Sari direct la conținut

Instrumentele de capitaluri, o soluție cu multe avantaje de recompensare a angajaților, dar și cu implicații fiscale și contabile complexe

PwC România
Camelia Niță, Ala Popa, Florin Rizea, Foto: PwC România
Camelia Niță, Ala Popa, Florin Rizea, Foto: PwC România

Competiția pentru forța de muncă determină angajatorii să caute diverse metode să atragă, să rețină și să recompenseze personalul performant. Recompensarea angajaților în instrumente de capitaluri, în plus față de pachetul salarial și beneficiile uzuale, a început, din aceste motive, să prindă tot mai mult teren. Conform studiului salarial PwC Paywell România, 10% dintre companiile respondente folosesc deja această soluție care poate fi realizată prin aderarea angajaților la planuri de tip Stock Option Plan (SOP), Restricted Stock Unit (RSU) Plan, Employee Stock Ownership Plan (ESOP) și altele asemenea.

Planurile de remunerare a angajatilor în instrumente de capitaluri, stimulate de facilități fiscale

Planurile de compensare în instrumente de capitaluri acordă angajaților dreptul ca, la un moment viitor, să primească titluri de participare cu titlu gratuit sau să achiziționeze la un preț preferential respectivele titluri de participare la compania la care lucrează sau în alte companii din grup. Exercitarea dreptului este condiționată însă de anumite criterii cum ar fi continuitatea relației cu angajatorul sau performanța individuală și globală.

Apetitul pentru această formă de remunerare a fost stimulat și de anumite facilități fiscale aplicabile la nivelul angajaților. Mai exact, în cazul în care planurile de remunerare a angajatilor în instrumente de capitaluri se califică drept “Stock Option Plan” în baza definiției din Codul Fiscal, angajații pot beneficia de scutiri de la impozitul pe venit și de la contribuțiile sociale datorate pe venitul salarial. Dintre condițiile prevăzute de Codul fiscal pentru aplicarea tratamentului fiscal favorabil din perspectiva impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale menționăm existența unei perioade minime de un an între momentul acordării dreptului de a achiziţiona sau primi un număr determinat de titluri de participare şi momentul exercitării acestuia.

Citește continuarea articolului pe blogul PwC România

Articol semnat de Camelia Niță, Director, Ala Popa, Senior Manager și Florin Rizea, Senior Manager

Articol susținut de PwC România

ARHIVĂ COMENTARII