INTERVIU Roxana Bojariu, ANM: Nu asteptam progrese remarcabile la conferinta pe schimbari climatice de la Poznan

Tratatul de la Kyoto, semnat in 1997, va expira in anul 2012. Locul sau va fi luat cu siguranta de catre un alt tratat global. Ce va contine insa acel tratat? Negocierile privind prevederile sale au inceput deja de mai multa vreme si sunt in plina desfasurare. Un nou pas spre stabilirea unui acord global privind emisiile de gaze cu efect de sera este facut acum in Polonia, la Poznan. Aici se intalnesc pana pe 12 decembrie, 190 de delegatii naţionale si mai mult de 10 000 de participanţi acreditati.

Despre obiectivele si dificultatile acestei conferinte am stat de vorba cu Roxana Bojariu, de la Administratia Nationala de Meteorologie si unul dintre autorii principali ai rapoartelor IPCC (Grupul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice).

Reporter: Care este scopul Conferintei de la Poznan?

Roxana Bojariu: Conferinta Natiunilor Unite care are loc intre 1 si 12 decembrie are ca scop continuarea negocierilor incepute la Bali in decembrie 2007 privind o noua intelegere globala care sa succeada Protocolului de la Kyoto, dupa 2012.

Reporter: Multi vorbesc despre Protocolul de la Kyoto – dar tot multi uita sa vorbeasca despre prevederile acestuia. Va rog sa reamintiti care sunt aspectele fundamentale ale acestui protocol.

Roxana Bojariu: Principala prevedere a protocolului de la Kyoto este reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in medie cu 5% fata de nivelul din 1990, pana in 2012, in tarile dezvoltate. Protocolul de la Kyoto a fost adoptat in cadrul Natiunilor Unite in 1997 si a intrat in vigoare in februarie 2005, odata cu ratificarea sa din partea Rusiei, dar in absenta unor membri importanti ai comunitatii internationale – in principal, Statele Unite ale Americii.

Reporter: De ce este nevoie de intelegeri globale pentru reducerea emisiilor gazelor cu efect de sera?

Roxana Bojariu: Ultimul raport al Grupului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC), publicat in 2007, subliniaza ca pe baza dovezilor stiintifice existente se poate atribui emisiilor gazelor cu efect de sera, asociate activitatilor umane, cea mai mare parte a incalzirii globale observate in ultimii 50 de ani.

Daca aceste emisii continua sa modifice necontrolat compozitia atmosferei terestre, modificarile din sistemul climatic pot depasi limita de adaptabilitate a multor specii terestre, inclusive a celei umane. Doua sute dintre cercetatorii recunoscuti ai comunitatii stiintifice internationale (multi din ei numarandu-se printre autorii rapoartelor IPCC) au atras atentia asupra gravitatii si necesitatii de actiune urgenta in cazul incalzirii globale, in Declaratia de la Bali, din decembrie 2007. In contextul responsabilitatii omului de stiinta in fata societatii din care face parte, m-am simtit onorata sa fiu printe ei.

Reporter: Dar – de fapt – ce doresc semnatarii Declaratiei de la Bali?

Roxana Bojariu: Cei 200 de oameni de stiinta atrag atentia asupra necesitatii impunerii unor tinte concrete in negocierile ce configureaza noua intelegere globala, ce va inlocui Protocolul de la Kyoto. Astfel, ei considera necesara stoparea cresterii temperaturii medii globale la cel mult 2 ºC fata de valoarea din epoca pre-industriala, pentru a putea gestiona efectele schimbarilor climatice in limitele capacitatii de adaptare ale societatii umane.

Cunostintele de care dispunem ne sugereaza ca acest lucru se poate realiza in conditiile reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera cu cel putin 50 % fata de nivelul din 1990, pana in 2050. O astfel de reducere importanta presupune masuri concrete pe care comunitatea internationala trebuie sa inceapa sa le puna in aplicare in urmatorii 10-15 ani.

Poate e bine de amintit, in acest context, ca in ultima suta de ani temperatura a crescut deja cu 0.74 ºC, iar in istoria geologica a Pamantului, diferente de 4-5ºC pot caracteriza treceri intre intervale glaciare si inter-glaciare, pe scari de timp de ordinul zecilor si sutelor de mii de ani.

Reporter: Ce se discuta la Poznan si care sunt asteptarile in privinta negocierilor privind un nou tratat climatic global?

Roxana Bojariu: Discutiile pun fata in fata tarile dezvoltate si pe cele in curs de dezvoltare.

Acestea din urma considera ca e de datoria primelor sa intre mai devreme in actiune, intr-un efort intensificat de reducere a emisiilor.

Inca de anul trecut, tarile in curs de dezvoltare au fost insa de acord cu participarea la noua intelegere climatica, atunci cand tarile dezvoltate le-au promis ajutor tehnologic si financiar pentru decuplarea dezvoltarii lor economice lor de consumul de combustibili fosili, generator de emisii de gaze cu efect de sera.

Majoritatea analistilor si comentatorilor nu se asteapta insa la progrese remarcabile in negocierile de la Poznan, acum cand Statele Unite traverseaza o perioada de tranzitie pana la preluarea puterii de catre administratia Obama si mai ales, in contextul acutizarii crizei financiare. Se pare ca nu ne putem inca astepta la un acord privind tinte concrete de reducere a emisiilor gazelor cu efect de sera. Oricum, continua drumul spre constructia unui astfel de acord, ce ar putea fi realizat la conferinta de la Copenhaga, programata sa aiba loc in decembrie 2009.

Reporter: Lumea s-a schimbat totusi fata de cea din anul 1997. Intre timp pe scena mondiala au aparut si alte superputeri economice. Este vorba despre China si India, in principal, dar si Brazilia joaca un rol din ce in ce mai mare. Pe ce pozitie se situeaza aceste state, intrate deja pe lista tarilor cu rol semnificativ in emisiile de gaze?

Roxana Bojariu: India cere sa i se permita un nivel al emisiilor care raportat la numarul de locuitori sa fie egal cu cel al tarilor dezvoltate. Angajamentul sau in problema incalzirii globale este ca acest nivel nu-l va depasi niciodata pe cel occidental. Este, in fond, o plasare a responsabilitatilor catre tarile dezvoltate, asa cum se intampla si in Protocolul de la Kyoto. In acest context, pozitia Indiei este ca nu se poate discuta de o expirare a Protocolului, ci de o reinoire a sa in 2012.

Pozitia Chinei pare a fi mai flexibila, chiar daca nici ea nu este inca dispusa sa accepte tinte concrete de reducere a emisiilor gazelor cu efect de sera si tratament egal cu al tarilor dezvoltate. Flexibilitatea sa vizeaza promovarea eficientei energetice care sa alimenteze astfel o dezvoltare economica durabila.

Pe de alta parte, China este gata sa foloseasca ajutorul tarilor dezvoltate materializat in resurse financiare si transfer tehnologic pentru a-si reduce din emisii.

Pe plan mondial, China si India sunt pe locurile 3 si 4 la rezervele de carbune si se estimeaza ca in deceniile viitoare, economiile celor 2 tari vor ramane preponderent dependente de carbune, chiar daca ele incearca deja sa mareasca ponderea surselor de energie curate climatic. India este, de exemplu, al 4-lea producator de energie eoliana in lume si al doilea, in cazul energiei solare. China si-a propus ca in 2020 sa acopere 15% din nevoile sale energetice cu energii alternative (de la 7% in 2005).

Brazilia cere si ea o distribuire echitabila a eforturilor de diminuare a emisiilor, in sensul recunoasterii responsabilitatii istorice mai mari a tarilor dezvoltate in declansarea fenomenului de incalzire globala. In particular, Brazilia insista ca masurile de combatere a despaduririi si a degradarii padurilor sa capete o pondere importanta in noua intelegere globala privind schimbarile climatice.

Reporter: Care este pozitia Uniunii Europene?

Roxana Bojariu: Pe scena internaţionala, Uniunea Europeana a preluat initiativa tranzitiei rapide spre o economie decuplata de carbon si, in acelasi timp, eficienta energetic, asumandu-si concluziile Raportului Stern, confirmate apoi de catre cele ale Grupului Interguvernamental pentru Studiul Schimbărilor Climatice (IPCC).

Uniunea Europeana sprijina asumarea ca tinta globala a limitarii cresterii temperaturii medii globale la cel mult 2 ºC.

Noul pachet de proiecte legislative privind schimbarile climatice si sursele energetice regenerabile, propus de catre Comisia Europeana la inceputul anului 2008, prevede pana in anul 2020, la nivel european:

reducerea cu 20% a emisiilor de dioxid de carbon; in cazul in care se va ajunge la o intelegere globala post-Kyoto, UE propune pentru spatiul european o reducere mai mare a emisiilor, de 30%;
cresterea cu pana la 20% a ponderii energiilor regenerabile în totalul consumului energetic (de la 8,5% în 2005);
cresterea eficientei energetice cu 20%;
ponderea biocombustibililor va trebui sǎ atingǎ minimum 10% din consumul total, pana in 2020.

Negocierile pe plan european pentru adapotarea noului pachet legislativ urmeaza sa se incheie la inceputul anului 2009.

Link-uri utile: