Infecțiile nosocomiale: cifre și strategia „mâinilor curate” din Germania

Cazul actorului Florin Piersic a redeschis o veche discuție – cea a infecțiilor nosocomiale din spitalele românești. Este riscul acesta mai mare în România sau și sistemele de sănătate din alte țări se confruntă cu el? Iată ce detalii și cifre se dau pentru Germania.

În răspunsul oficial din octombrie 2023, al guvernului federal german, la o solicitare a grupului parlamentar al Uniunii CDU/CSU, se precizează:

„Experții estimează numărul așa-numitelor infecții nosocomiale la 400.000 până la 600.000 pe an. Numărul deceselor este estimat la 15.000 până la 20.000. Acestea sunt infecții pe care pacienții le contractează, de exemplu, în timpul tratamentului în spital. Potrivit informațiilor, infecțiile nosocomiale nu sunt raportabile”.

O boală spitalicească fără de leac?

Mii de oameni mor, în fiecare an, ca urmare a unei infecții la spital. Experții în igienă din spitale cred că numărul este mult mai mare decât se credea anterior. Cu toate acestea, estimările nu sunt exacte. Singurul lucru cert e că mulți oameni mor în clinici și în spitale de stat din cauza igienei proaste, iar multe cazuri de infectări și chiar decese ar putea fi evitate.

Infecțiile nosocomiale sunt de obicei infecții ale rănilor, ale tractului urinar sau respirator (de exemplu, pneumonie). Utilizarea antibioticelor joacă un rol deosebit de important, ca și creșterea bacteriilor multirezistente, împotriva cărora medicamentele sunt neputincioase. Dacă organismul nu poate ține la distanță o infecție bacteriană și niciun medicament nu ajută, există riscul de sepsis, o reacție inflamatorie în organism, care poate fi fatală.

Nu există cifre fiabile pentru infecțiile nosocomiale, în special pentru că e dificil de probat. Potrivit Societății Germane pentru Igiena Spitalului (DGKH), este adesea imposibil să se dovedească dacă medicii sau asistentele au expus un pacient la germeni periculoși, de exemplu prin introducerea unui cateter, unui pacient.

„Sunt secunde în care se întâmplă acest lucru”, a spus Klaus-Dieter Zastrow, membru al consiliului de administrație al DGKH, la o conferință de profil care a avut loc în Germania, în 2014, potrivit Spiegel.de.

Societatea solicita guvernelor regionale să investească mai mulți bani în clădirile și echipamentele spitalelor. De asemenea, era nevoie de mult mai mult personal, inclusiv în unitățile de terapie intensivă. Tema igienei spitalului trebuia să joace și ea un rol mult mai mare, în pregătirea medicilor.

Iată însă că au trecut ani și ani, iar problema tot nu s-a rezolvat. Se pare că tot igiena și spălatul temeinic pe mâini rămâne baza.

Strategia mâinilor curate

Comisia pentru igiena spitalicească și prevenirea infecțiilor (KRINKO), de la Institutul Robert Koch (RKI), elaborează recomandări pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale în unitățile medicale. „Recomandările sunt într-un curs de dezvoltare constant, ținându-se cont de evaluările epidemiologice actuale ale infecțiilor”.

Una dintre cele mai presante recomandări e legată de igienă. „Transmiterea agentului patogen poate avea loc, de exemplu, prin mâinile personalului. Lipsa igienei, în special în igiena mâinilor, joacă un rol important în răspândirea agenților patogeni.”

„Legea privind protecția împotriva infecțiilor (IfSG) definește o infecție nosocomială ca o infecție care este legată temporar de o măsură medicală pentru pacienți internați sau aflați în ambulatoriu, cu condiția ca infecția să nu existe deja în prealabil. Infecțiile nosocomiale pot fi cauzate fie de agenții patogeni proprii ai corpului (de exemplu, bacterii care colonizează în mod natural pielea sau intestinele), fie de agenții patogeni din mediu (de exemplu, bacterii de pe suprafețe sau dispozitive medicale). Colonizarea apare adesea mai întâi, de exemplu pe piele sau intestine (colonizare), înainte de apariția unei infecții simptomatice”.

În continuare, Institutul Robert Koch (RKI), care e principala instituție de cercetare biomedicală a guvernului federal german, sarcina sa centrală fiind asistența medicală publică, face precizări statistice. Interesant este, totuși, că acestea se referă doar la anul 2020, deși comunicatul e dat în 25 martie 2024.

„În 2020, prin sistemul de raportare au fost raportate 2.249 de focare nosocomiale, cu un total de 29.997 de cazuri din toate statele federale. Din cele 2.169 de focare nosocomiale cu informații despre agenți patogeni, 1.532 (71%) au fost cauzate de SARS-CoV-2, cu un total de 23.562 de cazuri. 637 (29%) focare nosocomiale au fost cauzate de alți agenți patogeni, dintre care 33 de focare (5,2%) au fost cauzate de bacterii și 594 (93,2%) de viruși. Paraziții au fost identificați ca fiind cauza focarului în 10 focare (1,6%). Nu au fost raportate focare cauzate de ciuperci.

Informații suplimentare pot fi găsite în Anuarul Epidemiologic al Infecțiilor 2020. Cu toate acestea, numărul focarelor nosocomiale este probabil mai mare și trebuie presupus că acestea sunt subraportate”.

Tot RKI mai spune că „apariția a două sau mai multe infecții în care o legătură epidemică (de exemplu, aceeași secție în același timp, măsură medicală similară) este probabilă sau suspectată (focar nosocomial), trebuie raportată fără nume, inclusiv toate informațiile relevante despre focar.”

Iar aici, în Germania ca și în România, ajungem la întrebarea: „Ce facem, raportăm sau nu?”.