Într-un articol de opinie, Cătălin Tolontan îl numește pe Dan Dungaciu, „Un odios personaj de la AUR”, după ce politicianul a declarat într-un interviu că pacea din Ucraina ar însemna „înfrângerea Uniunii Europene”, iar acesta este motivul pentru care europenii continuă să finanțeze Ucraina: dacă s-ar face pace, ar însemna că au fost înfrânți de Rusia și „asta îi scoate din minți”.
Vorbele prim-vicepreședintelui AUR nu sunt decât o deformare forțată a realității. Dacă citești presa occidentală, înțelegi că acest război nu mai este demult (doar) despre Ucraina. Statele europene se tem acum pentru propria lor securitate. Nu mai ajută Ucraina doar pentru salvarea Ucrainei, ci pentru a se salva pe ele însele. Este o realitate pe care liderii din AUR preferă să o bage sub preș.
La începutul lui octombrie am fost câteva zile în Lituania și am vorbit cu oameni obișnuiți. În Vilnius, sunt mesaje pro-Ucraina peste tot, iar unii se întreabă de ce politicienii lor nu fac mai mult împotriva Rusiei, nu mai puțin, cum ar vrea Dungaciu din România. Iar lituanienii chiar fac lucruri, spre deosebire de guvernanții români. Despre acest subiect vom vorbi cu altă ocazie.
Am invocat articolul despre Dungaciu, pentru că, de fapt, mi se pare că pericolul cel mare nu vine din România, ci de mai departe. Liderii AUR nu fac decât să ventileze niște mesaje favorabile Kremlinului. După cum scria Cătălin Tolontan, li se vede maioul roșu al Rusiei, pe sub tricoul galben al AUR.
Alice Weidel (47 de ani), lidera AfD din Germania, nu este însă Dan Dungaciu. Am urmărit-o, zilele trecute, în interviul pe care l-a dat redactorului-șef de la The Economist, Zanny Minton Beddoes. Ea nu învârte doar niște mesaje care să sune bine în urechile lui Putin. Pur și simplu privește lucrurile dintr-o altă perspectivă și, știu că o să șochez aici, poate fi chiar convingătoare. Și manipulează într-o formă mult mai periculoasă decât ar putea s-o facă vreodată Dungaciu sau Simion.
Partidul extremei drepte din Germania este cotat la nivel național, potrivit sondajelor din octombrie, cu procente între 28 și 30%, cu mult peste partidul creștin-democrat al cancelarului Merz, care are între 18 și 21%.
AfD va fi din ce în ce mai greu de ținut în afara guvernării, în ciuda „cordonului sanitar” al celorlalte partide, mai ales după ce a câștigat recent și alegerile regionale din Saxonia-Anhalt. Iar ce se va întâmpla în Germania, care este acum țara care plătește cel mai mult pentru ajutorarea Ucrainei, va influența direct soarta războiului.
„Sunt un om al cifrelor”, i-a spus, încă de la început, Alice Weidel, care are un doctorat în economie, experimentatei jurnaliste de la The Economist. Și a spus câteva lucruri care ar trebuie să ne dea fiori: despre oprirea războiului, despre tăierea ajutorului dat de Germania Ucrainei și riscurile de a lovi Rusia, „o putere nucleară”, pe propriul teritoriu. A făcut o afirmație gravă chiar și despre scutul de la Deveselu, România.
„Ar trebui să facem și noi o înțelegere cu Putin, cum a făcut Trump cu motorina, pentru că avem nevoie de costuri scăzute la energie”, a declarat Alice Weidel.
Alice Weidel este periculoasă și pentru că nu există indicii că ar avea legături cu Rusia, așa cum există în cazul altor membri AfD. Chiar și în interviul din The Economist a condamnat invazia Rusiei din Ucraina din 2022. Cu toate acestea, declarațiile ei despre acest război sunt tulburătoare pentru cineva care se pregătește să ia puterea în cea mai mare țară europeană.
Vom mai vorbi în această ediție din „Rațiunea, înapoi!” și despre „epidemia de furie” din Europa, despre cât de gravă a devenit situația în Marea Neagră, unde atacurile cu drone asupra navelor comerciale, în apele teritoriale ale României și Bulgariei, au făcut mai multe victime decât războiul din Iran în rândul militarilor americani. Și, de asemenea, l-am rugat pe jurnalistul Laurențiu Mihu stabilit la Paris, să-mi explice, pe scurt, protestele violente care, prin amploarea lor, au luat prin surprindere autoritățile din Franța.
FOCUS S-o cunoaștem pe Alice Weidel, lidera partidului extremist din Germania
„Noi cerem lucruri de bun simț”, „acestea sunt doar „lucruri de bun-simț” a repetat de mai multe ori Alice Weidel, în interviul de la The Economist, în timp ce nega vehement că AfD ar fi un partid extremist.
„Vrem să reformăm Uniunea Europeană, nu s-o părăsim” sau „deciziile nu trebuie luate de birocrații de la Bruxelles, care le spun companiilor ce să producă și consumatorilor ce să cumpere, ci de jos în sus, de cei care știu mai bine care sunt nevoile oamenilor”. Sunt doar două dintre ideile pe care, de altfel, le putem găsi în general la partidele populiste din Europa.
Ce a spus despre Rusia și războiul din Ucraina
Mult mai ferme și mai directe au fost declarațiile lui Alice Weidel în ceea ce privește războiul din Ucraina. Am să redau mai jos câteva idei exprimate de lidera AfD.
– „Boris Pistorius (n.r.- ministrul Apărării) ar trebui să meargă să negocieze pacea în Ucraina”.
„Multe state văd în Rusia o amenințare. Vedeți în Rusia o amenințare?”, a fost întrebată de redactorul-șef al The Economist.
– „Nu este vorba dacă Rusia este o amenințare sau nu, trebuie ca politica noastră externă să fie evaluată dacă este sau în interesul Germaniei. Iar actuala situație este foarte dăunătoare pentru noi (…) Noi impunem sancțiuni după sancțiuni, în timp ce Donald Trump face înțelegeri cu Putin pentru vânzarea de motorină. Noi trebuie să facem același lucru pentru că avem nevoie de energie ieftină”.
„Este greșit să finanțezi un război gata pierdut”
– „Nu este războiul nostru și este unul foarte costisitor”, a mai spus Alice Weidel, invocând cele 100 de miliarde de euro cheltuite de Germania pentru ajutorul Ucrainei (Kiel Institute spune că realitatea este mai nuanțată, doar 40 de miliarde de euro au mers efectiv în Ucraina).
– „Este greșit să continui să finanțezi un război deja pierdut, iar Ucraina nu poate învinge Rusia”.
– „Este foarte riscant să trimiți drone să atace o țară care are arme nucleare, este chiar prostesc. Trebuie să punem presiune pe Zelenski să oprească această strategie care este atât de periculoasă pentru Europa”.
„Vreți ca Ucraina să dispară ca stat?”, a mai fost întrebată.
– „Nu, vrem o pace care să servească și interesul ucrainenilor și interesele de securitate ale Rusiei”
„Vedeți vreo dovadă că Putin dorește pacea?”, a fost întrebată de jurnalistă.
– „Dar dumneavoastră vedeți vreo dovadă că Zelenski dorește pacea?”, a răspuns Weidel.
– Despre Zelenski, Weidel a mai spus că „nu e cea mai potrivită persoană să conducă Ucraina și că ar trebui organizate alegeri”.
Ce a spus despre atentatul cu dronă de pe aeroportul din Leipzig
Despre tentativa de atac cu dronă a Rusiei de pe aeroportul din Leipzig:
– „Nu am văzut nicio probă că ar fi vorba despre Rusia. Ce se vede însă este distrugerea conductei Nord Stream: a fost un atac terorist de stat asupra infrastructurii germane, unul foarte dureros pentru noi. Acesta este un fapt care este ignorat de politicienii din Germania”, a spus Weidel.
Care este realitatea despre atentatul din septembrie 2022, care a scos din funcțiune conducta care aducea gaze din Rusia în Germania?
Există într-adevăr un proces, care a început pe 14 octombrie, la Hamburg, iar procurorii germani susțin că atacul asupra conductei a fost coordonat de un fost ofițer al armatei ucrainene. Acesta ar fi condus o echipă de scafandri care a plasat explozibilii la conductele de pe fundul mării. În ciuda unor indicii care leagă atentatul de Kiev, guvernul ucrainean a negat orice implicare. Un verdict în acest proces este așteptat în februarie 2027.
Cine este de vină pentru războiul din Ucraina?, a mai fost întrebată Weidel.
– „A fost o greșeală majoră că au fost ignorate îngrijorările Rusiei atunci când s-au montat rachete capabile să poarte încărcături nucleare la granițele Rusiei, în România”, a mai spus lidera AfD.
Am lăsat intenționat această afirmație la sfârșit. Pentru că este exact ceea ce spune Rusia despre sistemul de la Deveselu. Și este o manipulare. Nu există absolut nicio dovadă că acest sistem ar putea vreodată trimite rachete nucleare în Rusia. Cu toate acestea, lidera AfD o spune ca pe un adevăr absolut. Și, din păcate, nici nu a fost contrazisă de redactorul-șef de la The Economist, care per total s-a comportat ireproșabil în interviul cu lidera AfD.
PUZZLE Marea Neagră riscă să devină „moartă” după recentele atacuri cu drone
Nava Wine Trader, lovită în apele teritoriale românești, lângă Sulina. FOTO: Handout / AFP / Profimedia
Șase nave comerciale au fost atacate în decurs de doar 10 zile în Marea Neagră, în apele teritoriale și spațiul aerian al României și Bulgariei. Atacurile, despre care analiștii de risc și oficialii afirmă că sunt comise cu drone rusești, marchează o escaladare a conflictului maritim care se apropie de granițele NATO, potrivit unei analize The Guardian. Cel puțin 17 marinari au fost declarați dispăruți. Iar analiștii spun că Marea Neagră a devenit acum o rută mai periculoasă decât strâmtoarea Ormuz, iar efectele sunt previzibile: numărul navelor a scăzut, tarifele de asigurare au crescut, iar marinarii și operatorii sunt reticenți în a-și mai desfășura activitatea în bazinul Mării Negre.
Corespondență de la protestele din Franța
În multe orașe din Franța, protestele au scăpat de sub control. Numai sâmbătă au ieșit la proteste între 550.000 de oameni, cifra oficială, și 800.000, conform organizatorilor. L-am rugat pe jurnalistul Laurențiu Mihu, de la Universul.net, stabilit la Paris, să explice, pe scurt, ce se întâmplă în Franța și cine are de câștigat de pe urma acestor violențe.
„Protestul a reunit elevi, studenți, sindicaliști, agricultori, simpatizanți ai mișcării „Vestelor galbene”, ca și grupuri violente de huligani.
Revendicările au fost variate, axate în esență pe scumpirea vieții, finanțarea precară a educației și sănătății, nemulțumirile generate de un buget pe 2027 gândit să facă economii de peste 50 de miliarde de euro.
Trebuie totuși spus că un catalizator a fost greva liceenilor, care de câteva săptămâni au blocat activitatea în sute de școli, iar un altul e tocmai contextul electoral special: în primăvară vor avea loc alegerile prezidențiale, Emmanuel Macron nu va mai putea candida, extrema dreaptă este favorita ambelor tururi, iar extrema stângă are șanse ca niciodată mai mari de a fi reprezentată în finală.
Protestele au degenerat în multe orașe, ba au degenerat încă din primele ore ale zilei de sâmbătă (oarecum o premieră). Oficiali de la vârful statului, inclusiv premierul, au acuzat existența unor mișcări coordonate de transformare în haos violent a unor demonstrații pașnice, accentul fiind pus pe implicarea grupărilor de stânga radicală.
Evenimentele de sâmbătă au fost etichetate de lideri politici și analiști ca scene de gherilă urbană, un specialist în securitate identificând chiar un tipar identic cu ofensiva din 2018 a „Vestelor galbene”, de la Arcul de Triumf, când celebrul monument a suferit daune de peste un milion de euro.
S-ar putea ușor spune că toată lumea a pierdut câte ceva de pe urma degenerării acestui protest, dar s-ar putea foarte bine și să nu fie chiar așa. Căci la o privire atentă, par să se profileze doi câștigători.
Unul ar fi extrema stângă, ai cărei lideri cultivă constant un discurs anti-stat și anti-forțe de ordine publică, acuzând invariabil ceea ce, în opinia lor, ar fi o Franță ultra-polițienească.
Un alt câștigător, probabil cel mai mare, ar fi extrema dreaptă. Pe de o parte, liderii săi susțin dreptul la proteste, iar pe de altă parte promit disciplinarea lor, pun lupa pe așa-zisa neputință a stângii moderate și a centriștilor, scot în evidență natura anarhică a extremei stângi și iau fără rezerve apărarea forțelor de ordine”.
Dar proteste violențe nu sunt doar în Franța. Despre furia care a cuprins Europa am găsit un articol interesant în FAZ.
„Furia își concentrează atenția asupra eșecurilor altora. Când ceva nu merge bine sau cineva este neglijat, nu este vina cuiva, ci mai degrabă vina unor politicieni presupuși corupți, a discriminării sau a unui sistem nedrept. Furia alimentează opusul responsabilității personale și îi face pe oameni impermeabili la argumente raționale: Peste tot există adversari și țapi ispășitori împotriva cărora trebuie să te aperi cu izolare, tarife vamale și redistribuire socială. Partidele populiste au recunoscut de mult acest lucru”, scrie într-o opinie semnată de Johannes Pennekamp.
Compromisul pentru a avea un guvern în România
România va avea un guvern condus de Luca Niculescu. Dacă nu se va întâmpla ceva neprevăzut, executivul va fi votat astăzi în Parlament, de PSD, care are și 12 miniștri din cei 18 (16 ministere plus doi miniștri delegați), de PNL, care nu va participa la guvernare, de UDMR, care de asemenea nu va avea reprezentanți în guvern, și de minorități. Programul de guvernare poate fi citit aici.
Se pune astfel capăt unei perioade lungi de criză politică, într-un context internațional tulbure, dar întrebările rămân:
„Din această tranzacție, PSD obține bună parte din ce urmărea Grindeanu: asocierea PNL cu noua formulă de guvernare, măcar la momentul instalării. Formal, liberalii vor fi în opoziție. Practic, votul lor va putea fi invocat ori de câte ori PSD va avea nevoie să dilueze răspunderea pentru decizii impopulare. Guvernul va fi controlat 100% de ei, dar retorica PSD şi a presei controlate de sistemul politico-militar şi camarila Cotroceni va fi că „PNL e ca şi când ar fi în coaliţie” pentru că a votat, ceea ce va submina pretenţiile PNL de a fi în opoziţie”, scrie Sorin Ioniță, de la Expert Forum, într-un articol publicat pe Contributors.