Inclestarea finala. Testul de foc al epocii Basescu

Sa nu ne fie frica de cuvinte mari: 2014 e anul cel mai greu din toata presedintia lui Traian Basescu, din 2004 si pana azi. Ce s-a intimplat in anii anteriori (suspendarea din 2007, prezidentialele din 2009, caderea Guvrnului Ungureanu in 2011, lovitura de stat din 2012 – observati cu cata regularitate Sistemul se repune pe picioare si contra-ataca !) e apa de ploaie pe langa ce se va intimpla in acest an de foc, in care toate eforturile USL vor fi conjugate pentru a ingropa definitiv epoca Basescu si a face imposibila aparitia unei alte epoci, similare.

Sorina Matei a facut un bilant necrutator, care nu prevesteste deloc zile insorite.Dan Tapalaga spus-o si el foarte clar in articolul de azi. Faptele sunt sub ochii nostri si nu au nevoie de o interpretare savanta.

Da, sunt intr-adevar slabite, pas cu pas, institutiile de forta ale statului:

I. Am aflat zilele trecute cum Codul de Procedura Penala modificat de USL in 2013 prin legea 255/2013, a introdus la art. 305 un alineat celebru care obliga procurorii sa instiinteze infractorul cand fata de acesta se incepe urmarirea in personam. Coroborati cu celebrul articol 140 la care se referea Presedintele Romaniei (istoria acestui articol, AICI ) si veti avea tabloul unor modificari atat de alambicate, incat nici juristii de la Cotriceni nu le-au descalcit si l-au pus astfel pe Presedintele Romaniei in situatia penibila de a-si asuma promulgarea atat a unui Cod Penal mosit de cuplul Predoiu (MJ) – Ponta (presedinte de comisie parlamentara) in 2009, cat si a legii 255/2013, fara a sesiza bombele plantate atent de USL pentru ca procurorii sa calce pe ele si sa fie aruncate in aer anchetele impotriva coruptilor. Miza modificarilor este (permiteti-mi expresia) „taierea coltilor” procurorilor si ruperea lantului informational SRI-DNA pentru ca eventualele interceptari in dosarele de coruptie sa devina sau imposibile tehnic, sau inutile, sau nelegale ca mijloc de proba.

II. Ieri l-am vazut pe Victor Ponta amenintand ca sacrosantul organ suprem numit Parlament va da o lege prin care STS (serviciu cu structura militara) va trece din coordonarea CSAT in cea a MAI (care are conducere politica). Miza nu este „coordonarea mai buna” facuta de eternul, fascinantul si dezinteresatul Arafat, acest idol de carton si guru al medicinei de urgenta, ci trecerea unei structuri militare in subordinea politica a unui Ministru de Interne pentru ca atat comunicatiile sensibile intre institutiile de forta ale statului cat mai ales procedura transmiterii pe flux continuu a datelor preliminare in cadrul proceselor electorale (referendumul pentru Constitutie si alegerile prezidentiale) sa fie in mana Ministerului de Interne. Astfel, STS devine legal ceea ce pusese la punct Dragnea in 2012 la numarul scurt 1855: o enorma masinarie electorala prin care USL afla exact rata participarii la vot in fiecare colt de tara si va putea mobiliza structurile baronilor. Bun, exista un scenariu si mai negru aici: de ce nu ar umfla de-a dreptul STS-ul aflat sub conducere politica cifrele prezentei, iar baronii locali ar sti exact cate buletine mai au de bagat in urna? Va reamintesc ca in 2004 existau suspiciuni foarte puernice ca ncerce sa castige alegerile manarindu-le cu ajutorul softului (recomand articolul din 2004!)

Sub nici o forma, dar sub nici o forma Presedintele Romaniei nu trebuie sa cedeze in fata Parlamentului si a accepte trecerea STS (serviciu militar) in „coordonarea” MAI (minister politic), intrucat aceasta ar insemna vidarea de substanta a atributiilor constitutionale ale CSAT (art. 119 din Constitutie: „Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii).

S-ar crea astfel precedentul scoaterii unui serviciu militar/al armatei ca atare de sub comanda celui mai inalt demnitar al statului (art. 92 alin. 1 : „Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării), adica de sub vointa poporului care se exprima prin cel mai inalt demnitar al statului (art. 118 alin. 1 si alin. 3: „Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale […] Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor armate [aici includem STS] stabilite potrivit legii”) si punerea serviciului militar/al armatei ca atare sub comanda politicului, ceea ce reprezinta o a doua fateta a loviturii de stat (prima o vedem din 2012 incoale, anume incercarea de punere a Justitiei sub comanda politicului).

Ce fel de atributii in domeniul apararii si securitatii si ce fel de comandant ar mai fi Presedintele tarii daca macar o parte (STS) a serviciilor armate ar fi sub comanda politicului si ar refuza sa ii mai raspunda la comanda militara? Daca un politruc ajuns ministru ar putea infrange cu o hotarare politica luata de USL comanda militara data de Presedinte in caz de necesitate, va dati seama in ce tara „membra NATO” am trai?

Prin urmare, indraznesc sa afirm ca batalia pentru STS nu este batalia deja obisnuita intre Basescu si USL, ci batalia pentru:

• neutralitatea Armatei si a serviciilor militare ca atare
• neutralitatea STS in procesele electorale de anul acesta
• garantia calitatii noastre de membru NATO care nu isi pune Armata sau serviciile militare sub comanda politica a unor politicieni aserviti Moscovei si care decid in conclavuri USL ce ordine sa dea ei fortelor militare!

Din aceste motive, Presedintele Romaniei (indiferent ce avem a-i reprosa la nivel politic cu privire la partea de responsabilitate privind esecul reformei clasei politice si falimentul PDL-ului) trebuie sprijinit pana la capat in razboiul cu USL care se intrevede la orizont. Diferentele de viziune privind „dreapta” si „potentialul” noului/vechi partid care se numeste PMP sunt azi prea putin importante in raport cu consecintele razboiului pe care USL se pregateste sa il dea cu Presedintele Romaniei, cu Justitia, cu Constitutia si chiar cu calitatea Romaniei de membra NATO.

III. In fine, atat Dan Tapalaga cat si Sorina Matei ating in trecere in articolele lor un punct important pe care nu il dezvolta si pe care vreau sa il clarific eu: subminarea prin legislatie a ICCJ.

• Sorin Matei: „Următorii pe listă sunt Curtea Supremă de Justiție, șefii de complete Livia Stanciu și Ionuț Matei, cei de la DIICOT și capii serviciilor de informații”.
• Dan Tapalaga: „Atentie apoi la Inalta Curte! Pe agenda CSM tot apare pe ordinea de zi o propunere de modificare a modalitatii de revocare si numire a magistratilor in functii de conducere, inclusiv a presedintelui Inaltei Curti […] E pus in discutie si modul de formare a completelor de cinci, care au trimis in inchisoare mai multi politicieni sau oameni de afaceri influenti. Reamenajarea Inaltei Curti este unul din obiectivele anuntate public de noul presedinte CSM, Adrian Bordea, la scurt timp dupa preluarea mandatului”.

Da, asa este! Dan Tapalaga insa nu a sezizat (poate pentru ca nu a urmarit sedintele live ale CSM unde cate un membru mai scapa ceva ce nu trebuie spus public), insa o spun eu public fara a mai astepta ca securistul Bordea sa ne anunte marea surpriza:

In CSM exista un plan „clocit” de cuplul Bordea-Dumbrava pentru a sparge completele de 3 judecatori si Completele de 5 judecatori de la Sectia Penala. Completele de 3 judecatori ar urma sa fie formate doar de 1 (UN) singur judecator, iar cele doua complete de 5, conduse actualmente de Presedintele (Livia Stanciu) si Vicepresedintele (Ionut Matei) sa fie sparte si compuse din 3 (TREI) judecatori. Evident, spargerea inseamna ca vor fi mai multe complete de 3 judecatori, iar Bordea-Dumbrava vor chiar ca Livia Stanciu si Ionut Matei SA NU MAI INTRE IN NICI UN COMPLET DE JUDECATA!

O spun public si denunt public acest plan, atragand atentia intregii societati civile ca acesta este MARELE plan pe care se bazeaza USL pentru a „taia coltii” judecatorilor de la ICCJ. Lipsiti de girul si protectia morala si institutionala a Presedintelui si Vicepresedintelui ICCJ, judecatorul singur din completul de prima instanta si cei din completele de recurs de la ICCJ vor fi foarte usor de influentat si de intimidat de politicieni si de un CSM condus de judecatorul Bordea.

Ofer doar o singura referintadintr-un ziar….care nu si-a putut stavili bucuria ante factum, AICI (cei care au urmarit atent sedintele CSM live cu siguranta au prins si momentele in care Bordea, Aron si Dumbrava au scapat pe gura mai multe decat ar fi trebuit!).

„Preşedintele CSM a anunţat că legislaţia privind modul în care sunt compuse completurile de cinci judecători de la Curtea Supremă, cele care pronunţă sentinţele definitive în marile dosare de corupţie, va fi modificată. O comisie a CSM lucreză la modificarea legii 304/2004 privind statutul magistratului care prevede cum sunt alese completurile de cinci judecători de la Curtea Supremă. Anul trecut, în iunie, Ministerul Justiţiei a propus desfiinţarea completurilor de cinci, cele care l-au condamnat pe Adrian Năstase. Dezbaterea legată de completurile de cinci judecători a revenit în spaţiul public după cea de a doua condamnare definitivă a lui Adrian Năstase la patru ani de închisoare în dosarul Zambaccian. Însuşi Năstase a acuzat cele două completuri de cinci de la Curtea Supremă. “Nu consider că cele două completuri de recurs de la ICCJ, conduse de judecătorii cenzuraţi de Băsescu (vă aduceţi aminte de refuzul său de a o numi ca preşedintă a ICCJ pe judecătoarea Bărbulescu?) pot fi identificate cu ‘justiţia din România’. Ele reprezintă, din păcate, justiţia politică a lui Băsescu, un instrument de luptă, sub aparenţa justiţiei, împotriva adversarilor politici”, a precizat Năstase pe bloc într-o postare rececentă. Într-o conferinţă de presă, noul preşedinte al CSM, Adrian Bordea, a fost întrebat dacă are în “vedere modificarea legii 202/2010 privind completurile de 5 judecatori pentru că se ridică probleme foarte mari sau semne de întrebare cu privire la imparţialitate, la repartizarea aleatorie a dosarelor”. Răspunzând la această întrebare, Bordea declara că în acest moment “caută soluţii” pentru completurile de cinci judecători”.

Ce este de facut? Ca totdeauna in astfel de situatii, lupta e inegala: Sistemul e masiv iar fortele democratice, putine. Vom avea nevoie de o mobilizare exemplara inca de pe acum:

• informarea partenerilor occidentali, a Comisiei Europene si a Centrului de comanda al NATO asupra semnificatiei militare a modificarilor legislative care urmeaza a fi facute;
• sprijinirea putinilor reformisti din CSM care mai sunt si care, atunci cand vor iesi public, vor fi suficati mediatic si pusi la zid pentru „basism”. Exemplu celebru:  Cristi Danilet.
• (re)coalizarea societatii civile, inclusiv a fostului nucleu dur al societatii civile (actualmente spart pe motive prostesti legate de asumarea „basismului”) care a declansat cu anticipatie boicotul in 2012, aparand astfel statul de drept. E partea cea mai dificila, caci dreapta romaneasca, asa cum mai este ea azi, e deja fragmentata pe falia „basismului pur” sau al „basismului tradat” (Andreea Pora a avut un articol promonitoriu la final de 2013, AICI) si e deja impartita electoral in tabere de partid tot mai puriste in asteptari si mai maximaliste in dezamagiri (reciproce).

Insa norii sunt prea negri la orizont ca sa facem acum bilantul unei epoci care sta sa se incheie. Am facut-o (partial) si noi acum un an. Radigrafia a parut unora din membrii blogului insuportabila, deoarece le-a placut doar prima parte (punctele I, II si III), dar nu si ultima parte (punctul IV). Asta-i viata. Nu putem fi toti tot timpul de acord. Insa esentiaul trebuie spus, pentru ca meritele (incontestabile) ale unui Presedinte sa fie decantate si salvate din mocirla esecurilor acestuia (nu putine).

Insa imperativul anului 2014 nu este bilantul epocii Basescu, ci salvarea a ceea ce merita si poate fi salvat din cei 10 ani de mandat: partea din Justitie care a devenit independenta (DNA si varful ICCJ), bogata arhitectonica a jurisprudentei CCR care garanteaza principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat si independenta Justitiei, suveranitatea reala a poporului asupra Parlamentului (referendumul valid din 2009!) si speranta ca democratia noastra ramane suficient de deschisa pentru a permite ca Presedintele care va veni dupa Traian Basescu sa duca mai departe realizarile bune ale acestuia si sa reuseasca acolo unde Piratul nu a reusit (din vina lui sau a colaboratorilor).

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro