LUNEA ca-n filme Stii de la Haute Culture Top 3 filme care nu te prostesc. Restul, pierdere de vreme prin Malluri-le Romaniei

Haute Culture a vazut ToT cosmarul cinematografic din Malluri. Da, a pus deoparte ce este pe duca sau putred deja de cateva saptamani. Uite, TOP 3 + mentiune speciala pentru cei facuti de mama lor din robotzei manga. Testosteron, gagici, tzitzei. Pasarici pe creier. Copilul terminat Boss. Robotzica Johannson. Jaful bunicutzilor Freeman, Caine si Arkin. Cititi aici ca sa nu va planga cardul dupa bani.

TOP 3 HAUTE CULTURE

1. The Student (Mucenicul, r: Kirill Serebrennikov) isteria produsa de fanatismul religios al unui tanar elev din Rusia Mucenicul. Prin ochii personajelor conflictuale prinse in poveste. Mama sa este neputincioasa si disperata (as prefera sa colectioneze timbre si sa se masturbeze toata ziua), asa ca apeleaza la ajutorul scolii. Profesorii nu il pot combate si pare ca Veniamin dobandeste imunitate in fata regulilor. Singura persoana care se opune miscarii lui fanatice este profesoara de biologie, Elena, o persoana cu convingeri progresiste care incearca sa se lupte cu praful si indoctrinarea din scoala sovietica. Venianim citeaza din Biblie, pare sa refuze dialogul cu unele persoane si ataca orele de biologie cat de scandalos poate, insa Elena il combate pana cand unul dintre ei trebuie sa paraseasca scoala. Ucenicul sau, Grigoryi (Aleksandr Gorchilin) isi ascunde dorinta homoerotica in spatele unei false credinte in ce sustine Venianim. Sarind de la o perspectiva la alta, la un moment dat exista o intalnire a aproape tuturor personajelor in biroul directoarei, iar atunci se petrece o ciocnire de personalitati, credinte si ideologii, mama lui Veniamin devenind vocea ratiunii (Hotarati-va si nu va mai certati). Filmul lui Kirill Serebrennikov prezinta impartial aspect precum credinta, lasandu-si ochiul critic atintit catre excesul si superficialitatea la care poate ajunge religia si la o societate retrograda blocata intre trecut si prezent. O drama atat de ingenios prezentata incat nu ramane doar a lui Venianim, devine drama unei scoli, unei generatii, unui popor si unei religii, o drama care striga (ca si Venianim) dupa empatie. P.S.: (portretul lui Vladimir Putin, nelipsit din fiecare sala de clasa).

￢

2. The Boss Baby / Corporatia devine cresa la Hollywood

Boss Baby e din scutec agent sub acoperire. S-a nascut sef. Are servieta, costum, e scos ca din tipla. Imaginati-va cum ar arata un manager de pe Wall Street cand inca nu i-au mijit dintii de lapte. Ce vor sa spuna studiourile Dreamworks cu animatia Boss Baby? Cum Corporatia poate fi o cresa. Povestea e bizara: inainte de nastere, ne arata filmul, tosi copiii sunt clasificati in doua categorii. Majoritatea ajung pe Pamant, unde sunt distribuiti in rol de bebelusi in familii. Restul sunt instruiti pentru functia de manageri in Babycorp, compania responsabila pentru antrenamentul unor self-made bebei. Pruncul Boss Baby este recrutat in corporatie ti trimis pe Pamant intr-o misiune secreta. Spionul-sugar sub acoperire ajunge in familia Templeton. Ticluieste intrigi. Dezamorseaza comploturi. O strategica smardoiala are loc intre bebelusi si catelusi. Motivul este o splendida tampeala Hollywood-style, cat sa stoarca lacrimi induiosate printre devoratorii de popcorn din mall: cateii sunt din ce in ce mai iubiti de adulti, iar sindicatul copilasilor observa neglijenta babacilor in ceea ce-i priveste. Asa incat bebelusii iau atitudine, regizeaza o tranta cu rasa canina. Deoarece gangureste intelectual si arogant, Boss Baby seamana cu Stewie, bebe in pampers, dar dotat cu scor IQ superior, din serialul Family Guy. Nici Stewie nu-mi place, nu va suparati. Sa nu omit: sugaciul sa fie oare o referinta la Donald Trump? Sef inca din incubator? In fine, sa nu exageram cu terfelirea animatiei, Boss Baby e o draguta gogomanie de weekend.

3. Going in Style / Jaf cu stil al bunicutilor Morgan Freeman, Michael Caine si Alan Arkin Trei mosuleti simpatici pe nume Morgan, Michael si Alan revin intr-o comedie despre mosuleti care jefuiesc banci. Un fel de Bonnie & Clyde la varsta a treia. Fara nicio Bonnie decrepita in film, doar cei trei actori impotriva sistemului bancar american. Cu Oscarul pe noptiera langa talonul de pensie, gagii de 70+ interpreteaza trei neastamparati care lasa la o parte ramolismentele persoanelor in etate, precum jocurile de bingo si show-urile de televiziune, si se baga in belea. Invata sa foloseasca pusca. Se deghiZeaza. Targeteaza fix banca ce-i lasa faliti. Jefuiesc in stil haiducesc. Scenariul e tipic american: un erou sau o banda de eroi against the world. E o moda raspandita in cinema recent: producatorii baga in seama si-n film batraneii, pardon, tipii / tipele vintage. Imi aduc aminte de Youth, cu Michael Caine si Harvey Keitel, carora li se scurgeau ochii dupa Madalina Ghenea goala pusca. E cert: filmele sunt despre noi toti, De ce n-ar fi si despre tataie si mamaie? Presupunem prin absurd ca urmeaza o noua versiune de film cu supereroi in care Superman e senil.

In afara TOPULUI Te-a ansamblat mama ta din robotei?

Neaparat sa mergi unde ti-e locul, la Ghost in the shell. Atat si nimic mai mult, cu Scarlett Johansson si Juliette Binoche si zeci de cyborgi manga de-ti ia mintile.

Restul e durere si pierdere de bani

Richard the Stork / Pasarici pe creier. Richard barzoiul si vrabiutele din imaginatia scenaristilor de animatii O sa credeti ca e ironic, dar nu. Filmul este tradus intocmai: Richard barzoiul. Orfan din nastere si crescut de berze, vrabioiul adolescent Richard crede ca este barza. Insa e greu sa fii barza daca te nasti vrabie, ne demonstreaza scenaristii animatiei. Dragii de scriitori, probabil au conceput scenariul dupa o noapte fantastica in care s-au distrat cu LSD. Orice vrabioi are o cumpana in viata. Cand trebuie sa migreze in Africa, familia de berze care-l luase sub aripa pe Richard este obligata sa-i dezvaluie vrabiutei ca nu e barza si sa-l lase in urma, in padure. De ce? Nascut cu penaj, gabarit si anduranta de vrabie, Richie nu este o pasare migratoare si nu ar fi putut supravietui calatoriei. Aici probabil a intervenit distractia cu LSD pentru scenaristi. Sau pasaricile lor pe creier. Pentru ca daca-i vorba de berze si vrabii, de ce n-ar intra in arena, bunaoara, bufnita si papagalul? Doar e film despre pasaret. Uite cum: hotarat sa dovedeasca ca este o barza, Richard se indreapta spre sud pe cont propriu. Cu ajutorul Olgai, o bufnita excentrica (care are si un prieten imaginar) si al lui Kiki, un papagal narcisist, obsedat de muzica disco, Richard demonstreaza ca vrabiile pot fi berze. Si vicerversa. Morala: animatia convinge spectatorul ca si el poate fi o barza. Daca-si doreste cu adevarat.

Fast & Furious 8 / Furios si iute 8.

Testosteron, gagici si tzitzei Plesuvul macho man Vin Diesel in actiune. Dwayne Johnson ditamai breazul. Vehicule. Autoturisme. Gagici. Blonda Charlize Theron in chip de printesa cyberpunk. Adica femeia desteapta, ticaloasa machiavelica. In rest, mulatre. Crete. In scenele de incaierare, muschii sunt incordati ca-n luptele de MMA. Toti sunt culturisti. Malaci care se bat, gen suprematia barbatilor alpha. Motoarele infierbantate. Posteriorul damelor. Iar masculi. Iar masini. Iar pitzipoance inteligente. Bujii, frane, prapad. Incendii. Tancuri pe zapada. Semi-automate. Snowboard. Un BMV e inghitit de gheata. Un Chevrolet e nimicit de foc. Mitraliera. Rulmenti. Sosele. Mult testosteron, aia iti trebuie ca sa iei o curba. Bicepsi, tricepsi. Viraje. Constructii de fier. Eroilor li se intampla nasoale pe poduri. Hip-hop agresiv pe coloana sonora. Baietilor le zboara saliva si transpira de nervi. Fetelor li se bulbuca ochii. Coafura lor nu mai rezista. Of, dupa Furios si Iute 8 te simti ca dupa pomana porcului in untura. Cade greu. Sau, cum sa zic cat sa fiu in ton cu franciza, cade greu ca un uppercut performat de Vin Diesel drept la scafarlia spectatorului. Bye Bye Man: Numele nerostit / Strigoiul cu gluga Bye Bye Man e forta raului. Ciumafaia malefica apare in oglinzi, in poze developate, in dormitoare. Practic, horror-ul porneste de la ipoteza ca originea raului e exterioara constiintei umane. Stafia Bye Bye Man provoaca toate ororile si pagubele de pe lume. Entitatea draceasca emite ganduri neguroase catre mintile tuturor oamenilor. E sursa tuturor faptelor rele omenesti, trimisul Satanei. Calvarul incepe cand trei studenti il gasesc pitit & ghemuit pe netrebnicul Bye Bye Man intr-o casuta. Statea Scaraotchi pitulat si l-au identificat desteptii. Studentii ajung sa inventeze si o mantra ca sa scape de drac: Nu-i spune numele, nu te gandi la el!. Outfit-ul stafiei este gandit pe modelul Baubau: ca look e undeva intre o sperietoare de ciori, un costum de medic din timpul epidemiei de ciuma si Severus Snape din Harry Potter. Are maini de babornitta si unghii lungi. Zgarie cu gheara grinde si pereti, face ca toate lighioanele pamantului. Daca-l vedeti pe strada, sa stiti sa treceti pe trotuarul opus, deoarece strigoiul e baiat rau. Feriti-va!

Personal Shopper (r: Oliver Assayas) dezamageste Personal Shopper incearca sa fie doua sau chiar trei filme amestecate in doua ore, ceea ce suna a proiect ambitios insa dezamageste pana la sfarsit. Maureen este o tanara care lucreaza ca personal shopper pentru o vedeta internationala, job ce o pune adesea in fata unei vieti opulente la care ea nu poate ajunge. Daca faci un pas inapoi, insa, realizezi ca drama lui Maureen nu exista; doar o poveste deja cliseica, cu supracalificatul nedespartit de telefonul lui care nu mai ajunge sa se bucure de viata. Mai mult, Maureen este un medium care poate comunica cu spiritele iar singurul lucru care o tine in Paris este asteptarea unui semn din partea fantomei recent raposatului ei frate geaman, pe care incearca sa il gaseasca in vechea lui casa. Aparitia unei fantome ramane unul dintre cele mai slabe momente ale filmului, o dorinta regizorala de a scapa de orice mister si de farmecul nevazutului dar banuitului si care aminteste de traditia filmelor de groaza slabe, de a arunca publicului intr-un mod cat mai badaran efecte speciale in fata. Pe parcursul asteptarii semnului, Maureen este hartuita de un urmaritor necunoscut prin sms-uri. Ea nu stie daca este in pericol sau daca fratele ei ii semnaleaza in sfarsit existenta lumii de dincolo, asa ca intra in jocul hartuitorului. Drama inexistenta devine existenta prin urmaritorul misterios, insa povestea fantomelor din casa se pierde rapid iar sfarsitul problemei cu urmaritorul (care contine si o crima) se termina brusc. Punct tare al filmului: eleganta cu care mediul fashion este introdus in subiect, o eleganta care ocoleste opulenta kitschoasa adesea regasita in filme care trateaza subiectul (vezi nefericitul The Neon Demon). Insa eleganta nu a putut umple golurile pe care Personal Shopper le are in firul narativ si nu a putut acoperi faptul ca Oliver Assayas a creat un perete de sticla care ii inconjoara filmul si care permite publicului doar sa priveasca, nu sa atinga sau empatizeze.

P.S.: La Mall-uri isi dau obsescul sfarsit de public Oscarul Moonlight, romanescul Ana, mon amour si Kong. Daca rezista pana lunea viitoare, ii bagam in seama!