Jurnal de premiere
1.O reușită
Povestea spectacolului Hoții , cea mai recentă premieră a Companiei Liviu Rebreanu de la Teatrul Național din Târgu Mureș, începe, de fapt, cu mai bine de 10 ani în urmă. Atunci când din motive cum nu se poate mai justificate mulți dintre actorii Companiei , dar și alții, în marea lor majoritate de foarte bună condiție profesională, și-au căutat și au găsit un salvator refugiu artistic în așa- numitul Teatru 74. Ale cărui succese, care nu au fost nici circumstanțiale, nici puține, sunt intim legate de numele regizorului Cristi Juncu.
În 2009, Cristi Juncu a tradus și pus în scenă la sus-numitul Teatru, o piesă a irlandezului Conor Mc Pherson, piesă al cărui titlu în limba engleză era This Lime Tree Bower Bower My Prison. Titlul care se traduce în limba română Sub ăst umbrar de tei întemnițat citează un vers celebru din creația unui poet englez încă și mai celebru- Samuel Taylor Coleridge.
Cum măcar aparent piesa lui Conor McPherson nu prea are nimic în comun nici cu teii și nici cu umbra, ci eventual doar cu temnița fiindcă, probabil, acolo vor ajunge cele trei personaje care au comis un jaf, traducătorul piesei și regizorul spectacolului a optat pentru un cu totul altul titlu de afiș, și anume Hoții. Din distribuția spectacolului de atunci făceau parte actorii Marius Turdeanu, Theo Marton și Cătălin Mîndru.
Condițiile impuse de pandemie, regulile sanitare stricte care cer ca și pe scenă să se afle cât mai puțini actori ce trebuie să stea cât mai distanțați unul de altul, dar și cum, iată!, se dovedește că lumea are pe mai departe nevoie de teatru, actualei conduceri a Companiei Liviu Rebeanui-a venit ideea de a face apel nu doar la mai sus amintita piesă, ci și la regizorul Cristi Juncu. A fost invitat în distribuție deopotrivă actorul Marius Turdeanu care, între timp, și-a făcut un rost la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu, din fericire Theo Marton a redevenit membru, și încă unul de bază, al trupei de limbă română a Naționalului din Târgu Mureș, iar Cătălin Mîndru a fost înlocuit cu tânărul și remarcabilul actor Cristian Iorga, Suceava fiind totuși prea departe de orașul în care s-a săvârșit montarea despre care încerc să dau seama în aceste rânduri.
Piesa este alcătuită dintr-o succesiune de monologuri întretăiate rostite de trei personaje. Pe nume Joe, Frank și Ray. Frank și Joe sunt frați, destul de îndepărtați unul de celălalt ca vârstă, în vreme ce Ray are deja în portofoliu un doctorat în filosofie, lucrează într-o universitate, dar are și niscaiva legături sentimentale cu sora primilor doi. Motiv în virtutea căruia le frecventează casa cu oarecare asiduitate. Frank își câștigă traiul zllnic ajutându-și tatăl în afacerea familiei, Joe traversează cvasi-dramatic crizele adolescenței, iar Ray este obsedat de sex. Drept care se laudă cu nenumăratele lui avennturi erotice, petrece ore nenumărate în baruri unde consumă însemnate cantități de băutură și, desigur, îi contestă pe universitarii care deja și-au făcut un nume.
În spectacolul regizat de Cristian Juncu, Frank, Joe și Ray ne împărtășesc povestea existenței lor cotidiene așezați pe scaune. Scaunele sunt unicul element de scenografie care îi aparține tot lui Cristi Juncu. Frank, Ray și Joe nu se ridică în picioare nici măcar pentru o secundă. Cei trei actori- Marius Turdeanu, Cristian Iorga și Theo Marton- au, așadar, dificila misiune de a ne reține în fața computerului (premiera a avut loc în regim de live streaming) doar prin modalitățile în care rostesc textul, prin expresivitatea feței și prin gesturi reduse la minimum. Ca și prin felul în care comunică între ei. Nu pot nici să alerge, nici să strige, nici să tropăie. Trebuie să se bazeze în totalitate pe propria lor charismă aceasta fiind condiția sine qua non a instituirii comunicării cu spectatorii. Adică a reușitei. Astăzi, în anul de grație 2020, respectiva modalitate artistică nu mai reprezintă chiar o surpriză (Cristi Juncu însuși a mai recurs la ea în spectacolul cu piesa Iluzii, montat la Teatrul ACT, iar între timp respectivul text a mai apărut în alte câteva repertorii), dar în 2009 ea își avea antecedentul, după știința mea, doar în Bash, spectacol pus în scenă de regizorul Vlad Massaci.
Cu sau fără respectivele antecedente, spectacolul teatral fiind condiționat de un hic et nunc, ceea ce contează este realizarea de moment. Iar, după părerea mea, efortul actorilor Marius Turdeanu, Theo Marton și Cristian Iorga ca și cel al regizorului Cristi Juncu chiar merită să fie calificat drept o reușită.
Teatrul Național din Târgu Mureș- Compania “Liviu Rebreanu”
HOȚII de Conor McPherson Conor
Regia artistică, traducerea şi scenografia: Cristi JUNCU
Distribuţia:
Frank: Marius TURDEANU
Ray: Theo MARTON
Joe: Cristian IORGA
2. Solfegii
În anul 2020, Teatrul Regina Maria din Oradea nu a urmat bunul exemplu al celorlaltor instituții de spectacole din țară și nu a organizat în formulă onlineFestivalul de Teatru Scurt care, până mai deunăzi, făcea parte din marca sa de identificare. Această absență înseamnă doar una dintre specificitățile negative ce caracterizează stilul de lucru al actualei conduceri a sus-numitului Teatru. Care cu ‘’prețiosul », de fapt, iresponsabilul concurs al fostei conduceri a Consiliului Județean Bihor, a fost ceva de genul uite-o, nu e! Nu-i vorbă că nici măcar atunci când totuși era, conducerea în cauză nu s-a prea omorât nici cu lucrul, nici cu fapta, iar și ceea ce a făcut s-a situat cel mai adesea sub însemnele amatorismului și improvizației.
Din sus-menționatul Festival s-a păstrat, totuși, ceva. Mai nou creatul Concurs de creație dramatică sau, mă rog, de dramaturgie, care a declarat mai multe piese câștigătoare, după perniciosul model al Cântării României. Să fie toată lumea fericită, să nu plece nimeni cu mâna goală, sau Scrieți, băieți, numai scrieți !
În luna decembrie, toatescrierile premiate ar fi urmat să vadă luminile scenei în spectacole difuzate on line. Din câte se pare, din motive obiective, doar o parte din acest proiect se va concretiza anul acesta ca atare.
INTERVIURILE HotNews.ro