Gigi Becali s-a nascut in lagar
De acolo nimeni nu putea sa iasa. In anii ′50, comunistii au izolat fara mila familiile ale caror situatii fie erau prea bune din punct de vedere financiar, fie ‘suparasera’ in diverse feluri regimul. Printre aceste familii si cea de machedoni in care a venit pe lume Gigi Becali. Acum satul nu mai exista.
A ramas din el doar un drum construit la acea vreme ‘pe sudoarea si sangele deportatilor’. Povestile oamenilor care au luat viata de la zero, acolo, pe un camp chel din Braila, nu au murit insa.
Satul vechi mai ascunde cativa oameni care cunosc bine acea perioada, implicit povestea inceputurilor lui Gigi Becali.
Zagna Vadeni e o localitate romaneasca obisnuita. Chiar daca numele lui Gigi se leaga de acest sat, adevaratul erou al micii comunitati nu este el, ci tatal sau, un om in fata caruia si-au scos palaria toti cei care l-au cunoscut.
‘Cand l-am vazut pe Gigi prima data la televizor, nu imi venea sa cred ochilor. Parca era tatal sau, Tase. Cum se tinea drept si mandru.
El era, taica-su leit! Tase era un adevarat domn. Chiar daca a fost chinuit si umilit de comunisti, care l-au alergat de colo-colo, el a muncit mereu si a facut avere’, isi aminteste acum Puiu Vasile, la 87 de ani. A fost unul din prietenii apropiati ai lui Tase Becali, el insusi fiind deportat.
‘Comunistii ne-au luat din zona Cernautiului si ne-au adus aici, la gramada cu restul. Cu Tase am fost bun prieten. El era din Bulgaria si dupa razboi l-au trimis in Frumusita. Doar ca acolo a fost o inundatie mare si asa ca l-au mutat aici si pe el. Atunci cand ne-am apucat sa construim satul eram cam 800 de familii’, ne-a zis nea Puiu.
Pe Gigi Becali nu l-a vazut niciodata fata in fata, nici macar cand era copil. In schimb, cu tatal sau a petrecut multe nopti de pomina. ‘Eu eram macelar si chefuiam mereu cu Tase cand ii taiam cate un porc.
Era mandru ca orice machedon si mereu voia sa aiba mai mult decat altii. Cand si-a cumparat un armasar, a vrut sa-l aiba pe cel mai mare si mai frumos din sat.
A dat 11.000 de lei pe el, cand un cal normal era doar 300. El l-a vrut pe cel mai frumos. Vorbea mult si canta atunci cand chefuiam’, spune nea Puiu.
Omul si-o aduce aminte foarte bine si pe mama lui Becali. ‘E frumoasa si acum, batrana. Cand era tanara era ca o papusa. O femeie extraordinara, era croitoreasa’, ne-a zis batranul.
Amintiri din acea perioada are si Costel Mocanu, 48 de ani. ‘Leat, mai stii cand te bateam cu sacul? Asa sa-i ziceti lui Gigi’, i-a transmis Costel patronului stelist. Erau copii cand s-au vazut ultima data, colegi de scoala si buni prieteni. ‘Eu eram de aici, din satul vechi si mergeam la ei la scoala. Gigi, chiar daca stia sau nu, ridica mana. Era foarte ambitios, ca si acum.
Ne chema la el acasa sa mancam si ne lua la bataie daca refuzam. Eu eram mai implinit si i-o mai trageam cu sacul. Asa ne bateam noi, ca nu aveam ghiozdane atunci. Bagam cartile intr-un sac’, isi aminteste omul.
Satul lui Becali, ras de pe fata pamantului de comunisti
‘Noi nu aveam voie sa iesim din sat. Era domiciliu fortat. Facusera o ferma langa si ne-au bagat pe toti la munca acolo. Drumurile si casele ni le-am ridicat singuri. Ne-am chinuit mult, munceam si noaptea.
800 de case au fost in total si cand s-a ridicat domiciliul fortat si toti au plecat care unde au putut, comunistii au bagat buldozerele si au daramat tot’, isi aminteste cu amaraciune omul. Intr-adevar, din Zagna Nou nu a mai ramas decat drumul. Deportatii au carat pietre cu spinarea pentru a pava noroiul mocirlos.
Doar cateva ziduri cazute au mai supravietuit comunistilor, care au tinut cu orice pret sa distruga ‘lagarele’ de munca.
Un articolde Claudiu Pacearca
INTERVIURILE HotNews.ro