Medicina dentară în vremea pandemiei
Ordonanța militară numărul 2 din data de 21 martie 2020 a întrerupt desfășurarea activității stomatologice de rutină, așa cum o știam până la acel moment. A fost înlocuită de o medicină dentară „de urgență”, limitată de către colegiile teritoriale la unități de primiri urgențe și la câteva cabinete care au putut îndeplini condiții suplimentare de dezinfecție, precum nebulizatoare în incinta cabinetului, dar și căi de acces multiple.
Am înțeles, la momentul respectiv, necesitatea acestei întreruperi temporare a activității pentru a nivela curba infectărilor, pentru a proteja pacienții și personalul medical, precum și pentru a permite găsirea de noi soluții, furnizarea echipamentelor specializate și stabilirea unor protocoale.
Măsurile imediate luate de către Ministerul Sănătății și de către Colegiul Medicilor Stomatologi din România au fost reprezentate de: stabilirea unei delimitări clare a urgenței stomatologice, realizarea unui barem minim care să permită funcționarea unei unități, precum și includerea cabinetelor din cadrul spitalelor județene, acolo unde acestea existau, în circuitul pentru asigurarea urgențelor. Deși articolul 106^1 din ordinul 1523/03.09.2008 prevede existența obligatorie a unui cabinet stomatologic în cadrul UPU din structura spitalelor regionale sau județene de urgență din reședința de județ respectivă, finanțat din bugetul de stat, odată cu declanșarea stării de urgență au fost identificate numeroase abateri de la această lege. Județe precum Brașov, Buzău, Vâlcea ș.a. nu aveau la momentul respectiv cabinete de urgență funcționale. Cu ajutorul autorităților competente și a medicilor voluntari, s-au găsit ca soluții fie amenajarea de cabinete stomatologice în cadrul UPU, fie susținerea unor cabinete private care să funcționeze în regim public. Acestora li s-au adăugat câteva clinici care au dobândit avizul de funcționare conform noilor reglementări, dispunând de echipamentele și materialele necesare bunei desfășurări a activității, în condiții de siguranță. Această listă actualizată a cabinetelor funcționale poate fi consultată pe site-ul CMSR.
La momentul actual pot fi asigurate numai urgențele stomatologice majore, precum durerea care nu cedează la medicație, infecția, sângerarea, traumatismele. O definiție a situațiilor considerate urgențe in medicina dentară poate fi găsită în ordinul dat de Ministerul Sănătății menționat mai sus. Triajul se face în general telefonic, adică este necesară o programare, deoarece trebuie respectate anumite etape. Uneori nu este recomandată prezentarea la cabinet, anumite situații putând fi rezolvate, cel puțin temporar, prin indicații telefonice sau prin emiterea de rețete.
Inconvenientul este că, în unele județe, există un singur astfel de centru pentru o populație extinsă (de exemplu în Bistrița-Năsăud, Brașov, Buzău, Covasna, Teleorman ș.a.), care poate trata un număr limitat de pacienți pe zi. Adică uneori persoane cu dureri foarte mari care le afectează activitatea zilnică, nu pot fi primite în cadrul cabinetului în aceeași zi. Unele clinici deschise menționează că, respectând măsurile stricte emise privind perioada crescută de dezinfecție a cabinetelor, a suprafețelor și a spațiilor comune, precum și privind realizarea unor circuite în care pacienții să nu se întâlnească, pot fi tratați aproximativ 10 pacienți pe zi (capacitatea variază în funcție de numărul cabinetelor din clinică). Raportând la numărul locuitorilor dintr-un județ, există un deficit major.
Pentru limitarea prezentării oamenilor în clinici, reducând riscul de transmitere a virusului SARS-CoV-2, s-au prescris și se vor prescrie tot mai multe antibiotice, conform recomandărilor oficiale. Este vorba de medicamente a căror administrare se încearcă de mulți ani să fie redusă la minim, în ideea că nu numai virusurile, ci și bacteriile, ar putea deveni cu timpul mai „ucigașe”. Este un alt efect negativ al pandemiei, deoarece o să avem organisme care nu vor mai răspunde la medicamentele existente și vom fi tot mai vulnerabili în fața viitoarelor boli. Momentan, a fost singura soluție la îndemână găsită pentru a amâna, pe cât posibil, realizarea unei intervenții de urgență în mai multe specialități medicale.
Unele persoane cred că ridicarea stării de urgență va permite redeschiderea cabinetelor stomatologice. Dar nu este ca și când acest virus va dispărea. Pacienții nu vor putea fi tratați, pentru o perioadă de timp, folosind aceleași metode de dezinfecție utilizate înainte de apariția virusului COVID-19, pentru că nu există date suficiente privind eficiența acestora. Pe de altă parte, medicul dentist nu va putea realiza tratamente stomatologice de rutină purtând echipamentul individual cu cel mai mare grad de protecție, deoarece medicina dentară presupune manopere de finețe desfășurate într-un câmp operator redus, care necesită o vizibilitate maximă.
De asemenea, există posibilitatea ca starea de urgență să se extindă, sau tratamentele care pot fi realizate în cadrul cabinetelor stomatologice să fie limitate în continuare la situații urgente, pe o perioadă de timp pe care nu o cunoaștem. În acest context, ne îngrijorează ce se întâmplă cu copiii sau adulții care trebuie să își continue tratamentul stomatologic, spre exemplu pacienții care trebuie să primească lucrări protetice, ai căror dinți pot migra în câteva zile, sau cei cu boală parodontală care trebuie urmăriți și reevaluați periodic, ori pacienții cu aparate ortodontice care, nesupravegheate mult timp, pot determina efecte secundare nedorite. Sunt numeroase situații care se pot agrava, care pot determina evoluția nefavorabilă a tratamentului, sau care pot duce chiar la pierderea unor dinți. Uneori, tratamentul acestora s-ar putea prelungi cu mai multe luni, sau ar putea deveni mai complicat și ar necesita costuri suplimentare. Își vor mai putea permite oare pacienții acest tratament?
Un alt aspect negativ este că, în afară de unitățile finanțate din bani publici, cabinetele private trebuie să își achiziționeze echipamentele de protecție. Având în vedere că majoritatea țărilor a interzis exportul materialelor medicale esențiale precum mănuși, măști, combinezoane, dezinfectanți, prețul acestora a crescut semnificativ. Sunt clinici care în prezent cer o taxă de peste 300 de lei pentru aceste materiale, pe lângă costul procedurii propriu-zise realizate. Suma este foarte mare, cu atât mai mult cu cât rezolvarea urgenței elimină în general numai efectul, nu și cauza, și astfel vor fi necesare etape suplimentare.
În cazul în care se vor redeschide toate cabinetele stomatologice, cea mai mare problemă va fi procurarea echipamentelor de protecție. Au apărut firme naționale care se ocupă cu producția sau furnizarea materialelor necesare dar, așa cum am precizat mai sus, costurile suplimentare generate sunt foarte mari. Ar trebui permis accesul medicilor dentiști la echipamente de protecție la un preț de furnizor, neintermediat, astfel încât costurile pentru pacienți să nu crească semnificativ, sau alocarea unor sume lunare pentru achiziția acestora, așa cum un nou proiect de lege propune susținerea farmaciilor,a medicilor de familie, a cabinetelor de specialitate sau a laboratoarelor.
Nu există date suficiente privind gradul de aerosoli generați de diverse manopere stomatologice, nici remanența acestora pe diferite suprafețe din interiorul cabinetului, ori privind riscul real de contaminare al personalului medical sau al pacienților. Până la realizarea unor teste concludente, pe lângă echipamentul care trebuie să asigure protecția medicului și a asistentei în timpul procedurii realizate, cantitatea de aerosoli generată trebuie să fie minimă. Astfel, pot fi realizate manopere care să nu implice utilizarea pieselor rotative, pot fi folosite aspiratoare chirurgicale, cu o putere mai mare de absorbție, precum și diga, o folie specială din cauciuc care separă cavitatea bucală a pacientului de spațiul din jurul său.
O altă soluție posibilă pentru situația în care activitatea stomatologică va permite și tratamente de rutină ar fi delimitarea manoperelor în funcție de gradul de aerosoli generați în proceduri cu risc mic, mediu și mare (există diferențe importante între realizarea unui control ortodontic și a unui detartraj). Pe baza acestei clasificări, și sălile de tratament ar putea fi organizate diferit. De asemenea, ar putea fi realizate cât mai multe proceduri atunci când medicul ia contact cu pacientul sau finalizat tratamentul într-o singură etapă, acolo unde este posibil, pentru a reduce numărul de ședințe necesare și, implicit, a riscului de contaminare.
Pentru moment, soluții suplimentare de diagnostic precum kit-urile de testare rapidă privind prezența anticorpilor în sânge, care să ajute la realizarea triajului epidemiologic înainte de începerea tratamentului medical, trebuie să fie urmărite pe o perioadă mai mare de timp pentru a le dovedi eficiența și pentru a putea fi comercializate pe scară largă.
Dovada de educație a unei națiuni și a gradului de dezvoltare a unui stat se reflectă nu numai în medicina de urgență, ci în medicina preventivă, care încearcă sa diagnosticheze boala în fazele ei incipiente, astfel încât tratamentul să poată fi făcut cu resurse biologice si materiale minime. În educarea pacienților, făcută cu multă dificultate, de a veni la stomatolog chiar și când nu doare. În instaurarea unor protocoale de profilaxie și de prevenție atât pentru copii, cât și pentru adulți. Populația este privată, pentru moment, de cea mai mare parte a acțiunii de prevenire.
INTERVIURILE HotNews.ro