INTERVIU Miruna Lepus: Eminescu nu a fost nici sarac si nici inadaptat, ci unul dintre cei mai mari ziaristi ai epocii sale
Despre Eminescu s-a vorbit si se va vorbi mereu la extreme. Elevilor li se vorbeste si acum in acelasi mod ca in perioada comunista despre poetul vesnic indragostit, romantic si sarac. „Eminescu nu a fost un poet mereu indragostit si ca nu a fost nici sarac si nici inadaptat, ci redactor-sef la unul dintre cele mai importante ziare din epoca sa”, spune Miruna Lepus, o tanara de 23 de ani, care povesteste in cartea „Despre Eminescu si ce am invatat descoperindu-l” cum il percep pe Eminescu elevii atunci cand refuza sa inghita comentarii kilometrice si abordeaza capitole din intreaga sa opera. „Nu poate sa iti placa Eminescu daca nu il citesti. Nu poti iubi decat ceea ce cunosti. Si nu cunosti decat lucrurile pe care le-ai domesticit”, spune Miruna.
Rep: Eminescu este poetul vesnic indragostit, romantic sau dimpotriva , este un poet cool. Placa aceasta pare sa fie pusa la nesfarsit…
Miruna Lepus: Prin aceasta carte am vrut sa echilibrez imaginea pe care tinerii o au despre Eminescu, adica sa pun pe acelasi plan poezia cu opera politica si sa arat ca Eminescu nu a fost un poet mereu indragostit si ca nu a fost nici sarac si nici inadaptat, ci redactor-sef la unul dintre cele mai importante ziare din epoca sa.
Rep: De ce ai ales sa scrii despre un Eminescu jurnalist sau om politic care considera, spre exemplu, ca nu oricine ar trebui sa aiba dreptul de a vota?
M.L.: Am scris despre Eminescu pentru ca il consider cel mai mare gazetar roman, un jurnalist ce s-a jertfit pentru adevar, dar care e bine ascuns in spatele titlului de „cel mai mare poet roman”. Am simtit nevoia sa impartasesc si celorlalti tineri ideile pe care Eminescu le exprima in articolele sale referitoare la economia, politica si societatea contemporane lui, la istoria, limba si obiceiurile romanilor etc., pentru a-i reintregi imaginea.
Multe dintre solutiile pe care le dadea Eminescu problemelor tarii nu ar fi astazi „politic corecte”. Totusi, ele au fost mereu juste, corecte, adaptate situatiilor date, formulate pentru a restabili dreptatea, adevarul, normalitatea. Si asta inclusiv in ceea ce priveste dreptul de vot – Eminescu considera ca sistemul cenzitar ramanea singurul adecvat societatii contemporane lui, caci doar asa voturile pot fi ponderate functie de importanta „economica si intelectuala” a alegatorilor.
Nu poate sa iti placa Eminescu daca nu il citesti. Nu poti iubi decat ceea ce cunosti
Rep: Cum ar trebui sa fie predat Eminescu in scoala, in contextul in care nu toata lumea mai crede in versiunea „celui mai mare poet roman”?
M.L.: Nu toata lumea crede acest lucru pentru ca nu toata lumea ii citeste poeziile. Cred ca predarea lui Eminescu ar trebui sa se axeze mai mult pe intelegerea textelor sale si a contextului in care au fost scrise, iar nu pe parerile marilor eminescologi. Pentru a te convinge ca Eminescu a fost intr-adevar un mare poet si un mare jurnalist, nu e de ajuns sa inveti asta din lucrarile criticilor literari, ci trebuie mai intai sa ii citesti poeziile si articolele politice, iar mai apoi sa le intelegi in contextul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea.
Nu poate sa iti placa Eminescu daca nu il citesti. Nu poti iubi decat ceea ce cunosti. Si nu cunosti decat lucrurile pe care le-ai „domesticit”, cum spune vulpea din Micul Print, adica lucrurile in preajma carora ai petrecut ceva mai mult timp.
Rep: Presupunand ca la scoala s-ar vorbi despre Eminescu jurnalistul si omul politic. Tot la scoala insa, vorbim si despre multiculturalism, toleranta, identitate europeana…
M.L.: Nu se pot compara notiuni si institutii cu persoane. Iar aceste notiuni – multiculturalism, toleranta, identitate europeana – ar trebui mai intai definite, pentru ca momentan sunt doar cuvinte goale. Daca ar fi totusi sa comparam o notiune lipsita de continut ca multiculturalism si una plina de inteles ca romanismul lui Eminescu, cred ca cea de-a doua ar iesi mereu in avantaj.
 |
| Coperta cartii Foto: HotNews.ro |
 |
Rep: Luciditatea pare sa fie inca din vechi timpuri o arma adesea intoarsa impotriva noastra. Nu te-a incercat putin teama ca te expui abordand aceasta tema?
M.L.: Initial, nu mi-a fost teama ca voi fi stigmatizata pentru ca nu aveam in spate o cariera ce putea fi periclitata de ceea ce scriam, pentru ca nu aveam ce pierde. Daca voi fi in adevar, cu cat voi fi mai izolata – daca se va intampla acest lucru (desi nu cred) –, cu atat voi fi mai aproape de sursa adevarului si a curajului – Dumnezeu. Iar daca nu voi fi in adevar nu mai are sens nici macar izolarea despre care vorbiti si in care eu nu cred.
Rep: Poate ca unii oameni se intreaba ce ai putea avea de spus despre Eminescu la varsta de 23 de ani. Cum a fost intampinata cartea ta de „oamenii mari”? Ai reusit sa ii convingi?
M.L.: Am vrut sa spun ca Eminescu e mai mult decat poetul romantic din manualele de scoala, ca avem foarte multe de invatat din articolele lui, ca ele ne pot deschide ochii.
Recenziile fie au fost bune, fie nu au fost deloc. De convins, nu cred ca am convins pe nici un „om mare al culturii”, caci lor le sunt deja binecunoscute argumentele pe care le-am expus, iar scopul cartii era convingerea tinerilor.
Rep: Ai scris despre Eminescu, spuneai, dintr-un sentiment de revolta fata de cei care conduc de fapt si care aleg ce e bine sa stim si cum e bine sa gandim…
M.L.: Nu doar ar fi bine, ci chiar ar trebui sa stim adevarul – despre evenimentele si personalitatile istoriei, despre cei ce aparent ne conduc, dar mai ales despre cei din spatele lor, despre adevaratele valori ale culturii romanesti.
INTERVIURILE HotNews.ro