#MediciBuni Dr. Alina Păcurari, MedLife: „Se întâmplă ca pacienții să își facă markeri tumorali din proprie inițiativă, aceștia să iasă pozitivi, iar după o evaluare completă, să constate că nu au cancer. Anamneza și investigațiile medicale potrivite sunt esențiale pentru un diagnostic corect”

O simplă analiză de sânge făcută din proprie inițiativă poate, uneori, mai rău să încurce decât să elucideze starea de rău pe care o acuză o persoană care nu are noțiuni de medicină. De aceea, medicii buni fac mai întâi o anamneză completă, apoi un examen clinic și, pe baza acestora, recomandă anumite analize de sânge și investigații, pentru a stabili diagnosticul corect. Am vrut să aflăm cum procedează „Doctorii House“ ai zilelor noastre pentru a diagnostica boli dificile, rare sau pentru a pune un diagnostic corect, atunci când simptomele sunt complexe. Pentru aceasta, am discutat cu doi medici MedLife – dr. Alina Păcurari, medic primar medicină internă, Hyperclinica Medlife Timișoara, și dr. Elena Kosa, medic primar medicină de laborator și șeful Laboratorului MedLife Timișoara.

În materialul următor, aflăm cât de importante sunt anamneza și discuția cu medicul despre istoricul medical, dar și care e rolul analizelor, dar și al altor investigații paraclinice, în stabilirea unui diagnostic corect și a unui tratament adecvat.

Oboseala și o ușoară dificultate de respirație – dispnee – au adus-o în cabinetul doamnei doctor Păcurari pe o tânără de 31 de ani. Din anamneză, medicul a aflat că pacienta este fumătoare, urmează tratament contraceptiv oral, iar la examenul obiectiv a constatat un discret edem al membrului inferior stâng.

„Ecografia Doppler vascular periferic de membru inferior a confirmat prezența unei tromboze venoase profunde la nivelul venei safene mici, iar ecocardiografia a ridicat suspiciunea de embolie pulmonară, care ne-a fost confirmată de angio CT- ul (tomografie computerizată) pulmonar. Efectuând apoi și panelul de analize pentru trombofilii ereditare, s-a confirmat prezența multiplelor mutații genetice“, explică dr. Păcurari.

Medicul, un investigator care sapă în istoricul medical al pacientului

Verificarea stării de sănătate începe de obicei cu o consultație medicală, care durează aproximativ 20 de minute. În unele cazuri, consultațiile pot dura mai mult, chiar și o oră, dacă sunt situații complexe, și mai ales dacă este nevoie de investigații suplimentare sau de discuții mai detaliate despre anumite probleme medicale. De exemplu, bolile rare sunt dificil de diagnosticat. Trec în medie 5 ani ca un pacient cu o boală rară să fie diagnosticat corect şi e nevoit să treacă în medie pe la 8 specialişti diferiţi înainte.

„Diagnosticul unui pacient se pune pe baza anamnezei, a examenului obiectiv și a examenelor paraclinice. În opinia mea, anamneza este partea cea mai importantă în stabilirea unui diagnostic corect. Este acea parte a diagnosticului în care pacientul ne spune care îi sunt simptomele, când și în ce circumstanțe au apărut, ce alte afecțiuni mai are, ce tratamente urmează, ce obiceiuri alimentare are, dacă fumează sau dacă consumă alcool, câtă mișcare face. În timpul anamnezei, medicul trebuie să aibă răbdare și să asculte pacientul, să se ridice sau să se coboare la nivelul de înțelegere al celui din fața sa, să-i pună întrebări țintite care să îl orienteze spre suspiciunea de diagnostic“, a explicat dr. Alina Păcurari, medic primar medicină internă la Hyperclinica Medlife Timișoara.

Anamneza este esențială pentru diagnosticarea corectă și tratamentul adecvat al pacientului, deoarece oferă medicului o imagine de ansamblu asupra sănătății anterioare și actuale a acestuia. Este adesea prima etapă în evaluarea acestuia în cadrul unei consultații medicale, după care urmează consultul propriu-zis.

De ce nu se pierde medicul în noianul de simptome comune mai multor boli

„Pentru că ne aflăm în era medicinei bazate pe dovezi, nu în era ascultatului cu urechea pe torace și a tratamentelor administrate empiric, după etapa de anamneză și examen obiectiv, urmează corelarea cu examenele paraclinice. Primele recomandări sunt efectuarea unui set de analize de laborator și apoi a unor investigații paraclinice, în funcție de suspiciunea de diagnostic. Acestea pot fi o radiografie pulmonară, un EKG, o ecografie abdominală, completate de investigații suplimentare, cum ar fi: ecografie de cord, Doppler carotidian sau vascular periferic, ecografie mamară, RMN, computer tomograf etc. De asemenea, aceasta este etapa în care îi recomandăm pacientului consulturile interdisciplinare, care ne sunt de un mare ajutor în diagnosticul diferențial“, precizează dr. Alina Păcurari.

Toți acești pași ajută medicul în a stabili cu claritate diagnosticul pacientului, mai ales că, de multe ori, simptomele pot fi un indicator al mai multor afecțiuni.

Greața, de pildă poate apărea într-o banală enteroviroză, într-o gastrită sau un ulcer, într-o litiază biliară (pietre la fiere) sau într-un neoplasm (cancer) digestiv. Vărsătura poate însemna o dispepsie gastrică sau biliară, dar de fapt poate să provină de laun puseu hipertensiv sau să indice o formațiune tumorală cerebrală. Tusea poate fi cauzată de o clasă de medicamente antihipertensive, poate fi urmarea unei infecții virale sau microbiene la nivel pulmonar sau poate fi un simptom al neoplasmului pulmonar. Durerea precordială este primul semn de angină pectorală și infarct miocardic, dar poate fi cauzată de un reflux gastro-esofagian sau de o banală nevralgie intercostală.

„Un doctor House al zilelor noastre, adică un bun diagnostician, trebuie să se bazeze în primul rând pe simțul său clinic, să știe să încadreze simptomele expuse de către pacient și să știe să recomande analizele și investigațiile paraclinice potrivite pentru a pune diagnosticul de certitudine“, a subliniat dr. Alina Păcurari.

Analizele medicale, elementare pentru un diagnostic precis

Nu de puține ori medicul recomandă investigații suplimentare pentru a confirma diagnosticul sau pentru a evalua mai în detaliu starea pacientului. Aceste investigații pot include teste de laborator, dar și investigații de imagistică medicală (de exemplu, radiografii, ecografii, tomografii computerizate) sau alte teste specializate.

„Atât analizele de laborator, cât și alte investigații paraclinice sunt esențiale pentru confirmarea sau infirmarea unui diagnostic prezumtiv. De foarte multe ori, nu putem avea un diagnostic de certitudine, fără a apela la analize. Cele mai simple exemple sunt: glicemia, testul de diagnostic pentru diabetul zaharat, sau anticorpii antitiroidieni pentru diagnosticul tiroiditei autoimune, urocultura pentru infecția urinară, markerii hormonali pentru evaluarea fertilității, PSA total/free PSA în screeningul cancerului de prostată etc. Fie că vorbim despre patologie infecțioasă, autoimună, oncologică, metabolică, fie ginecologică etc., avem nevoie de analize de laborator, pentru stabilirea corectă a diagnosticului“, a completat dr. Elena Kosa, medic de laborator în cadrul MedLife Timișoara.

Există anumite simptome comune care pot pune în dificultate medicul cu privire la stabilirea diagnosticului și nu este vorba doar despre boli autoimune sau boli rare, ci chiar și de afecțiuni comune, motiv pentru care este necesar diagnosticul diferențial.

„Un diagnostic diferențial este obligatoriu de efectuat, fără el nu avem tratamentul corect. Iar acest diagnostic necesită analize de laborator: markeri autoimuni pentru patologia autoimună și deseori teste genetice pentru diagnosticul bolilor rare. Un aspect îmbucurător este faptul că lucrurile au evoluat și acum avem posibilitatea efectuării acestor teste într-un regim mult mai facil și în tot mai multe unități, la noi în țară“, a afirmat dr. Elena Kosa.

Dr. Elena Kosa

În activitatea de cabinet, Dr. Păcurari întâlnește frecvent astfel de situații, când analizele și investigațiile suplimentare fac diferența în stabilirea unui diagnostic. Spre exemplu, cazul unei doamne în vârstă de 46 de ani care a venit la medicul internist pentru edeme la nivelul membrelor inferioare.

„Probele de laborator uzuale au eliminat o cauză renală sau o hipotiroidie, avea doar VSH (n.r. – viteza de sedimentare e hematiilor) mult crescută. Efectuând o ecografie abdominală, am decelat o formațiune uterină de mari dimensiuni și am suspectat o compresie vasculară la acest nivel. Consultul ginecologic și rezonanța magnetică nucleară, efectuate ulterior, au confirmat existența unei neoplazii de col uterin cu prezența unei tromboze de venă cavă inferioară“, a explicat dr. Alina Păcurari.

Antibiograma, HOMA, markerii tumorali – analize la ,,modă” sau necesare?

Ca urmare a evoluției medicinei și a accesului tot mai facil la o mulțime de teste, mulți oameni au început să își facă anumite analize din proprie inițiativă. Medicii cu care am discutat explică rolul celor 3 analize – antibiograma, HOMA și analizele de markeri tumorali și când sunt de fapt indicate acestea.

Fenomenul consumului de antibiotice luate cu pumnul, chiar și la o banală infecție respiratorie sau o afecțiune dentară, este răspândit în România. Pe de-o parte, explicația este prescrierea eronată a antibioticelor din partea unor medici, iar de cealaltă parte, într-un procent semnificativ, explicația o reprezintă automedicația, atrage atenția Societatea Română de Microbiologie. Potrivit instituției, România se află pe locul al treilea în Uniunea Europeană la consumul de antibiotice.

Antibiograma este o procedură de laborator utilizată pentru a determina sensibilitatea unui anumit tip de bacterie la diverse antibiotice. Aceasta este realizată prin cultivarea bacteriilor dintr-o probă clinică (cum ar fi sânge, urină, secreții) pe medii de cultură speciale și apoi testarea sensibilității acestora la diferite antibiotice. Rezultatele antibiogramei sunt utilizate de către medici pentru a selecta antibioticul cel mai eficient împotriva bacteriei identificate într-o anumită infecție. Alegerea unui antibiotic adecvat este crucială pentru tratamentul eficient al infecțiilor bacteriene și pentru prevenirea dezvoltării rezistenței bacteriene.

„Identificarea bacteriană și antibiograma sunt esențiale în stabilirea conduitei terapeutice corecte. În funcție de agentul patogen depistat, vom putea urma pașii ulteriori de urmărire și tratament, dacă aceștia sunt necesari. De exemplu, în infecția cu Streptococ beta-hemolitic de grup A se recomandă la o anumită perioadă de postinfecție efectuarea unei anumite analize: ASLO, urmată sau nu de altă terapie. Dacă nu am identificat agentul etiologic corect, nu vom avea în final un tratament complet. Terapia cu un anumit antibiotic, fără o bază reală, adică rezultatul antibiogramei, duce la crearea multirezistenței bacteriilor, fapt ce ne va influența negativ viitoarele tratamente“, a atras atenția dr. Kosa.

HOMA, un acronim care se referă la „Homeostasis Model Assessment“, este o metodă utilizată în principal în cercetarea și diagnosticarea diabetului zaharat și a rezistenței la insulină. HOMA se bazează pe un calcul matematic simplu pentru a evalua funcția pancreatică și sensibilitatea la insulină. Formula de calcul se bazează pe nivelurile serice de insulină și glucoză din sânge.

Cu cât valoarea rezultată a HOMA-IR este mai mare, cu atât este mai mare rezistența la insulină. Valoarea acestui indicator poate fi utilizată pentru evaluarea riscului de diabet zaharat tip 2, dar și a altor afecțiuni asociate rezistenței la insulină, precum și pentru sindromul metabolic. Interpretarea acestor calcule o poate face medicul folosindu-se și de anamneză, de aceea medicii buni recomandă ca pacienții să facă HOMA doar la recomandarea unui specialist, care va realiza ulterior și interpretarea rezultatelor.

În trend în ultimii ani au devenit și analizele markerilor tumoali, pe fondul numărului în creștere de cazuri de cancer. Aceștia sunt substanțe specifice produse de celulele canceroase sau de organism, în răspuns la prezența unui cancer. Acești markeri pot fi detectați în sânge, în urină sau în alte fluide corporale și pot fi utilizați în diagnosticarea, monitorizarea și prognosticul cancerului.

Există numeroși markeri tumorali, iar fiecare tip de cancer poate avea propriii săi markeri specifici. Aceștia nu sunt întotdeauna specifici pentru cancer, valori mari ale acestora pot fi și în alte afecțiuni medicale non-canceroase. De aceea, utilizarea lor în diagnosticul și monitorizarea cancerului este adesea combinată cu alte teste și investigații medicale.

„Analizele medicale se interpretează și își au rostul într-un anumit context. Am avut cazuri în care pacienții s-au gândit să își facă în deplină stare de sănătate anumiți markeri tumorali, în scop preventiv. Și bineînțeles, am avut situația în care unul dintre aceștia a fost puțin crescut, deci motiv de stres intens pentru pacient. Un stres fără o bază reală, o simplă inflamație locală poate fi cauza acestei modificări. Până pacientul s-a liniștit, a trecut prin câteva zile de frământări și gânduri negative de care s-ar fi lipsit dacă respecta ordinea firească: consult, analize, consult“, a atras atenția dr. Elena Kosa.

Medicii buni încurajează prevenția

În 2008, Organizația Mondială a Sănătății a raportat că aproximativ 80% din cazurile de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet zaharat tip 2 ar putea fi prevenite la nivel global.

Peste 3 milioane de decese premature în rândul persoanelor cu vârsta sub 75 de ani (din 26 de țări OCDE cu date disponibile pentru 2020 sau 2021) ar fi putut fi evitate printr-o intervenție mai bună de prevenire și asistență medicală. Aceasta înseamnă aproape o treime din totalul deceselor.

„Prevenția este foarte importantă, scutește pacientul de apariția timpurie a unor afecțiuni de multe ori evitabile sau duce la un diagnostic precoce și la un tratament curativ în cazul unor boli grave. De aceea, recomandarea mea este ca anual, orice persoană cu afecțiuni cronice sau sănătoasă, să efectueze un set de analize uzuale (hemoleucograma, VSH, glicemie, creatinină, acid uric, TGO, TGP, lipidograma completă, examen sumar de urină), însoțite de o electrocardiogramă, de o ecografie abdominală și obligatoriu de un examen ginecologic cu efectuarea unui examen Babeș-Papanicolau și o ecografie mamară, la femei, și, după 50 de ani, un PSA și un consult la urolog, în cazul bărbaților“, a spus dr. Alina Păcurari.

„Patologia este diversă, specialitățile multiple. Pentru o evaluare generală a stării noastre de sănătate, este foarte importantă vizita periodică la medicul de familie: consult și recomandarea analizelor uzuale. Cu ajutorul acestora, apreciem funcționarea unor importante organe și sisteme: ficat, rinichi, metabolism etc. Un tratament la timp și o schimbare a stilului de viață ne pot îmbunătăți calitatea și durata vieții“, a completat dr. Kosa.

MedLife este cea mai mare rețea medicală privată din România. Dincolo de rețeaua extinsă de clinici, spitale și farmacii, MedLife reunește în portofoliu 40 de laboratoare și peste 200 de puncte de recoltare la nivel național. În cadrul acestora, medicii buni fac echipă cu tehnologia de top, pentru a oferi pacienților îngrijire la cele mai înalte standarde de calitate.

***

Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiuneaFacem România bine.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată.

Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.

Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.

Află mai multe detalii despre toate serviciile pe https://www.medlife.ro/

Articol susținut de MedLife