Jocul afgan: pelerinajul la Doha

„Emiratul va exista pentru veșnicie! Occidentalii n-ar trebui să mai încerce să ne invadeze. Dar dacă o vor face, vom lupta cu ei alți douăzeci de ani!„

„The Taliban invited The Telegraph to tea„[1]

BRIEF

• The Telegraph’s unannounced visit to the government building now in the hands of the Taliban was a relaxed affair. The offer of tea was made with a warm welcome inside, part of a charm offensive by the Islamist leaders who until not too long ago viewed Western journalists with suspicion. (…) „We are very happy that we are now the leaders of the government,” he told The Telegraph. „We want to have good relations with all the rest of the world. We want to work with foreigners and have good relations.”

• Delegates from the Taliban and the United States have held „candid and professional” talks in the Qatari capital, according to a US official, with the two-day discussions focusing on security and „terrorism” concerns, the rights of women and girls as well as evacuations from Afghanistan. The weekend talks in Doha were the first face-to-face meeting between the two sides since the Taliban took over Afghanistan on August 15.[2]

• The Taliban held talks with European Union envoys in the Qatari capital of Doha on Tuesday. (…) Ahead of the meeting, EU foreign policy chief Josep Borrell said the bloc was looking to bolster its direct aid to the Afghan people in an effort to stave off „collapse”. „We cannot ‘wait and see’. We need to act, and act quickly,” Borrell said after discussions with EU development ministers. (…) EU spokesperson Nabila Massrali said the talks „are an informal exchange at technical level. It does not constitute recognition of the ‘interim government.'” She added the two sides will discuss access to humanitarian aid and women’s rights, among other issues.[3]

• Located far from war-ravaged Afghanistan, Qatar nonetheless invited the Taliban to open a political office in Doha in 2013, with Washington’s blessing as conflict in Afghanistan raged. It was intended to be a base for Taliban negotiators, including accused militants, so the international community could engage the group politically. The Qatar process got off to a rocky start, with controversy erupting soon after when the insurgents raised their flag above the high-walled villa. (…) „The Taliban office then became more and more an integral part of the US strategy to negotiate a withdrawal from the country under the Trump administration.” (…) The Taliban nonetheless saw Qatar, which hosts the largest US airbase in the region, as a neutral host for talks.[4]

• Russia’s presidential envoy to Afghanistan, Zamir Kabulov, told journalists that a Taliban delegation has been invited for Afghan talks in the Russian capital on Oct. 20, the state-run RIA Novosti news agency reported. Kabulov did not specify who exactly will represent the Taliban at the so-called „Moscow format” talks. RIA Novosti reported last month that Russia was in talks with the Taliban on sending their delegation to Moscow sometime in the future. The talks will follow a G20 summit on Afghanistan on Oct. 12 that will seek to help the country avoid a humanitarian catastrophe in the wake of the Taliban takeover.[5]

• Chinese Foreign Minister Wang Yi met with a top-level Taliban delegation in Tianjin on 28 July. He labelled the Taliban ‘a pivotal military and political force’ and urged them to make a clean break with all militant organisations including the East Turkestan Islamic Movement (ETIM). (…) This recent pragmatic and less interventionist policy towards the Taliban was forced upon China by new realities on the ground, including several threats that loom after the US withdrawal.[6]

AFGANISTAN, „RUNDA DOHA”

În cursul unui maraton al negocierilor între reprezentații talibani și cei ai Occidentului, care s-a desfășurat săptămâna trecută la Doha, ministrul interimar de externe de la Kabul, Amir Khan Muttaqi, a găsit timp să poarte discuții cu presa și a pledat pentru schimbarea de atitudine față de noua guvernare:

„Comunitatea internațională trebuie să înceapă să coopereze cu noi, astfel vom putea pune capăt insecurității și în același timp vom putea începe o relație pozitivă cu lumea. (…) Ei (fostul guvern afgan, n.m.) au avut o mulțime de resurse financiare și sprijin financiar solid, și acum ne cereți nouă să facem toate reformele în doar două luni?”

Duminică, 10 octombrie ac., talibanii au avut o primă rundă oficială de discuții cu o delegație de diplomați și experți americani. Departamentul de Stat a comunicat ulterior că discuțiile s-au concentrat pe subiecte ca securitatea, terorismul și transferul în siguranță a cetățenilor americani, afgani și de alte naționalități, precum și asupra situației drepturilor omului, inclusiv participarea semnificativă a femeilor la toate aspectele societății afgane. S-a discutat de asemenea și despre asistența umanitară a guvernului SUA pentru poporul afgan.[7]

Marți, 12 octombrie ac., și diplomații Uniunii Europene s-au întâlnit cu reprezentanții guvernului taliban, la discuții participând și o parte din delegația Statelor Unite. Joseph Borrell a ținut să precizeze că prin reuniunea de la Doha Uniunea nu recunoaște guvernul taliban ca fiind legitim, dar prioritizează dialogul pentru a putea debloca ajutoarele umanitare destinate poporului afgan, insistând și pe soluțiile de rezolvare a problemei accesului femeilor afgane la viața economică și socială.[8]

De ce Doha? de ce Qatar? Chinezii au negociat cu afganii la Tianjin, rușii au creat „formatul Moscova”, Occidentul a ales Qatarul. De ce și în ce condiții? Se pare că ideea nu le-a aparținut neapărat talibanilor, deși talibanii nu au respins-o, considerând Qatarul ca oferind toate garanțiile necesare de neutralitate, chiar dacă găzduiește o importantă bază militară americană.

Administrația Obama a încurajat Qatarul să vină în întâmpinarea talibanilor, undeva în perioada anilor 2012 – 2013, propunându-le să deschidă la Doha o reprezentanță pentru ca negocierile informale legate de retragerea trupelor coaliției să poată fi purtate pe un teritoriu neutru convenabil ambelor părți.[9]

Desigur, faptul că negocierea acordului de retragere a trupelor coaliției purtat de americani cu talibanii a fost posibilă la Doha, califică capitala Qatarului și pentru negocierile post-retragere dintre Occident și noul guvern taliban.

Poziționarea Qatarului între Occident și talibani nu a fost și nu va fi o chestiune foarte simplă. Qatarul a fost acuzat în acești din urmă ani că sprijină de fapt terorismul internațional oferind găzduire reprezentanței talibane și, prin Al Jazeera, spațiu acestor rebeli islamiști pentru a-și promova public mesajele.

Tobias Borck[10], citat de „France 24”[11], consideră că, în cazul în care Statele Unite vor decide să nu recunoască guvernul taliban, Qatarul va avea de soluționat o dilemă diplomatică: se raliază poziției Washingtonului și, dacă da, cum continuă să-și mențină credibilitatea în calitate de mediator eficient în chestiunea Afganistanului?

În orice caz, crede Borck, indiferent de ce va urma în viitor, Qatarul va rămâne în centrul negocierilor legate de chestiunea afgană, pentru că la acest moment nicio alternativă diplomatică nu este la fel de viabilă.

NELINIȘTILE MOSCOVEI

„Potrivit informațiilor noastre, numărul combatanților Statului Islamic (din Afganistan, n.m.) este în jur 2.000, liderii lor pregătind planuri pentru a-și extinde influența în țările din Asia Centrală și regiunile ruse prin instigarea conflictelor etno-confesionale și a urii religioase” – a ținut să-și avertizeze Vladimir Putin omologii la reuniunea Comunității Statelor Independente, desfășurată recent prin videoconferință.

Preocupările Federației Ruse privind capacitatea guvernului taliban de a controla grupările radicale ale Statului Islamic Khorasan („ISIS-K”) sunt foarte serioase; dar trebuie, în același timp, să remarcăm că Moscova vede acest tip de provocări nu doar ca o amenințare, ci și ca o oportunitate de a-și extinde influența politică și întări controlul militar în regiune.

După ce Statele Unite au atacat regimul taliban în 2001, Federația Rusă a dezvoltat treptat punți de comunicare neoficiale cu talibanii, chiar dacă au aderat formal și la obligațiile care decurgeau din recunoașterea catalogării mișcării talibane ca organizație teroristă (în 2003).

Motivațiile Moscovei pentru deschiderea unor canale de comunicare cu talibanii și explorarea unor forme de colaborare au fost legate de controlul traficului de droguri către țările din Asia Centrală, respectiv izolarea rețelelor și celulelor ISIS-K de pe teritoriul afgan, care și-ar fi putut propune operațiuni teroriste destabilizatoare pe teritoriul Federației Ruse și a unor state membre CSI.

Primele întâlniri informale ale rușilor cu talibanii au avut loc în 2007 și s-au intensificat în ultimii cinci – șase ani, Kremlinul desemnând și un emisar special al Președinției ruse pentru aceste contacte, și anume pe Zamir Kabulov.

În anul 2015, Zamir Kabulov a recunoscut oficial că Federația Rusă a stabilit canale de comunicare cu talibanii și a explicat că rostul acestor contacte este acela de a izola și pune sub control acțiunile luptătorilor ISIS-K, pentru că „este în interesul ambelor părți” să facă acest lucru.

În același timp, guvernul afgan de la acea vreme și comandanții americani ai trupelor coaliției care operau în Afganistan îi acuzau pe ruși că le oferă asistență militară și că granița tadjică este folosită pentru livrarea de armament pe care luptătorii talibani îl folosesc în conflictul cu forțele guvernului afgan și forțele coaliției internaționale.

Între anii 2017 – 2019 rușii au creat „formatul Moscova” pentru negocieri de pace privind Afganistanul, de la care liderii talibani nu lipseau, în timp ce reprezentanții guvernului afgan erau invitați ocazional. După ce talibanii au preluat controlul Afganistanului, guvernul Federației Ruse nu s-a grăbit să recunoască Emiratul și a formulat recomandări pentru crearea unui „guvern inclusiv” al paștunilor, alături de uzbeci, tadjici și hazari.

Recent, Zamir Kabulov a anunțat o nouă rundă de negocieri de pace pentru 20 octombrie ac.[12], în „formatul Moscova”, la care sunt invitați să participe reprezentanți ai Chinei, Pakistanului și Iranului.

NOTĂ: Statele Unite au anunțat cu două zile înainte de reuniune, prin purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, că nu vor onora invitația, dar nu au exclus cooperarea cu Federația Rusă pe subiect: „Vom fi bucuroși să participăm la acest forum în viitor, dar nu putem participa la cel de săptămâna aceasta.”[13]

În opinia lui Samuel Ramani[14] (asemeni lui Tobias Borck, cercetător asociat la RUSI[15]), Moscova rămâne în alertă în Asia Centrală pentru a gestiona amenințările ce pot rezulta ca urmare a instabilității politice din Afganistan[16]. Guvernul rus consideră că talibanii, dacă vor acționa sectar, în cele din urme vor ajunge în situația de a intra în conflict cu nordul (tadjicii, hazarii, dar și uzbecii); ori în cazul declanșării unui război civil, luptătorii ISIS-K vor profita și se vor infiltra în întreaga regiune, perspectivă ce trebuie evitată cu orice preț.

Pentru a combate instabilitatea din Emiratul Afganistan, sub guvernarea talibană, Federația Rusă va dezvolta trei seturi de politici, consideră Samuel Ramani. În primul rând, va căuta să-și întărească cooperarea cu Pakistanul și, în această privință, Vladimir Putin a lansat deja o chemare la acțiuni comune către premierul Imran Khan.

A doua cale de acțiune ține de întărirea cooperării cu India, dat fiind faptul că ambele împărtășesc îngrijorările privind posibila declanșare a unei „spirale a terorismului” care să iradieze atât către Asia Centrală, cât și către Kașmir. De altfel subiectul a fost trecut în revistă în cadrul unei întâlniri între Ajit Doval, consilierul pentru securitate al premierului Narendra Modi și Nicolai Patrușev, omologul său rus.

În fine, un al treilea set de politici privește cooperarea strânsă cu statele central asiatice, membre ale Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, care cuprinde Armenia, Belarusul, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan alături de Federația Rusă. Desigur, în viziunea Moscovei, această cooperare presupune întărirea prezenței militare ruse în regiune și achiziționarea de armament rusesc, mai ales de către Tadjikistan și Uzbekistan.

DAR CHINA?

China și Afganistanul împart o graniță de 47 de mile terestre, conturată în anul 1895 prin negocierile dintre imperiile rus și britanic, dar care nu a fost agreată decât în 1963, prin acordul dintre regatul afgan și republica populară. Frontiera se află la extremitatea estică a Coridorului Wakhan și include trecătorile Wakhjir și Tegermansu, aflate pe vechiul Drum al Mătăsii. Iată primul punct de interes mutual dintre cele două părți.

Cel de-al doilea nu poate să nu fie legat de faptul că China se învecinează cu Afganistanul prin provincia uigură Xinjiang, locuită de musulmani, unde ideile extremiste pot prolifera, iar grupuri de luptători islamiști greu de controlat, în colaborare cu uiguri radicalizați (de exemplu din East Turkestan Islamic Movement), pot reprezenta o amenințare teroristă cât se poate de concretă pentru autoritățile chineze.

Andrew Small[18] (The German Marshall Fund) observă faptul că, deși foarte critică la adresa acțiunii militare a coaliției internaționale din Afganistan și, mai recent, privind modul în care a decurs retragerea militarilor coaliției, China a folosit de fapt o retorică menită să o poziționeze diplomatic în noul context, în condițiile în care preluarea puterii de către talibani este considerată la Beijing ca fiind la originea unor amenințări iminente.

China are proiecte de investiții importante în regiune (exploatarea petrolieră de la Amu Darya, minele de cupru de la Mes Aynak, extinderea coridorului economic China-Pakistan etc.), iar derularea și dezvoltarea lor depinde de stabilitatea Afganistanului și de relațiile cu noul guvern taliban.

Afacerile chineze din Afganistan, precum și Coridorul Wakhan sunt atuurile talibanilor în discuțiile cu oficialitățile chineze și motivul pentru care Abdul Ghani Baradar a fost invitat la Tianjin la finele lunii iulie ac., pentru a negocia cu ministrul de externe Wang Yi.

La jumătatea lunii iulie ac., la hidrocentrala Kohistan – Dasu, provincia pakistaneză Khyber Pakhtunkhwa, 9 muncitori chinezi au fost uciși și alți 28 răniți într-un atac al luptătorilor organizației extremiste Tehreek-e-Taliban Pakistan[19], cu sprijinul East Turkestan Islamic Movement, dominată de luptători uiguri.

Pe fondul preluării puterii la Kabul de către talibani, mișcări ale luptătorilor uiguri din East Turkestan Islamic Movement au fost semnalate de serviciile de informații chineze și la frontiera cu Afganistanul.

În fața preocupărilor părții chineze, Abdul Ghani Baradar s-a grăbit să de asigurări la Tianjin că guvernul taliban nu va permite niciunei formațiuni armate să lanseze un atac împotriva Chinei de pe teritoriul afgan, dar este puțin probabil ca acestea să fi liniștit Beijingul.[20]

CONCLUZII DE ETAPĂ

La nici două luni după retragerea coaliției internaționale din Afganistan, situația momentului arată destul de diferit de predicțiile făcute la cald. Guvernul taliban interimar instalat la Kabul acționează deocamdată precaut, deși moștenește o situație economică și socială precară și este dependent de ajutoarele și finanțarea externă.

Talibanii negociază cu Occidentul, dar și cu Federația Rusă și China. Totuși, speranțele cele mai concrete se leagă de negocierile de la Doha, pentru că ajutorul umanitar și finanțările occidentale, fie ele și condiționate de anumite reforme, sunt mult mai sigure decât promisiunile autocrațiilor rusă și chineză.

Federația Rusă și China sunt preocupate în principal de securitatea imperiilor lor, pentru care luptătorii islamiști fanatici care s-au refugiat pe teritoriul afgan, cu sau fără voia talibanilor, reprezintă amenințări serioase, în principal pentru că pot fuziona cu elementele radicalizate proprii, împreună cu care să destabilizeze regiunea. Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro