Lustratie pentru prezent? (de Ovidiu Nahoi)

Cine credea ca proiectul legii lustratiei reprezinta un moft al unor neadaptati la prezent s-ar putea sa aiba o mica surpriza.

Intr-adevar, vor fi destui care sa judece lucrurile cam asa: au trecut saisprezece ani, generatiile sunt pe punctul de a se schimba, vechii activisti, securisti si demnitari comunisti se apropie binisor de varsta pensionarii, daca nu cumva isi plimba de multa vreme nepoteii prin parcuri.

Istoria s-a scris asa si nimeni n-o mai poate intoarce. Viata merge inainte. Un asemenea mod de gandire are justificarile lui. Cine ar avea dreptul sa-l blameze?

Iata insa ca suntem in situatia de a va prezenta si o alta fata a lucrurilor. Doi dintre colaboratorii sectiunii noastre de „Istorie recenta” au avut curiozitatea de a scormoni prin arhive.

Au cercetat listele oficiale cu activul de partid, publicate in presa comunista, au studiat CV-uri si au reusit astfel sa scoata la iveala aspecte mai putin cunoscute ale unor biografii cu fata altfel onorabila.

O suta de nume. Aceasta este „recolta” de posibili „lustrabili”, in functie si de felul in care proiectul initiat de grupul de parlamentari liberali va iesi din Camera Deputatilor. Si nu este decat varful aisbergului! Pentru ca, adesea, CV-urile unor demnitari sunt mult prea sarace in informatii.

Unele biografii – inclusiv dintre cele ale membrilor parlamentului, teoretic cea mai transparenta dintre institutiile puterii – incep din 1990, de parca niste oameni de 50-60 de ani n-au facut nimic inainte de Revolutie! Altii isi cosmetizeaza biografiile, lasandu-ne sa aflam, de exemplu, ca inainte de 1989 fusesera membri in…

Consiliul Judetean (cand de fapt era vorba despre Comitetele Judetene PCR). Sau ne vorbesc despre activitatea lor didactica la „Academia de Studii Social-Politice”, omitand denumirea „Stefan Gheorghiu”.

Unele institutii pur si simplu nu afiseaza CV-urile tuturor persoanelor aflate in functii de conducere, asa ca orice verificare este imposibila si nu ne aflam decat pe terenul miscator al presupunerilor. In plus, accesul la surse vitale de informare este imposibil. Nu pot fi consultate fisele de cadre ale activului PCR, UTC, UASCR, nu pot fi consultate arhivele CC al PCR, CC al UTC etc.

Ce sa mai vorbim despre colaboratorii politiei politice, a caror adevarata deconspirare este inca asteptata din partea CNSAS.

Dar tocmai pentru ca este alcatuita in lipsa unor surse importante de informare, lista socheaza prin volumul ei. Legaturile cu trecutul recent ale unei bune parti dintre membrii clasei politice, administratiei sau justitiei se dovedesc mult mai stranse decat s-ar fi putut crede.

Putem, intr-adevar, sa gandim ca asa a fost situatia si ca, oricat ne-am da peste cap, istoria ultimului deceniu si jumatate nu mai poate fi rescrisa.

Dar putem vedea lucrurile si asa: in toti acesti ani, Romania a incercat sa realizeze tranzitia de la comunism la capitalism, sa se democratizeze, sa se modernizeze si sa se europenizeze avand in functiile importante multi oameni cu cariere legate de trecut.

In ce masura a reusit aceste lucruri vedem cu totii astazi. Iar daca avem motive de nemultumire – si avem, slava Domnului! – ne-am putea gandi si la o asemenea explicatie.

Nu se stie acum daca legea lustratiei va fi adoptata si, daca da, in ce forma. Un lucru ar trebui sa ne fie insa clar: „lustratia” poate fi o solutie de viitor, aflata la indemana noastra si cat se poate de democratica. Iar aceasta solutie se numeste vot.