[Medici buni] Dr. Gilia Oprea, dermatovenerolog la MedLife: „Dacă nu există partea de înțelegere, de apropiere față de pacient, lupta cu afecțiunea poate fi pierdută din start“

Dr. Gilia-Claudia Oprea este medic specialist dermatovenerologie de aproape 20 de ani, dar nu s-a oprit niciodată din învățat și cercetat. Pasiunea cu care își practică meseria și bucuria de a relaționa cu pacienții și de a-i ajuta să se vindece îi oferă zi de zi energie și o determină să vină cu plăcere și curiozitate la cabinet.

Dr. Oprea a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca. Imediat după s-a mutat, împreună cu soțul său, în București, unde a urmat perioada de stagiatură și cei cinci ani de rezidențiat în cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”. Din 2010, Dr. Oprea face parte din echipa Hyperclinicii MedLife Favorit.

Nu își amintește ca în copilărie să se fi gândit vreodată la opțiunea de a deveni medic, în familie nu a avut pe nimeni care să practice această meserie, dar știe sigur că, încă de mică, a fost un fel de „conducător de trupă”: „Eram copilul acela care își organizează prietenii la scară când se joacă”. Spiritul acesta aventurier și de bună organizatoare, atentă la detalii, a rămas cu dr. Gilia Oprea pe parcursul întregii sale vieți, ceea ce consideră că o ajută să-și practice și meseria de medic dermatolog. Mai mult, a iubit mereu viața și oamenii, poate unele dintre cele mai importante crezuri ale celor care aleg o meserie vocațională precum medicina.

Cum a abandonat matematica și a decis să devină medic

Totuși, până la medicină a avut o perioadă în care a crezut că va deveni matematician. „Până în clasa a IX-a am fost matematician. Mi-a plăcut foarte mult matematica și eram și foarte bună, am participat la toate Olimpiadele de matematică, îmi plăcea și fizica. Credeam că o să fiu profesoară de matematică.”

Însă, viața i-a confirmat de atunci cum relațiile interumane pot fi decisive. „Deși eram la cea mai bună clasă de matematică din cel mai bun liceu din oraș (n.r. – Dej, orașul în care a copilărit), profesorul de matematică nu a reușit să ajungă până la mine (n.r. – să comunice eficient), și așa a început să nu îmi mai placă deloc această materie”, mărturisește dr. Oprea Gilia. În schimb, cu ajutorul profesorului de biologie, s-a apropiat de știința care studiază manifestările vieții din punctul de vedere anatomic și fiziologic, continuând încă să o fascineze tot ce ține de acest domeniu.

Mai mult, un film cu tineri studenți la medicină a impresionat-o și i-a activat dorința de a cunoaște cât mai multe despre corpul uman: „Am văzut între timp și un film science-fiction despre o echipă de tineri studenți la medicină care, prin intermediul unei pilule, s-au micșorat și au intrat în corpul uman pentru a-l explora pe dinăuntru. Asta m-a marcat, m-am gândit «ce frumos ar fi să cunosc foarte bine corpul uman pe dinăuntru și să pot rezolva probleme de genetică», și până la urmă am abandonat matematica și am decis să devin medic”.

De la genetică la dermatologie

Deși inițial își propusese să se specializeze în genetică, în timpul studiilor universitare, dr. Oprea a realizat că în România se face prea puțină genetică în timpul facultății și, în plus, a descoperit cât de mult îi place să relaționeze cu pacienții, parte care lipsește într-o mare măsură geneticii.

Și așa lucrurile s-au așezat de la sine: „Stagiile de vară le făceam în orașul meu natal, Dej, unde participam la orele de program ale unui medic cardiolog, prieten cu un medic dermatolog. Așa că mare parte dintre stagiile de vară le petreceam la dermatologie”, explică medicul.

Dermatologia, un domeniu unde efectele se pot vedea imediat

Dincolo de partea de medicină activă, intervențională, microchirurgie, care se mulează perfect pe temperamentul energic al doctorului Oprea, ceea ce a fascinat-o și mai mult într-o primă etapă a fost faptul că în dermatologie, în multe situații, efectele se pot vedea imediat.

„Îmi plăcea că, în cazul multor infecții sau patologii care arătau foarte urât, printr-o mică intervenție, deja a doua zi evoluția era spectaculoasă, ceea ce te făcea să spui «Așa de mult am reușit eu să fac într-o zi?». În dermatologie, efectul intervenției se poate vedea imediat, sau unele afecțiuni se pot rezolva în 7-10 zile.” Aspect care îi aduce încă satisfacții mari.

Primul loc unde a învățat cât de importantă este relația cu pacientul

Deși nu regretă deloc decizia de a se muta și a profesa în București, dr. Oprea mărturisește că întâlnirea cu profesorii de la Universitatea de Medicină din Cluj-Napoca a fost una definitorie pentru formarea sa ca medic.

„Profesorii erau foarte pasionați, medicii de la clinicile unde făceam stagiile de pregătire erau cu toții foarte deschiși, în fiecare zi aflam lucruri noi, ne învățau multe și despre relaționarea cu pacientul, cum ar trebui să vorbim cu fiecare pacient, cum să abordăm diferitele cazuri.”

Mentorii care i-au rămas modele

Posibilitatea de a urma rezidențiatul în cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” a fost o nouă șansă de a întâlni mentori care i-au șlefuit personalitatea de medic și i-au rămas modele la care se raportează ori de câte ori pune un diagnostic, alege o schemă de tratament sau discută cu pacienții săi.

„Acolo relația între oameni era una de prietenie, indiferent de vârstă sau ierarhie, eram considerați toți colegi. De exemplu, doctorița Viorica Marinescu, care a fost îndrumătoarea mea de rezidențiat, domnul doctor Viorel Trifu, doctorul Toropoc Ionel, toți au fost oamenii de la care am avut foarte multe de învățat și pe partea de mici intervenții chirurgicale, și pe partea de diagnostic. Mulți ani după terminarea rezidențiatului m-am regăsit în postura de a avea în minte schema logică de diagnostic pe care o avea dr. Marinescu, gestionam cazul așa cum o făcea dumneaei.”, mărturisește dr. Oprea.

„80% din succesul tratamentului constă în faptul că ascultăm, înțelegem, empatizăm și explicăm”

Relația cu pacienții săi este primordială și constanta întregii sale activități, așa cum reiese pe parcursul întregii discuții, mai ales că dermatovenerologia este o specialitate cu numeroase implicații psihologice. De fapt, afecțiunile dermatologice au un impact major asupra stării psihice, explică doctorul. Ceea ce face ca dialogul cu pacienții să fie decisiv în rezultatul unui caz.

„Faptul că ascultăm, înțelegem, empatizăm și explicăm asigură 80% din succesul tratamentului. Schema de tratament trebuie înțeleasă de la A la Z, am foarte mulți pacienți care nu știu cum să aplice tratamentul, pacienți care după trei-patru zile vin și îmi spun că nu funcționează deloc tratamentul… Atunci insist, întreb cum și de ce nu funcționează și o luăm de la capăt.”

Pentru că pielea este un organ periferic care se tratează preponderent topic, local, mulți pacienți nu au răbdare să urmeze tratamentele ce implică aplicarea cremelor, gelurilor, unguentelor până la final și trec direct la medicamente mai puternice, dar dr. Oprea are de fiecare răbdare și le explică tot ce este necesar pentru a-i ține în siguranță. „De exemplu, sunt anumite tratamente cu tablete cu eficiență maximă mai ales în tratarea acneei, dar le explic mereu că unele dintre ele pot avea efecte adverse. Verific dacă există recomandare pentru tratamentul respectiv, dacă îl pot tolera, și dacă s-a respectat protocolul de tratament anterior, dacă nu am trecut prin toate celelalte etape care puteau să aibă rezultate foarte bune. Noi trecem pe lângă niște minuni ale științei (tratamentele topice lipsite de efecte adverse, însă cu rezultate într-un timp mai îndelungat) și apelăm la medicamente care sunt și ele miraculoase, dar pe de altă parte ne fac foarte mult rău în organism.”

Mai mult, atunci când vorbim despre afecțiuni dermatologice, încă există stigmatizarea că pot fi contagioase, și aici doctorul are un rol foarte important. „Există un fel de reticență din partea altor persoane de a da mâna, de a interacționa direct cu persoane care au afecțiuni dermatologice vizibile. Ceea ce iarăși duce la izolare socială, stres, iar stresul implică un cerc vicios pentru că agravează leziunile.”

Afecțiunile dermatovenerologice, barometru pentru stres

Un alt aspect care o determină pe dr. Gilia Oprea să fie atât de atentă la relația pe care o are cu pacienții săi constă în realitatea că numeroase afecțiuni sunt declanșate sau întreținute de stres. Dermatita seboreică, psoriazisul, pelada, dermatita atopică sunt câteva exemple dintre cele mai frecvente afecțiuni dermatologice care sunt în relație directă cu stresul.

Efectul stresului poate fi atât de puternic asupra pielii, încât „o simplă discuție care le permite pacienților să se descarce pentru prima oară – îi întreb mereu «sunteți stresat? aveți vreo problemă? cu ce problemă vă confruntați?» – poate însemna un pas înainte spre rezolvarea afecțiunii.”

Bineînțeles, lupta aceasta este continuă și nu de puține ori, dr. Oprea le recomandă pacienților săi pshioterapia. „În primul rând, ascult ce problemă l-a dus pe pacient în momentul acela, ce factor de stres a provocat afecțiunea respectivă. Dacă am un pacient anxios, stresat, nu doarme, are o problemă pe care nu o poate rezolva, pe lângă faptul că încerc să îl înțeleg, îl orientez și către psiholog, psihoterapeut.”

Cazurile care motivează, cazurile care marchează

Ca în orice altă specialitate, și în dermatovenerologie există cazuri care se rezolvă și cazuri mai dificil de gestionat, care necesită mai mult timp pentru vindecare, iar în aceste ultime situații, satisfacția este cu atât mai mare când tratamentele funcționează, consideră dr. Oprea.

„De multe ori, am pacienți care au fost deja la trei-cinci consulturi, au urmat unul-doi ani de tratamente și nu au rezolvat problema. În aceste cazuri, încrederea în medicină scade foarte mult. Apoi, cu tratamentul corect, ajungem la vindecare. Acestea sunt cazurile care mă motivează. De fapt, dermatologia, în general, mă motivează.”

Pentru că, așa cum menționează dr. Gilia Oprea, dermatologia este vastă și chiar dacă afecțiunile par asemănătoare, ele sunt totuși diferite. Există peste 2.000 de afecțiuni dermatologice, dintre care doar 20% sunt cele pe care medicul le vede zilnic. „Cele rare îmi rămân și ele în minte, unele se văd o dată-n viață, și de foarte multe ori caut informații în literatura de specialitate, în tratate medicale, mă sfătuiesc cu alți colegi. Munca aceasta de cercetare ne duce până la urmă la un diagnostic corect, totul pentru a ajunge la vindecare.”

Mai mult, pacienții, mai ales cei tineri, care în ultima vreme vin la controale de rutină, chiar dacă nu au probleme specifice, îi oferă, de asemenea, o mare satisfacție medicului. „Înainte să înceapă sezonul estival vin pentru controlul alunițelor, ceea ce este foarte bine, înseamnă că mijloacele de informare își ating încet-încet scopul.”

La polul opus, există și cazurile nefericite, cele care nu merg bine, care o marchează pe dr. Oprea, și de cele mai multe ori implică pacienții care vin la medic prea târziu. „Când ceva nu merge bine și pacientul nu mai revine rămâne ca un fel de piatră de moară pe care o duc după mine, gândindu-mă că nu am reușit să transmit tot ce puteam. Sau dacă pacientul vine prea târziu la medic – sunt cazuri de tumori depășite, pacienții stau mulți ani cu ele, de exemplu, considerând că au făcut tot ce puteau pe partea de medicină naturistă, ajung chiar și la mutilare. Am avut carcinoame spinocelulare sau epiteliom bazocelular, care pot să evolueze ani de zile și duc la mutilare, distrucție de organe. Un pacient căruia îi lipsea mare parte din nas, altuia îi lipsea mare parte din pomete și totuși era fericit că nu a murit. Astfel de cazuri îmi arată că încă mai avem foarte mult de lucru în ceea ce privește educația.”

Pentru că prevenția poate să facă diferența între viață și moarte, revine dr. Oprea. „Melanomul, de exemplu, dacă nu te-ai prezentat cu el din timp la medic, este o boală care duce la deces într-un interval de timp destul de scurt. Pe când, dacă vii cu el într-un stadiu incipient, poți avea o viață cvasinormală. Asta face diferența: prevenția și prezentarea precoce la un medic, chiar dacă nu ți se pare că e ceva în neregulă. E mai bine să vii fără nicio problemă decât să vii prea târziu.”

Medic în România, prima și singura opțiune

Dr. Gilia Oprea a lucrat în sistemul medical de stat doar în perioada rezidențiatului și chiar dacă i-ar fi plăcut să aibă o mai mare experiență în clinicile cu internare, consideră că sistemul privat și, în particular, MedLife, îi oferă posibilitatea de a lucra în mijlocul unei echipe medicale armonioase. Iar asta face ca actul medical să se poată desfășura în condiții optime.

Pentru dr. Oprea, să fie medic într-o altă țară decât România nu a fost niciodată o opțiune în primul rând pentru că îi place România și în al doilea rând pentru că își poate practica meseria și aici la aceleași standarde ca în orice altă țară dezvoltată, cu acces la informații și congrese Europene. „Nu s-a ivit ocazia și nici nu m-am gândit. Îmi place în România. Totul a mers aici ca pe roate din punct de vedere al profesiei, nu am întâmpinat dificultăți, simt că sunt omul potrivit la locul potrivit, așa că nu vreau altceva.”

Singura diferență pe care o menționează, încă de rezolvat în sistemul medical românesc, are legătură cu numărul pacienților pe care un medic îi consultă în medie pe zi: „Din ce am aflat de la colegi de-ai mei care practică medicina în străinătate, singura diferență care a mai rămas constă în numărul de pacienți pe zi, acolo fiind un număr mult mai mic. Ei au 3 -maximum 5 pacienți pe zi și în astfel de condiții tu, medicul, te poți ocupa altfel de ei, iar impactul emoțional și stresul sunt reduse.”

Familia îi aduce echilibru

Devotamentul medicului este total și nu de puține ori s-a întâmplat să nu facă diferența între job și viața personală. Sunt zile când se încarcă cu bucurie și energie pozitivă, și zile când se stresează foarte mult pentru cazurile cărora nu le găsește rezolvare sau pentru cele unde nu reușește să relaționeze foarte bine cu pacienții.

Deseori continuă chiar și acasă cercetarea, pentru cazurile complicate. Când fata ei era mică și locuiau împreună, erau seri când, pe lângă povești pentru copii, vorbeau și despre cazurile de la clinică. „Veneam de la serviciu și înainte de culcare, pe lângă faptul că îi citeam câte o poveste, îmi spunea: «Spune-mi ce pacienți ai mai avut azi?». Îi povesteam despre toți. Sau în zilele când făceam electrocauterizări, își dădea seama, este un miros specific pe care, până la urmă, îl duci și acasă.”

Dar tocmai pentru că are o familie atât de înțelegătoare și acasă are un mediu armonios, dr. Oprea reușește să își găsească echilibrul. „Mă înțeleg foarte bine cu soțul meu, e și prietenul meu cel mai bun, nu există probleme de comunicare între noi. Îl încarc și pe el de multe ori cu problemele mele (zâmbește). Fiicei mele nu prea îi mai place să îi povestesc de la job. Poate a fost încărcată prea mult când era copil.”

Ce înseamnă „un medic bun”?

Pentru dr. Gilia Oprea, ascultarea activă, împărtășirea și celor mai mici detalii despre afecțiunea de care suferă un pacient, despre planul de tratament, evoluție și așteptări sunt calitățile care construiesc un medic bun.

„În primul rând mă interesează ca medicul să fie competent, în al doilea rând să fie empatic, înțelegător și ascultător. Dacă nu există partea de înțelegere, de apropiere față de pacient, am pierdut din start lupta cu afecțiunea”, concluzionează medicul dermatolog.

Articolul face parte din campania ”Știi un medic bun?” un demers MedLife care își propune să portretizeze medicii care fac zi de zi România bine, construind un mâine mai bun. Sunt mii sau poate zeci de mii de medici buni în România, care, dincolo de talent, vocație, experiență, intuiție și abilități, sunt în primul rând OAMENI.

Medicii MedLife nu sunt doar buni profesioniști, ci și oameni buni, cărora le pasă și care iubesc, la rândul lor, oamenii. Medici pentru care îngrijirea sănătății tale e mai mult decât o profesie, e o chemare.

„Știi un medic bun?”, o campanie MedLife de redescoperire a Încrederii în România.

Articol susținut de MedLife