Nu este Romania un stat de drept? (de Dani Rockhoff)

„Romania nu este un stat de drept”, a afirmat ieri consilierul academic la Universitatea din Bremen, Viorel Roman, in cadrul cercului de discutii „Ce cauta romanii in Germania?”, organizat de Asociatia Germano-Romana din Stuttgart. Afirmatia a fost sustinuta ferm si de scriitorul Liviu Valenas din Nürnberg, alti participanti la colocviu au pus degetul apasat pe coruptia din tara.

In febra ratificarii de catre tarile UE a tratatului de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana, in momentul intens mediatizat al dezvaluirii unor mari cazuri de coruptie in tara, o serie dintre romanii din Germania pun sub semnul intrebarii „statul de drept in Romania”.

Blocarea, de catre Parlamentul de la Bucuresti, a masurilor anticoruptie, a provocat avertismente de la Bruxelles, iar presedintele Partidului Popular European, Hans Gert Pöttering, a spus ca aceasta blocare „poate pune in pericol aderarea Romaniei”, la termenul prevazut de 1 ianuarie 2007.

In momentul de fata, factorii de decizie UE asteapta Raportul Comisiei Europene din iunie -privind progresele Romaniei in procesul de realizare a aquis-ului comunitar- insa se intrevede solicitarea unui Raport aditional, in noiembrie 2006, daca primul raport va fi considerat nesatisfacator.

Desi ministrul Justitiei, Monica Macovei, este apreciata la Bruxelles pentru eforturile sale in directia unei reforme reale a justitiei in Romania, votul in Parlamentul Romaniei anti-DNA (Directia Nationala Anticoruptie) si anti-perchezitie, in cazul vilelor lui Adrian Nastase, au transmis un semnal negativ Europei.

Raportorul pentru Romania al grupului ecologist din Parlamentul European (PE), Joost Lagendijk, isi exprima ingrijorarea ca „daca doar un singur ministru si nu un intreg Parlament e dedicat combaterii coruptiei, am putea vedea multe alte asemenea propuneri respinse de parlamentari” si ca „daca ministrul nu are sprijinul Parlamentului in aceasta chestiune foarte importanta a luptei anticoruptie,

multi dintre noi se vor intreba daca nu ar fi mai util sa amanam cu un an aderarea”. Concomitent insa, pe masa de lucru a PE se afla planificarea bugetara pentru extindere, care impune alte repere, in cazul aderarii ca membru deplin UE in 2007, a doua noi state, Romania si Bulgaria.

Deci Europa isi evalueaza nu doar finantele disponibile pentru extindere, ci si isi apara cu tarie fundamentele democratiei, una dintre acestea fiind statul de drept.

Germania este cunoscuta ca Tara Recht und Ordnung, desi cazurile de coruptie, uz de influenta si evaziune fiscala sunt prezente pana la cel mai inalt nivel al finantelor, economiei si politicii. Frecventa lor este insa relativ rara, raportata la alte tari.

Marunta justitie este insa deosebit de riguroasa, putini scapa realmente de efectele legii, chiar daca unele proceduri in justitie dureaza ani de zile.

In general, constiinta cetateanului obisnuit din Germania este impregnata de corectitudine in fata legii, chiar daca, desigur, „nu exista padure fara uscaturi”. De aceea, romanii si originarii din Romania traitori aici, se arata sceptici referitor la finalizarea cercetarilor penale ale micilor si marilor cazuri de coruptie din Romania.

Nu rareori, se aud opinii de genul „degeaba, ca oricum pana la urma scapa, sau mai tarziu se musamalizeaza iar totul”. Altii emit pareri, precum ca perchezitiile si chemarile la Parchet sunt „praf aruncat in ochii Europei, in vederea aderarii”.

Este adevarat ca, daca se patrunde mai adanc in fondul problemei, actualitatea informatiei emitentilor unor astfel de pareri este dubitabila, de cele mai multe ori ai senzatia unor clisee verbale si a unei pozitii de principiu „nu credem pana cand nu vedem”.

Metaforic vorbind, poporul vrea sa vada si capete taiate, nu doar balci in jurul unui esafod gol, iar acesta nu este un argument superior si rational, ci reflexia unui instinct animalic, primar.

Masa rotunda organizata in 11 martie la Stuttgart-Zuffenhausen (Marbacher Hof) a fost moderata punctual si cu verva de Lucian Hetco, vice-presedinte Agero si presedintele Ligii Asociatiilor Romano-germane (LARG). Desi televiziunea romana, TVR international, a fost anuntata ca eventuala prezenta mass-media din Romania la eveniment, aceasta a lipsit.

A fost insa prezent radioul comunitar in limba romana din Stuttgart (Florin Zaheu) si presa de limba romana pe Internet, Portalul Romanilor in Germania www.rom2.de (Dani Rockhoff). Masa rotunda, o manifestare in seria cenaclurilor organizate de Agero, a reliefat un alt spirit decat cel cu care ne obisnuise mai demult, de simpli spectatori la recitari de poezie si prezentari culturale la pupitru.

Intalnirea a fost dialog, desi pe alocuri dezlanat, insa interesant si vivace, despre probleme identitare, istorice si comunitare. Propensiunea religioasa si politica a fost initiata de conferentii Roman si Valenas, primul „misionar al Imperiului Roman”, iar cel de-al doilea, al Imperiului cartii istorice, in special de factura „de dreapta”.

Valenas considera necesitatea unei drepte politice, ca si alternativa la „stanga” si „rosii” care ar fi acaparat intelectualitatea in Germania. El a prezentat publicului cartea „Miscarea legionara in tara si exil. Puncte de reper”, editata sub auspiciile Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc, autor Dinu Zamfirescu, presedinte INMER.

„Daca anumiöi factori politico-sociali au generat in trecut apariäia Miscarii, la care au aderat, de buna credinta, nu putini intelectuali tineri si valorosi, astazi sau in trecutul foarte apropiat, aceleasi cauze ar putea genera efecte similare.

Daca in trecut, unii au fost amagiti, astazi cred ca nu mai este permisa o asemenea amagire, cunoscand ce a insemnat pentru Romania cosmarul ideologic si faptic legionar”, spune Zamfirescu in cronologia sa documentara.

Valenas este si el autorul unei carti despre „Miscarea legionara, intre adevar si mistificare” (Ed. Marineasa, Timisoara, 2000), despre care redactorul-sef al revistei „Permanente” din Bucuresti, Mircea Nicolau, scria: „In sfarsit, a aparut cartea de care Miscarea Legionara are astazi nevoie.

Dupa ce fusese improscata cu toate invectivele de-a lungul celor cinci decenii de comunism, aceste atacuri au fost reluate si mai virulent, dar si cu mai multa perfidie dupa 1990.

Este adevarat ca legionarii au raspuns in masura in care au gasit adapost in paginile unei gazete, cautand sa restabileasca adevarul si sa aduca elemente pe care opinia publica nu avea cum sa le cunoasca, in sprijinul unei reputatii care nici pana acum nu a fost cu depline temeiuri intinata”.

Intre „drept” si „dreapta”, colocviul de la Stuttgart a avut mereu reveniri la tema anuntata in program.

Interventii au avut, in acest sens, presedintele Agero Lucian Glass, Tatiana Karch, muzicologul Voicu si sotia, alti ageristi si „externi”, interesati de schimb liber de idei. E un pas inspre detasarea de purul divertisment, maruntul cultural si inspre ruperea tacerii pe tematici mai abstracte si mai controversate.

E un semnal ca romanii din Germania au nevoie de informatie, dar si de dialog si exercitiu analitic.

„De ce vin romanii in Germania” a ramas insa un titlu deschis, pe care viitoarea aderare a Romaniei la UE sparam sa il transforme in „De ce NU mai vin romanii in Germania?”. Sa incumet un raspuns? Pentru ca le va fi mai bine ACASA.