Laureat al Premiului Nobel în economie, prezent la București, despre nevoia ca orice guvern să facă rapid ceva: ”Dacă nu investiți azi în educație…”

Prezent la București pentru câteva zile, laureatul Nobel pentru economie Jean Tirole a ținut joi un discurs la ASE, unde i s-a decernat distincția de Doctor Honoris Causa. El s-a întâlnit și cu Guvernatorul BNR Mugur Isărescu la un prânz oficial, subiectele abordate fiind  moralitatea piețelor și binele comun al societății. Uneori, guvernele nu sunt stimulate să investească, pentru că impactul va fi mult după plecare lor, dar e nevoie să o facă.

„Noi ar trebui să fim mai degrabă sociologi, nu economiști. Și să știm să vorbim pe limba oamenilor, nu într-un limbaj de neînțeles pentru marea masă”, a spus Jean Tirole, adăugând că acesta este unul dintre motivele pentru care experții nu sunt suficient auziți și ascultați în aceste zile.

Economistul francez, care a luat în 2014 Nobelul economic (denumit oficial Premiul Sveriges Riksbank pentru Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel), este specialist în teoria jocurilor și concurența firmelor pe piață.

Tirole (71 de ani) este președintele de onoare al Toulouse School of Economics, unde l-a avut drept cursant pe actualul președinte al Institutului Național de Statistică, Tudorel Andrei.

Lucrarea cu care Tirole a convins în 2014 juriul suedez să-i acorde Nobelul clarifica ce fel de reglementări trebuie aplicate pentru ca firmele mari și puternice să acționeze în interesul societății.

Cercetările lui Jean Tirole privind dereglementarea rețelelor de comunicații de pildă este folosit de guvernele multor țări de pe aproape toate continentele. Se știe  că locuințele erau conectate la rețele printr-o singură linie, operată de o singură companie. Guvernele care doresc să încurajeze concurența pot determina compania respectivă să permită accesul rivalilor acelei firme. Dar la ce preț să o facă? Dacă e prea mare, consumatorii nu vor vedea o adevărată concurență în piață. Dacă e prea mic, compania însăși nu va putea deservi clienții cu profit.

Modelul de prețuri dezvoltat de Jean Tirole și de un colaborator (acum decedat), Jean-Jacques Laffont, stă la baza legislației actuale din Europa, Noua Zeelandă, Australia și alte țări.

„Discutăm cu tot felul de experți-  în băncile centrale, în guverne, în industrie, în mediul antreprenorial…Dar nu poți avea o democrație care să funcționeze bine decât dacă ești înțeles de un public cât mai larg. Și asta este o mare problemă a noastră, pentru că noi discutăm în niște termeni de jargon, deși ar trebui să pot să mă adresez unui public cât mai numeros, nu doar academicienilor și experților. Noroc cu soția mea Natalie, care m-a ajutat foarte mult să comunic într-un mod mai „normal””, spune Tirole.

„Există o mulțime de situații în care cetățenii, companiile, guvernele, țările, au interese care diferă. Noi, ca cetățeni, poate că refuzăm să fim vaccinați. Firmele sau băncile uneori își asumă prea mult risc de dragul profitului și pun în pericol economiile deponenților sau chiar banii publici. Statul însuși se poate angaja în cheltuieli excesive,  poate tolera prea multe inegalități, sau poate că nu reglementează suficient de bine și poate crea astfel premisele apariției unei crize financiare. Ambiția economiei pentru binele comun este de a alinia preocupările actorului particular cu interesul general”, a mai explicat joi economistul francez.

Bombele cu ceas pe care stăm- situații în care dacă nu faci mare lucru timp un an sau doi, nu prea contează, dar care pe termen lung sunt dezastruoase

El a vorbit despre câteva bombe cu ceas pe care stăm- situații în care dacă nu faci mare lucru timp de un an sau doi, nu prea contează, dar care pe termen lung sunt dezastruoase. ”Exemplul clasic în acest sens sunt schimbările climatice. Dacă nu faci nimic timp de un an sau doi, nu contează. Desigur, politicienii au înțeles asta. Ei spun, bine, dacă un an-doi nu contează, hai să așteptăm. Să lăsăm asta pe seama următoarei administrații. Iar acum avem peste 30 de ani de inacțiune”, mai spune Tirole.

Laureatul Nobel spune că discuția e valabilă și pentru finanțe publice, scheme de pensii nefinanțate, inegalități, educație. ”Dacă nu investiți azi în educație, impactul se va vedea în 20 de ani sau în 30 de ani”, spune el.

El a mai abordat de asemenea problema moralității piețelor. „Există un paradox aici. Aproape toate economiile lumii sunt economii de piață. Dar, în ciuda acestui fapt, foarte puținor oameni le place economia de piață. Există această opinie că piețele nu sunt chiar morale.

Ne-am dori să ne comportăm moral, dar s-ar putea să nu putem face asta

Ne-am dori să ne comportăm moral, dar s-ar putea să nu putem să ne comportăm moral, deoarece ne aflăm într-un cadru competitiv. De exemplu, unele țări  vând arme dictatorilor. Ele vor spune: știu, nu este foarte moral. Nu ar trebui să fac asta. Dar până la urmă, dacă nu o fac eu, o va face o altă țară.

Corporațiile care mituiesc oficialii spun mereu: Oh, nu, nu-mi place să mituiesc oamenii, dar dacă nu o fac, voi pierde o piață în favoarea cuiva care oricum va da mită. Asta se numește „scuză de înlocuire”- dacă nu o fac eu, altcineva o va face”, a mai spus joi Jean Tirole.

De regulă, economistul este purtător de vești proaste. Vine cu dovezi că lucrurile nu merg bine într-un segment al economiei sau al societății, iar oamenilor nu le place să le dai vești proaste.

Dacă nu câștigăm războiul narativ, vom pierde războiul binelui comun

De asemenea, nouă, ca oameni de știință, nu ne plac narațiunile. Ne plac faptele, ne plac dovezile, nu poveștile.

Dar dacă te uiți la ceea ce se întâmplă în lumea reală, de fapt poveștile sunt cele care mișcă lucrurile. Dacă te uiți la dezbaterile din campaniile electorale de exemplu-  toate sunt narațiuni.

Iar un lucru pe care îl putem face ca experți, este practic să implicăm oamenii cu ajutorul unor povești sau narațiuni. Așa că atrageți-i spre Dvs cu o narațiune și pe urmă continuați cu faptele care stau în spatele narațiunii. Pentru că dacă nu câștigăm războiul narativ, vom pierde războiul binelui comun. Și va fi o lume groaznică!”, a conchis laureatul Nobel.