Mari proiecte energetice de stat, între fantezie și realism / Un lucru este cert: Vor fi cheltuiți mulți bani pe studii de fezabilitate

​Valea Jiului a devenit o mare atracție pentru proiecte inovative în domeniul energetic. Ministerul Energiei a anunțat, în ultima lună, două astfel de proiecte, unul care prevede stocarea energiei „gravitaționale” și unul care vizează înlocuirea cărbunelui cu biomasă pentru producerea de energie. Nu sunt singurele proiecte energetice de stat cu caracter mai mult sau mai puțin inovativ cu care defilează statul, în prezent. Mai este cel al mini-reactoarelor de la Doicești, sub patronajul Ministerului Energiei, mai există încă unul cu reactoare nucleare mici, însă acesta este susținut de Președinție, mai avem și cablul subteran în curent continuu (HVDC) de 5000 MW etc.

Au existat și în trecut proiecte grandioase, dar care au eșuat după ce s-au cheltuit bani pe studii de fezabilitate. Rămâne de văzut câte dintre cele de acum vor rezista mai mult de etapa studiilor de fezabilitate și câte vor fi duse până la capăt. Fiecare dintre el necesită un studiu de fezabilitate care poate ajunge să coste milioane de euro, iar pentru unele dintre ele trebuie înființate companii de proiect, cu sinecurile de rigoare.

Proiectele din Valea Jiului, de la energie gravitațională la energie din biomasă

Un proiect din Valea jiului anunțat de Ministerul Energiei „vizează explorarea posibilitatea aplicării tehnologiei inovative de stocare a energiei Green Gravity în 17 puțuri de mină în cele patru operațiuni miniere din Valea Jiului din România”. Ministerul Energiei spune că este un proiect inovativ cu energie gravitațională care va reinventa nou companie Complexul Energetic Valea Jiului.

Sistemul de stocare a energiei Green Gravity mișcă greutăți mari vertical în puțurile de mină moștenite pentru a captura și elibera energia potențială gravitațională a acestor greutăți. Utilizând pur și simplu piese mecanice dovedite și puțuri de mină neutilizate, tehnologia de stocare a energiei Green Gravity este cu costuri reduse, durată lungă de viață și ecologic atractivă, susține Ministerul Energiei.

Pentru acest proiect a fost semnat un Acord-Cadru de Cooperare cu un investitor australian, Green Gravity.

Un alt proiect, nou intrat pe piață, este cel privind înlocuirea cărbunelui de la centrala termoelectrică Paroșeni cu biomasă. Mai exact, pentru a produce energie, centrala va arde biomasă în locul cărbunelui tradițional. Acesta este scopul pentru care a fost semnat, luni, un memorandum între Ministerul Energiei și o companie americană, American Bio-Carbon Delaware LLC.

Proiectul vizează transformarea Centralei termoelectrice de la Paroșeni, situată în Valea Jiului, prin utilizarea biocarburantului produs de American Bio-Carbon din biomasa românească. Ministrul Energiei Sebastian Burduja susține că vor fi utilizate reziduurile agricole.

Competiție cu mini-reactoare nucleare

Un proiect inovativ în care s-a implicat România este cel al NuScale privind construirea reactorelor modulare mici (SMR). Însă, acesta tocmai a trecut printr-un mare eșec, proiectul fiind anulat în SUA, pe 8 noiembrie. Mini-reactoarele urmau să fie construite în Utah, SUA, în paralel cu cele de la Doicești, România, până la sfârșitul acestui deceniu. Însă, NuScale și Utah Associated Municipal Power Systems au convenit să anuleze proiectul din SUA, fiind invocată creșterea cu 53% a costurilor.

Semne privind un posibil eșec au apărut încă de din luna octombrie, când compania amerciană NuScale a fost acuzată că a încheiat un contract fals, și HotNews.ro a scris pe larg despre ele.

Directorul general al companiei NuScale Power Corp şi-a apărat marţi afacerea cu reactoare nucleare modulare de mici dimensiuni, spunând că lucrările continuă în SUA şi în alte două ţări – între care România – după ce compania a anulat construirea SMR-urilor din Utah.

Partenerul din România al NuScale este Nuclearelectrica, care a înființat împreună cu o firmă privată, Nova Power & Gas, o companie de proiect numită RoPower. Această companie de proiect face un studiu FEED, încă din ianuarie 2023, care constă într-o serie de activităţi şi studii iniţiale de inginerie şi proiectare, analize tehnice ale amplasamentului fostei centrale de la Doiceşti, estimarea calendarului şi costurilor specifice proiectului din România.

Nu sunt singurele mini-reactoare nucleare la care se gândesc autoritățile statului. Pe 8 noiembrie, chiar în ziua în care proiectul NuScale era anulat în SUA, președintele Klaus Iohannis a anunțat că a încheiat în Belgia un Memorandum de înțelegere privind tehnologia reactoarelor nucleare cu neutroni rapizi răciți cu plumb topit (LFR).

Acest proiect (LFR) are la bază, de fapt, unul mai vechi, din 2011 – proiectul ALFRED (Advanced Lead Fast Reactor Demonstrator) în care s-au implicat ANSALDO (Italia), Institutul de Cercetari Nucleare (Romania) si ENEA (Italia) si care viza construirea unui reactor de generatie IV, răcit cu plumb, de 100 MWh, pe platforma de la Mioveni.

Pentru acest nou proiect a fost încheiat memorandum de Înțelegere între RATEN (Regia Autonomă de Tehnologii pentru Energia Nucleară – din Mioveni, Argeș), ANSALDO NUCLEARE S.P.A. (din Genova, Italia), ENEA (Agenția Națională Italiană pentru Tehnologii Noi, Energie și Dezvoltare Economică Durabilă), SCK CEN (Centrul de Studii privind Energia Nucleară – din Mol, Belgia) și WESTINGHOUSE ELECTRIC COMPANY LLC (din statul Delaware, SUA).

Bineînțeles, urmează să fie înființată compania de proiect și apoi făcut studiul de fezabilitate

Studii de fezabilitate pentru cablu de 5.000 MW și pentru veșnicul Tarnița-Lăpuștești

În urmă cu o săptămână, ministrul energiei Sebastian Burduja a semnat, la Budapesta, un memorandum de înțelegere cu miniștrii din Azerbaidjan, Georgia și Ungaria, pentru un proiect grandios: Coridorul Verde. Este vorba despre realizarea unui cablu de curent continuu (HVDC), care ar trebui să plece din Azerbaidjan și să ajungă în Ungaria, traversând toată România.

Operatorii de sistem din cele patru țări vor forma o companie de proiect. Studiul de fezabilitate va fi atribuit în cel mai scurt timp, se arată într-un comunicat al Ministerului Energiei.

În România, cablul ar urma să aibă 850 de kilometri și ar urma traseul Tuzla – Podișor și pe cel a conductei de gaz Bulgaria-România-Ungaria-Austria (BRUA).

Pentru partea românească, Transelectrica a anunțat recent că va fi elaborat un studiu de fezabilitate pentru acest cablu, iar în acest sens a semnat cu TAQA, Meridiam, E-INFRA și Fluor un Memorandum de Înțelegere.

Un alt studiu de fezabilitate care va fi atribuit în curând este veșnicul proiect Tarnița – Lăpuștești, privind realizarea unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj. Licitația a fost lansată pe SICAP, la sfârșitul lunii octombrie. Costul acestui nou studiu de fezabilitate este estimat la valoarea de 3 milioane și jumătate de euro, studiul având o durată de maximum 12 luni.

De-a lungul timpului, proiectul a beneficiat de mai multe studii de fezabilitate, a căror valoare era estimată în urmă cu șapte ani la circa 5 milioane de euro.

Cum au eșuat alte proiecte „strategice”

În ultimii 10-15 ani, România a mai fost implicată și în alte proiecte megalomane, despre care autoritățile vorbeau cu mult entuziasm, însă au eșuat în timp. Unul dintre ele prevedea consturirea unui cablu submarin pentru transportarea energiei electrice din Turcia în România. Câțiva ani la rând a fost considerat proiect strategic, până în 2015 când a fost scos din strategiile guvernamentale deoarece nu prezenta absolut niciun interes pentru investitori.

În 2013, fostul ministru al Energiei Constantin Niță voia să forțeze companiile de stat românești, precum Romgaz, să investească în acest proiect, chiar dacă nu se dovedise a fi fezabil, însă s-au opus Fondul Proprietatea și mari finanțatori.

Un alt mare proiect strategic eșuat a fost Getica CCS privind captarea și stocarea dioxidului de carbon (CO2) la Turceni. Era estimat la un miliard de euro în 2011. Treptat, s-a dovedit și acesta nefezabil și a dispărut din strategiile guvernamentale.

A mai fost și AGRI, care prevedea transportul de gaze lichefiate din Azerbaidjan, prin Georgia și construirea unui terminal de gaze lichefiate pe teritoriul României. Pentru acest proiect au avut loc numeroase întâlniri la nivel de miniștri ai statelor implicate, însă a proiectul a picat după ce s-a demonstrat că nu e fezabil.

Un alt proiect a fost Nabucco care prevedea livrarea de gaze din câmpul gazier Shah Deniz 2, situat în Azerbaidjan, printr-o conductă care ar fi pornit din Bulgaria și ar fi traversat România, Ungaria, ajungând în Austria.