Investițiile străine directe în România. Partea a doua

DE FAPT, CE CONSEMNEAZĂ BNR ÎN ULTIMUL RAPORT PRIVIND INVESTIȚIILE STRĂINE?

Ultimul raport asupra investițiilor străine directe (ISD), publicat în anul 2021, arată că la 31 decembrie 2020 soldul total a înregistrat nivelul de 90.773 milioane euro. La sfârșitul anului 2020 acesta a înregistrat o creștere de numai 2,8% față de anul precedent, comparativ cu 8,9% la finele anului 2019, respectiv 7,0% în 2018.

În structură, soldul total al ISD la 31 decembrie 2020 se prezenta astfel: (a) capitaluri proprii (inclusiv profitul reinvestit acumulat) în valoare de 63.952 milioane euro, reprezentând 70,5% din soldul total al ISD; (b) instrumente de natura datoriei în valoare de 26.821 milioane euro, reprezentând 29,5%.

Volumul cel mai ridicat de ISD a fost atras de regiunea de dezvoltare București – Ilfov (sold la 31 decembrie 2020 de 56.092 milioane euro, reprezentând 61,8% din totalul ISD), urmată de regiunea Centru (8.478 milioane euro, 9,3%) și de regiunea Vest (6.839 milioane euro, 7,5%). În contrast, cele mai scăzute valori ale investițiilor străine se regăsesc în regiunea Sud-Vest – Oltenia (2.487 milioane euro) și în regiunea Nord-Est (1.647 milioane euro).

Primele țări clasate în funcție de soldul total al ISD deținut la 31 decembrie 2020 sunt: Țările de Jos (19.994 milioane euro, reprezentând 22% din totalul ISD), Germania (11.070 milioane euro, 12,2%), Austria (10.858 milioane euro, 12%), Italia (7.652 milioane euro, 8,4%), Franța (5.642 milioane euro, 6,2%) și Cipru (5.445 milioane euro, 6%).

41% din investițiile străine directe în România s-au realizat prin intermediul unor entități înregistrate în țări intermediare; dintre primele 10 țări clasate în funcție de țara investitorului imediat, Țările de Jos, Cipru, Elveția și Luxemburg găzduies verigi investiționale intermediare pentru entități ce exercită controlul asupra ISD din România.

Din soldul total de 19.994 milioane euro în anul 2020 ce revine investitorilor din Țările de Jos, numai 17,3% aparține investitorilor finali din această țară, restul de 82,7% fiind atribuit unor investitori finali din afara acestei țări. Dintre țările care au investit în România prin intermediul unor filiale localizate în Țările de Jos, se remarcă Germania, cu un sold de 2.665 milioane euro, și Statele Unite ale Americii, cu 2.270 milioane euro.

În cazul Ciprului, ponderea investitorilor finali care au investit în România prin intermediul unor filiale din această țară este de 60,8% din soldul ISD atribuibil acestei economii la sfârșitul anului 2020, iar în cazul Elveției și Luxemburgului de 55,8%, respectiv 72,8%.

În anul 2020, contribuția întreprinderilor ISD la exporturile de bunuri ale României a fost de 72,9% din totalul acestora, în scădere de la 74,2% în 2019. În ceea ce privește importurile de bunuri, contribuția întreprinderilor cu investiție străină directă a fost de 66,5%, de asemenea în scădere față de anul 2019 (68,2%).

În anul 2020, exporturile totale de bunuri ale întreprinderilor ISD au înregistrat valoarea de 43.467 milioane euro, în timp ce importurile de bunuri au însumat 50.957 milioane euro. Astfel, întreprinderile ISD au consemnat un deficit total de 7.489 de milioane euro (mai mare cu 697 milioane euro față de anul 2019) aferent comerțului internațional cu bunuri.

ALTE PERSPECTIVE ASUPRA INVESTIȚIILOR STRĂINE

Infrastructură, măsuri de siguranță și securitate pentru crize viitoare, adoptarea tehnologiei – aceștia sunt principalii factori pe care investitorii îi iau în considerare în investițiile lor viitoare în România. Sunt necesare schimbări structurale pentru a îmbunătăți atractivitatea României, ce sunt realizabile prin reforme și o strânsă colaborare între experți, autorități și sectorul de afaceri, consideră experții EY Romania.

Schimbările pe care le recomandă EY, pentru a menține România atractivă în raport cu investitorii străini pot fi grupate astfel:

(a) Prioritate acordată transformării digitale: 92% dintre investitorii internaționali au declarat că disponibilitatea forței de muncă cu abilități tehnologice este un factor important în stabilirea destinațiilor investițiilor lor.

(b) Dezvoltarea sectoarelor serviciilor logistice și producției și investiții în infrastructură fiabilă: 52% dintre investitori ar lua în considerare o investiție în România, dacă infrastructura s-ar dovedi fiabilă și ar avea o acoperire bună. Pentru a atrage investitorii care în prezent ezită să își extindă operațiunile în alte țări, investițiile în infrastructură s-ar putea dovedi cruciale.

(c) Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii și concentrarea asupra stimulentelor și politicilor fiscale atractive: majoritatea investitorilor au evaluat sprijinul acordat IMM-urilor drept principalul aspect asupra căruia România trebuie să se concentreze pentru a deveni mai competitivă în economia globală.

(d) Atenție mai mare acordată politicilor de mediu și sustenabilitate: 86% dintre investitori consideră că durabilitatea ecologică este de o importanță medie în strategiile lor de investiții. Planurile ambițioase ale Europei de a avea o amprentă de carbon neutră până în 2050 și de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030 ar putea crea numeroase oportunități de investiții străine.

(e) Sprijinirea forței de muncă și a perfecționării competențelor: resursele umane sunt considerate adeseori cel mai important factor pentru investitori în evaluarea unei țări ca potențială destinație pentru ISD. Sprijinirea forței de muncă locale este un imperativ pentru orice țară care are ca obiectiv creșterea economică, deoarece o populație activă calificată este un factor cheie pentru orice investitor străin.

AmCham România a pledat constant în ultimii ani pentru realizarea și adoptarea unui proiect cu orizont multigenerațional care să definească rolul regional și internațional României, sub presiunea schimbărilor globale și regionale. România are nevoie, altfel spus, de un „Proiect de Țară”.

Proiectul de țară trebuie ancorat într-o logică europeană și transatlantică coerentă, care să potențeze statutul de lider regional al țării noastre. Obiectivul final este de a poziționa România ca o economie europeană de prim rang și un actor proeminent, cu atractivitate crescută pentru investitori. Ariile cheie și măsurile pentru repoziționarea României sunt astfel văzute de AmCham:

(a) Echilibrul bugetar și legislativ: restabilirea echilibrului bugetar pentru a asigura păstrarea rating-ul de țară și asigurarea predictibilității legislative care să încurajeze investițiile.

(b) Transformarea digitală: accelerarea transformării digitale a administrației, precum și stimularea digitalizării întregii economii.

(c) Integrarea lanțului valoric: stimularea integrării lanțurilor valorice în România, prin atragerea de business-uri care complementează sau suplimentează producția locală, limitând astfel importurile, reducând presiunea asupra balanței comerciale și crescând valoarea adăugată generată în România.

(d) Industrii cu valoare adăugată: stimularea industriilor cu valoare adăugată pentru a repoziționa economia din poziția de „low cost” către „high value added”, și pentru a încuraja producerea unei valori adăugate mai mari în România.

(e) Dezvoltarea infrastructurii: inițierea și/sau dinamizarea investițiilor în infrastructura de toate tipurile (rutieră, feroviară, maritimă, energie, sănătate, educație), folosind eficient fondurile europene disponibile, complementate de alte surse de finanțare disponibile.

(f) Proiecte emblematice: dezvoltarea unor proiecte emblematice, care pot conduce la creșterea vizibilității României și care pot stimula investițiile cu valoare adăugată mare.

Conform Consiliului Investitorilor Străini, România atrage ISD în sectoare cu valoare adăugată scăzută, orientate spre sectoare industriale cu nivel mediu spre scăzut de intensitate tehnologică. Doar 5% din stocurile de ISD din industria românească sunt în sectoare cu intensitate tehnologică ridicată, cel mai scăzut nivel din regiune. În acest context, există o nevoie puternică de a stimula orientarea ISD către industriile cu un nivel înalt de tehnologie.

România are cea mai mică pondere a ISD în sectorul serviciilor, în comparație cu statele vecine din regiune. Având în vedere reorientarea globală a fluxurilor ISD către servicii, susținute în mare parte de evoluțiile tehnologice, aceasta este o oportunitate pe care nu am reușit să o valorificăm.

România trebuie să intre în etapa în care ISD sunt atrase după o serie de criterii strategice. Aceasta presupune două măsuri complementare și care se influențează reciproc: (i) îmbunătățirea capacității companiilor locale de a „învăța” și „absorbi” cunoștințele și evoluțiile tehnologice de la investitorii străini; (ii) direcționarea ISD către activități cu valoare adăugată ridicată.

O politică generală pentru atragerea ISD are șanse mai reduse de a funcționa, date fiind diferențele la nivel regional în România și este nevoie să se facă trecerea spre un model de dezvoltare bazat pe colaborare între guvernul la nivel central, autoritățile de la nivel local, companii, universități și institute de cercetare, ONG-uri, etc.

Ordinea celor mai importanți factori în determinarea viitoarelor fluxuri de ISD: (i) efectul de aglomerare rămâne cel mai important în a determina viitoare fluxuri de ISD; (ii) nivelul PIB/locuitor; (iii) forța de muncă angajată în servicii intensive în cunoaștere; (iv) infrastructura și (v) cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea și extinderea rețelei de gospodării cu acces la internet la domiciliu.

DIASPORA CA INVESTITOR SAU DEZVOLTAREA „PRIN NOI ÎNȘINE”

La finele secolului XIX și începutul secolului XX România era un stat tânăr și sărac, dar cu anumite oportunități ce așteptau să fie valorificate: exploatarea resurselor minerale, mecanizarea agriculturii, valorificarea ieșirii la Marea Neagră și Gurile Dunării.

În acel moment două partide politice în ascensiune – liberalii și țărăniștii – aveau viziuni diferite despre modul în care țara ar trebui să accelereze dezvoltarea: industrializarea rapidă, cereau liberalii, o agricultură modernă, intensivă, contrau țărăniștii.

Ambele soluții presupuneau investiții consistente, dar și dezvoltarea infrastructurii de transport: drumuri, căi ferate, poduri, porturi și așa mai departe. Curentul radical, progresist din partidul liberal considera că industrializarea era cea mai sigură cale și singura pentru dezvoltarea economiei naționale în ansamblu și pentru recuperarea decalajului față de țările dezvoltate ale lumii.

Reprezentanții de marcă ai acestui curent au fost Vintilă Brătianu, Ion Angelescu, Ion Gheorghe Duca, Gheorghe Tașcă, Mihail Manoilescu, Mitiță Constantinescu, Ștefan Zeletin și Victor Slăvescu.

În mai 1905, economistul Vintilă Brătianu, a publicat în ziarul „Voința Națională” articolul „Prin noi înșine”, în care își exprima „convingerea nestrămutată că prin noi înșine putem să ne dezvoltăm „pe toate căile” economia și nu va fi necesar să „dăm elementului străin decât strictul necesar”.

Vintilă Brătianu s-a evidențiat în timpul guvernării liberale din ianuarie 1922-martie 1926, în care a îndeplinit funcția de ministru de finanțe, contribuind decisiv la elaborarea legislației economice ce avea la bază doctrina prin noi înșine.

Prin legea minelor, legea energiei și legea apelor adoptate în 1924, de exemplu, primeau autorizație de înființare numai societățile care aveau cel puțin 60% capital românesc și unde două treimi din membrii consiliilor de administrație erau cetățeni români, iar președintele era, de asemenea, cetățean român.

Pentru că reacția capitalului străin a fost vehementă, guvernele unor țări ca Statele Unite, Marea Britanie sau Franța amenințând că vor rupe relațiile diplomatice cu România dacă nu va fi modificată legea minelor, guvernul a cedat și a amendat legea în decembrie 1925, reducând ponderea capitalului românesc în companiile de profil la 50,1%. (romania-actualitati.ro)

Întorcându-ne din istorie în prezent, Felix Pătrășcanu, co-fondator Fan Courier, unul dintre principalii promotori ai programului de revenire a românilor din diaspora în țară – „RePatriot” -, un proiect al „Romanian Business Leaders”, a arătat la masa rotundă „(Re)Capitalizarea României” (dezbateri organizate de platforma „Curs de Guvernare”) că românii din diaspora pot fi unul dintre cele mai importante vehicule de investiții în România.

Conform statisticilor „Eurostat”, în anul 2019 remiterile în țară ale diaspora s-au ridicat la 7,3 miliarde de euro, iar în anul 2020 suma a scăzut la 6,7 miliarde de euro. Miliarde de euro de-a lungul anilor, de la intrarea României în Uniunea Europeană și până în prezent, au alimentat economia românească, susținând-o să se echilibreze inclusiv în perioadele de criză.

Din nefericire, cea mai mare parte a acestor bani au fost „investiți în… cărămizi” – Felix Pătrășcanu: „I-am întrebat pe unii care și-au făcut case în satul meu din Vrancea, cu 250.000 de euro, cât speră să ia pe ele. Cine să cumpere acolo o casă cu 300.000 – 350.000 ca să iasă în câștig?! Și atunci, discuțiile noastre cu ei au fost: gândiți-vă foarte atent că, dacă ați strâns 50.000 – 100.000 de euro, să-i duceți într-un business, să faceți ceva business aici, mai ales că ei au o posibilitate extraordinar de mare de a cunoaște două piețe. O dată România, unde s-au născut și obiceiurile de cumpărare din țările unde sunt.”

Revenirea în țară a românilor din diaspora și investirea (inteligentă, profilată a) capitalului pe care aceștia l-au acumulat în economia de acasă ar crește factorul de multiplicare, dar ar avea și un rol social important – în cuvintele lui Felix Pătrășcanu: „Mai este un lucru la care eu țin foarte mult: mentalitatea cu care acești oameni pot reveni în țară. Ei au văzut acolo niște bune practici sociale de civilizație care funcționează altfel în țările de adopție. Această mentalitate adusă la noi ar schimba foarte, foarte mult lucrurile.”Citeste intreg articolul si comenteaza pe contribuotrs.ro