Manevriada (de Alina Mungiu Pippidi)

NU STIU CUM DE NU obosesc prezicatorii de doua parale din Romånia televizata sa tot dea gres la rind in prognozele lor. Au spus ca Voiculescu va fi spalat a treia oara de CNSAS; si nu a fost. Au spus ca presedintele va face praf pe primul ministru si ministrii liberali in discursul sau de luni, si au esuat din nou.

La fiecare asemenea esec, se dezvolta o teorie care incearca sa explice de ce realitatea, imbecila cum e, a luat-o in alta directie decit predictia, astfel ca vehiculam in spatiul public mai ales teorii care ne explica de ce nu s-a intimplat ceva, nu de ce s-a intimplat, si viciem perceptia publica printr-un spectru intreg de nonevenimente si noncomportamente dilatate la maximum.

La rigoare, asta e din prostia comentatorilor si lipsa de profesionalism a editorilor de televiziune, care nu trebuie subestimata. Dar mai curind imi vine sa cred ca e vorba de vechea si sanatoasa manipulare a agendei, invatata la scoala de la Baneasa de unii, si in seminarii de training de mai tinerii lor urmasi.

Ocupa spatiul cu subiecte false, obscurizeaza adevarul cu fumigene si in brambureala creata nimeni nu va mai deosebi agenda de interes public si cea a grupurilor private.

Interpretarile conform carora CNSAS a devenit brusc o organizatie eficienta nu sint puse pe seama faptului ca, in sfirsit, au primit toate dosarele, performanta reusita de Traian Basescu, demascat pentru securism toata ziua in unele gazete, dupa ce fusese lamentabil ratata sub regimul cederist.

Insignifiant! Preferam mai curind sa credem ca Basescu a vrut sa io traga lui Voiculescu, si de asta CNSAS a mers. Bineinteles, asta presupune ca presedintele ar avea o majoritate in CNSAS, iar cele mai simple calcule arata ca de fapt are o majoritate contra, formata din PSD, liberali si Romånia Mare.

Sau Dinescu o fi iarasi prietenul presedintelui, si noi nu am aflat? In sfirsit, sa nu lasam asemenea considerat ii logice sa ne stirbeasca o frumoasa teorie a conspiratiei, inca una! De ce sa credem ca, in sfirsit, a reusit o mica alianta a bunului simt, ajutata de o miscare institutionala normala, hai mai bine sa o discreditam din start.

Dati-mi voie sa ofer propria mea teorie a conspiratiei, mai putin ma ingrijoreaza concentrarea din presa, cit numarul crescind de redactori sefi si directori editoriali care au colaborat cu Securitatea sau cu SRI in ani mai recenti.

E o tendinta infricosatoare, de ma intreb de ce nu e buna vechea tehnica a coruptiei redactorilor sefi, chiar trebuie toti sa ajungem sa avem grade? Nu stiu ce as face sa fiu la CNSAS, e limpede ca ei trebuie sa scoata repede si pe altii ca sa-si apere credibilitatea, imi vine greu sa ma hotarasc daca din presa sau din Parlament sau din comisia de studiere a comunismului.

Dar parerea mea este ca CNSAS sa demaste pe categorii, nu pe persoane individuale, altfel suspiciunea va dainui ca cineva hotaraste care pica si care nu. Sugerez urmatoarele categorii, in ordine: oamenii politici (datorie de la alegeri), editorii de presa, mai ales prin mediile publice, diplomatii, liderii de opinie care ocupa spatiul pe televizoare… Ma opresc pentru moment.

Ultima teorie lansata pe piata e ca, de fapt, eliminarea precoce a lui Voiculescu a fost o eroare, presedintele ar fi vrut ca Tariceanu sa-l numeasca si in felul acesta se demasca, scapa Basescu de amindoi! S-au bagat pe fir CNSAS si societatea civila, calcind pe picioare pe consilierii lui Tariceanu, care impingeau la numire, ca si pe cei ai lui Basescu, care il impingeau sa nu se opuna, sa-l lase pe Tariceanu sa discrediteze guvernul pina la capat.

Nu stiu daca e adevarat, dar va garantez ca la numirea domnului Voiculescu ar fi aparut articole pe agentiile mari de presa si in ziarele mari internationale, domnii Basescu si Tariceanu ar fi ajuns la Consiliul European cu chestia asta pe masa, si acolo ce ar fi facut? Probabil ar fi aratat cu degetul unul la altul, ca la asta se rezuma sfaturile unor asemenea consilieri.

Daca asemenea persoane chiar exista, uite ca din acest noneveniment si catastrofa evitata putem trage totusi o concluzie de bun simt si o recomandare pentru dregerea pe cit posibil a relatiilor dintre cele doua palate. Domnul Tariceanu sa inchida usa cui i-a dat sfatul sa-l numeasca pe Voiculescu, ca a fost la un pas sa se scufunde cu el cu tot.

Domnul Basescu sa trimita si el la odihna la vreo ambasada pe cine l-a sfatuit sa accepte numirea, iar noi, ceilalti, sa asteptam verdictele CNSAS cu ceva mai multa incredere si sa nu intoarcem impotriva acestei institutii unicul lucru bun facut de ei in ani de zile.