Oficial, rata șomajului e sub 6%. Dar dacă îi luăm în calcul pe lucrătorii part-time plus descurajații, șomajul s-ar apropia de 10%

Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost în trimestrul al II-lea al anului 2025 de 63,3%, una dintre cele mai scăzute din toate statele europene, a transmis luni Institutul Național de Statistică.

Practic, avem o populație activă de 8,22 milioane de români, din care 7,73 milioane sunt persoane ocupate și circa 490.000 sunt şomeri.

Piața muncii, aflată în declin, împinge tot mai mulți români către locuri de muncă cu jumătate de normă sau către joburi care nu se potrivesc cu competențele de care dispun. Acest declin a fost confirmat și de Banca Centrală, care în minuta discuțiilor de la vârful conducerii arăta: „Actualele date relevă atât descreșteri ale efectivului salariaților din economie în lunile aprilie și mai, cât și o scădere a ratei șomajului BIM pe ansamblul trimestrului II, în timp ce sondajele de specialitate din iulie indică o slăbire abruptă, și generalizată a intențiilor de angajare pe orizontul foarte scurt de timp”.

Rata oficială a șomajului în România rămâne scăzută, la 5,8%. Dar, în spatele acestei cifre, se ascund semnele unei dificultăți în creștere de a găsi un job stabil, cu normă întreagă, într-o perioadă în care angajările încetinesc semnificativ.

Un indicator mai fidel al ratei șomajului ar fi unul care să cuprindă persoanele care lucrează cu jumătate de normă și ar prefera un loc de muncă cu normă întreagă ca și persoanele care sunt descurajate și care au încetat să mai caute de lucru.

Cei peste 110.000 de oameni doresc şi sunt disponibili să lucreze mai multe ore decât în prezent reprezintă peste o treime din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parţial. „Subocuparea este noul șomaj”, după cum scriu și economiștii Bloomberg.

Dacă am aduna cei 110.000 de români care lucrează part-time deși și-ar dori full-time și pe cei circa 150.000 de descurajați, rata șomajului ar urca la 9,7%.

Îngrijorătoare rămâne rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) care a fost în vară de numai 18,7%, potrivit Statisticii.

Ariana Adomniței a lucrat la o pensiune din zona Ialomița ca bucătăreasă. Din păcate, afacerea nu a mers, iar în vara trecută pensiunea a fost închisă. De atunci, doamna Ionescu își caută de lucru, dar ceea ce i se oferă nu este la nivelul așteptărilor. Fie ar putea munci ca îngrijitoare la un cămin pentru seniori, fie, dacă vrea să-și mențină specializarea de bucătăreasă, poate lucra în domeniu, dar la un restaurant aflat la 30 de km de casă. Și doar cu jumătate de normă. Ca ea sunt sute de mii de oameni.

Dan Plopeanu are un masterat în design grafic, deținea o mică firmă de creație și avea 4-5 clienți din străinătate. În ultimii ani, doi clienți au fost înghițiți de alte multinaționale, iar contractele lui Dan nu au mai fost prelungite. La cei peste 45 de ani, el este pe punctul de a renunța la angajați întrucât  micile comenzi care îi vin le poate face singur, pentru a-și conserva a zecea parte din venitul pe care îl avea.

Firma lui a aplicat la zeci de firme locale pentru colaborare, fără a primi un răspuns măcar. Nu are cum să se pensioneze, dar nici nu poate spune că are vreo șansă pe actuala piață a muncii din România.

„Am început să mă îndoiesc de propriile mele abilități. Pur și simplu am ajuns la concluzia că întreaga mea carieră s-a terminat. Companiile din zona mea de expertiză caută fie angajați ieftini, fie se descurcă cu AI sau cu alte aplicații. Cert e că nu par să aibă nevoie de oameni în carne și oase”, spune el.

Sute de mii de români lucrează cu jumătate de normă pentru că nu au cum altfel. Unii au nevoie de timp suplimentar pentru a îngriji rude, a merge la școală sau pur și simplu preferă să petreacă mai puțin timp la locul de muncă. Însă mulți oameni își asumă și locuri de muncă cu jumătate de normă pentru că sunt nevoiți să facă un ban în timp ce caută un job full-time.

La noi, 10% dintre șomeri provin din rândul oamenilor care părăsesc piața muncii, nu din proprie alegere, ci din necesitate. Ioana A. a lucrat timp de doisprezece ani la o fabrică de textile din Brașov, până când soacra ei a suferit un accident vascular cerebral. Croitoreasă profesionistă în vârstă de 43 de ani, ea s-a confruntat cu o alegere imposibilă: să-și păstreze locul de muncă și să o lase pe mama în vârstă a soțului ei fără îngrijire sau să-și abandoneze cariera pentru a deveni îngrijitoare cu normă întreagă. Ea a discutat cu jurnalistul HotNews, pentru acest articol, sub condiția ne-dezvăluirii numelui de familie.