Goana după colegiile naționale. Cum ajung copii de 8, 9 ani să facă meditații la două, trei materii ca să prindă un loc în clasa a V-a
Admiterea la colegiile naționale din toată țara a început deja în Iași și urmează si la alte colegii din țară. La o testare care a avut loc sâmbătă, 11 mai, la Colegiul Național „Costache Negruzzi”, s-a înregistrat și un record de înscrieri, cu 813 elevi, dublu față de anul trecut, pentru cele 130 de locuri disponibile la clasa a V-a. Situația este similară și la colegiile din București și alte orașe mari din țară. O mamă din Capitală tentată să treacă prin această experiență, povestește motivele pentru care a renunațat la idee, după ce a analizat argumentele pro și contra.
„Am doi copii. Unul este primul an la un liceu bun din București, cel de-al doilea este clasa a IV-a. Aproape de casă am două colegii aflate în top 10 licee din Capitală. Tentația a fost mare la ambii copii. S-a accentuat în ultimul an, la cel de-al doilea, după ce am fost dezamăgită de rezultatele obținute de școală la Evaluarea Națională de anul trecut.
Am cochetat cu ideea de a-l duce pe cel mic la colegiul național de peste drum. Admiterea la clasa a 5-a se face în urma unui examen la limba engleză. Am întrebat părinți care au copiii acolo și mi-au spus toți că au făcut meditații cu profesori de acolo, încă din clasele mici (foarte mici, ținând cont că vorbim de copii de 10 ani). Oameni organizați. Mie mi-a trecut gândul ăsta prin cap anul trecut, când era într-a 3-a. Nu am mai găsit niciun profesor disponibil, mă trezisem prea târziu, se pare. La urma urmei, sunt 2-3 clase. Câți elevi să încapă la pregătire la cei câțiva profesori care predau la colegiu?
Admiterea la colegiu, ca la facultate
La celălalt colegiu de lângă casă se dă examen în adevăratul sens al cuvântului, la română și matematică. Mi-am aruncat un ochi peste subiectele din anii trecuți. Mi-am dat seama că sunt pentru copii care fie sunt înzestrați de la natură cu o capacitate intelectuală mult peste medie, fie cu o capacitate de muncă și o perseverență ieșite din comun. Al meu nu le are pe niciunele. La urma urmei, vorbim de niște copii de 10-11 ani, care trebuie să dea niște examene stufoase și foarte grele, ca să intre la niște clase considerate foarte bune, cu elevi foarte bine pregătiți. Ca să țină pasul, ar trebui apoi să facă meditații până termină școala. Iar toate astea ne-ar termina banii și sănătatea, cel puțin, pe cea emoțională.
INTERVIURILE HotNews.ro