuite gratuit, pana cand fratii au descoperit un teanc aruncat pe masa de lucru a unui mecanic si au decis ca trebuie sa dea publicatiei lor mai multa credibilitate.

Ghidul a inceput sa recomande restaurante exceptionale din anul 1926, an in care si-a facut aparitia si celebra stea Michelin. Initial, compania acorda o singura stea pentru restaurante, primele localuri cu doua sau trei stele fiind adaugate abia la inceputul anilor ’30.

Citeste mai mult pe StyleReport.ro.