Gigi Catorz (de Traian Ungureanu)
Hagi a plecat de la Steaua, cu un gest de demnitate rarisim, intr-o lume cumparata sau cumparabila. Sigur, “Regele” si-o poate permite, de la inaltimea conturilor sale doldora. Numai ca, de la aceeasi inaltime bancara, Hagi s-ar fi putut inhaita cu nepasarea si, impreuna cu ea, ar fi putut urina, ca Becali, de pe Maybach, in capul asistentei.
N-a facut-o, pentru ca Hagi e, cu adevarat, un om de fotbal. Un profesionist integral. Asa cum ziaristii ar trebui sa fie oameni de presa, judecatorii oameni de drept si social-democratii sociali si democrati (nu amatori de Bulgari si mineriade). Hagi a fost numit antrenor, nu executant, creator de fotbal, nu notar de ordine.
In fotbal, diferenta se vede mai bine, iar in fotbalul de amestec oligarhic, si mai bine. In fond, autoexilurile lui Mourinho si Hagi isi seamana, pentru ca patronii Abramovici si Becali isi seamana, din tot primitivismul. Cazul Hagi e, pe scurt, inca un triumf stupid al noii clase de oameni marunti si inapti de bun-simt, cocotati peste lumea Estului.
Becali a cumparat fotbal si asta l-a facut sa creada ca se si pricepe. A angajat un antrenor si i-a dat, apoi, libertatea de a pune in aplicare numai deciziile, visele si parerile lui Becali. Acelasi Becali, care se pricepe la fotbal cit subsemnatul, adica nu mai mult decit o roata de Dacie, a decis ca stie cu ce echipa trebuie sa intre Steaua in teren.
Generos cum il stim, i-a comunicat si lui Hagi formula de aur. Nechibzuinta? Nu. Mai degraba, un soi de nebunie sloboda care creste organic, intr-o lume complet lipsita de contrapondere, de critica, limite si cenzuri.
Becali e, pur si simplu, o aberatie logica, intr-o tara in care parlamentarii pazesc infractorii, judecatorii ii scot nevinovati, medicii le fac rost de cancer temporar si, in genere, formele vii vegheaza la capatiiul continuturilor moarte.
Gh. Hagi a vorbit cum nu se poate mai clar si mai sincer despre ce a patimit sub Becali si despre ce patimeste buna-credinta in Romania talentelor care pleaca, se infunda sau se sting. Nu e vorba numai de fotbal si, de fapt, ar trebui sa incetam o data cu obsesia fotbalului nostru mereu in renastere.
La ce bun atitea vorbe goale? Si de cind e patriotismul un sentiment orb la valoare si prost de-l fac sa se imbujoreze toti netotii? Hagi nu e un mare antrenor sau poate e. Nu conteaza. Hagi e, ca fiecare dintre noi, o valoare unica si nu un exponat in colectia Gigi Catorz. Am scris, odata, ca Hagi e Gica irositu’. Daca l-am jignit, regret. Dar nu retrag.
In schimb, adaug: Hagi a cistigat, dintr-un gest, respectul dupa care alearga si Becali. Cu sacul de bani.