Oligarhia dezinformării de tip COVID-19 trimite adevărul în carantină? Soluții juridice și politice la nivel european și național

Acceptăm adevărul probat științific, testat de trecerea timpului sau informații supuse criticii societății civile și descoperite pe rețelele sociale. Mai că-mi vine să afirm că ne-am obișnuit să nu mai existe necunoscut. Spectrul de interogativitate ce risca să ne tulbure își găsea răspunsul pe platformele rețelelor sociale unde era oferit sau vândut de o autoritate științifică, de o autoritate politică, de experiența celorlalți sau de societatea civilă. Criza provocată de virusul SARS-CoV-2 a creat un loc gol de adevăr. Contemplăm astăzi: nu există un adevăr care să ne alunge dezinformarea privind boala COVID-19. Softului societății informaționale îi lipsește un răspuns. Când vine vorba de SARS-CoV-2, cunoaștem aproape nimic sau insuficient despre prevenție, depistare, tratament, impact sau origine. O perioadă de glorie pentru dezinformare, dar teribil de periculoasă pentru ființa umană vulnerabilizată de adevăruri false. Dezinformarea nu mai concurează cu adevărul științific probat și testat, o accepți fără investigație, o diseminezi, o aplici. Suferi consecințele. Cei dragi suferă consecințele. Comunitatea suferă consecințele. Acum dezinformarea ne poate pune în pericol viața. Previzibil, plat și cu gravitate afirm: avem dreptul la adevăr, dar acum să nu îi cedăm locul dezinformării. Dreptul ca tu să ai acces la adevăr este un drept derivat din principii precum dreptul la informație (art. 31 Constituția României), dreptul la învățătură (art. 32 Constituția României), libertatea de exprimare (art. 30 Constituția României, art. 10 CEDO), libertatea conștiinței (art. 29 Constituția României,art. 9 CEDO), libertatea de întrunire și de asociere (Art. 11 CEDO).

Ce a făcut comunitatea europeană și ce poate face puterea politică din România?

Grup de lucru & rețea independentă de verificare (Fact-checking).

Pornind de la experiența europeană, se poate crea un grup de lucru urmând modelul East StratCom Task Force conceput în 2015 la inițiativa Consiliului European pentru a anticipa și răspunde încercărilor de a eroda unitatea Uniunii Europene. Acest grup de lucru funcționează în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) a cărui înființare este prevăzută în art. 27 (3) al Tratatului privind Uniunea Europeană. SEAE a prezent un raport special asupra modului în care se construiesc narativele de dezinformare în jurul subiectului Covid-9. A fost subliniat rolul destabilizator al acestor dezinformări asupra sănătății publice și comunicării instituționale. Urmând acest model instituțional, autoritățile românești ar putea înființa un organism ce ar trebui să urmărească și să explice trendurile în dezinformare practicate asupra României, dar în strânsă colaborare cu omologul european. Livrabilele ar consta în bune practici și propuneri legislative ce să sprijine jurnalismul, societatea civilă, mediul business, cetățenii; un catalog public al dezinformărilor urmând modelul www.EUvsDisinfo.eu; consultanță la cerere; evenimente, fact-checking și publicații. La nivelul Uniunii Europene, Comisia Europeană a realizat un cod de bune practici, în Septembrie 2018, practici ce apoi au fost monitorizate pentru a se stabili eficiența lor. Codul a vizat platformele online și actorii din industria publicitară, dar România nu poate urma acest exemplu în absența unui organism capabil nu numai să centralizeze, ci și să ofere credibilitatea necesară. Pentru a oferi această credibilitate, ar fi necesar ca din acest grup de lucru să facă parte reprezentați ai puterii executive, legislative, judecătorești, presei, jurnalismului independent, societății civile, mediului busines, mediului academic, permițând extinderea reprezentativității societății, dar și reînnoirea constantă a resursei umane. Grupul de lucru ar livra un plan de acțiune, urmând modelul Planului de acțiune împotriva dezinformării adoptat de Comisia Europeană ca urmare a concluziilor Consiliului European din 28 iunie și din 18 octombrie 2018 prin care se cerea un răspuns coordonat în fața pericolului dezinformării direcționate împotriva alegerilor europarlamentare din 2019.

Sistemul de alertă rapidă instituit în martie 2019 de către executivul european a reprezentat o altă formă de combatere a dezinformării. Sub forma unei platforme digitale securizate, acest sistem este menit să faciliteze un schimb de informații în timp real între instituțiile europene și țările membre UE. Un astfel de grup de lucru instituit în România ar întări grupul de lucru european și ar constitui un răspuns în conformitate cu așteptările UE din partea statelor membre, manifestate inclusiv prin Comunicarea Comisiei că̆tre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată̆ „Combaterea dezinformării online: o abordare europeană̆” (COM(2018) 236 final), integrându-se în structura europeană în curs de formare.

Alfabetizare media. Educația în mass-media

Dezinformarea poate fi prevenită prin educație. Alfabetizarea media și informațională trebuie să devină parte a curriculei școlare, înglobând analiza critică, utilizarea practică a mijloacelor media, creativitate, dialog inter-cultural, noțiuni juridice privind drepturile fundamentale și concepte aplicabile privind socializarea online și offline. Această materie ar cuprinde abilități cognitive, tehnice, de analiză critică, alături de norme etice. În determinarea conținutului ar colabora societatea civilă, statul, mediul academic, entități media, jurnaliști independenți, reprezentanți ai mediului busines ce activează în domeniul informațional și s-ar baza pe cercetările efectuate de Centrul Comun de Cercetare din cadrul Comisiei Europene ce a elaborat DigiComp, cadrul ce stabilește competențele digitale. O astfel de inițiativă este cerută de Directiva 2010/13/EU revizuită prin Directiva (EU) 2018/1808 din 14 Noiembrie 2018, art. 33a impunând statului membru o dublă obligație. Prima obligație este de a promova alfabetizarea media, iar a doua este de a raporta către Comisia Europeană astfel de activități. Directiva AVMSD vine în sprijinul unor astfel de activități prin obligația pozitivă ca platformele de video-sharing să ofere instrumente și sprijin pentru alfabetizarea media, obligație prevăzută la art. 28b. Recomandarea Comitetutului de Miniștri (2018)7, 41-49 vine să întărească necesitatea pentru dezvoltarea unui astfel de program. Termenul de alfabetizare media, în engleză media literacy, a fost définit prin Grupul de Experți în Alfabetizare Media al Comisiei Europene. Importanța acestei fâșii necesare de educație este dată și de faptul că în perioada 30 martie – 5 sprilie 2020 urma să aibă loc a doua ediție a Saptămânii de Educație în domeniul Mass-media. Educația în mass-media ar trebui să aibă ca scop înzestrarea cetățenilor cu capacități de gândire critică necesare pentru a-și folosi discernământul, pentru a analiza realități complexe și pentru a recunoaște diferența dintre opinii și fapte. Prin coooperarea actorilor relevanți se poate augmenta sistemul educațional românesc, astfel încât să ofere acest tip de educație pentru toți cetățenii de toate vârstele, precum și să fie urmărite îndeaproape progresele în acest domeniu.

Soluții de reglementare pe care le propun. Ce poate face legiuitorul?

Nu peste timp, ci acum, adevărul va trebui să își probeze propria existență și să se întipărească cu încrâncenare în memoria colectivă a societății. Adevărul beneficia primul de existență, dar când avem o situație nouă, fără adevăr prestabilit, întâietate au informațiile false. Va trebui să acceptăm că este nevoie de o reglementare în zona dezinformării deoarece nu avem capacitatea distanțării de acest pericol.

Cadrul legislativ este prins complet nepregătit. Inspectoratul General al Poliției Române propune aplicarea prevederilor art. 404 Cod Penal cu privire la săvârșirea infracțiunii de „comunicarea de informații false” pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani. Aceste prevederi pot fi folosite pentru pedepsirea dezinformărilor (fake news) doar în contextul stării de urgență. În afara stării de urgență nu avem o reglementare clară. Prevederile art. 404 Cod Penal pot doar pedepsi fapta săvârșită cu intenție. Inspectoratul General al Poliției Române a facut apel către toate instituțiile de presă să nu dea publicității informații care nu sunt verificate din surse oficiale, iar către cetățeni să nu răspândească pe rețelele de socializare sau pe alte canale informații care nu provin din surse oficiale. S-a înțeles că pericolul vine nu numai din simpla existență a unei știri false, ci din puterea de care dispune fiecare persoană în parte să valideze acea dezinformare prin distribuire. Aceste prevederi nu educă, nu preîntâmpină și nu întăresc poziția adevărului în societatea noastră informațională. Infracțiunea nu este nouă în peisajul juridic autohton, textul fiind o preluare a art. 168 indice 1 C. pen. din 1968, dar a rămas la fel de neputincioasă în noul nostru context. Mai mult, Codul penal din 1937 prevedea această infracțiune într-o formă puțin diferită, prin art. 225. Ne putem imagina câtă eficiență poate să aibă o prevedere legislativă din 1968 împrumutată din 1937. Lipsește adaptarea la noul context prin măsuri legislative practice, cu toate că încă din 1937 s-a realizat ce importantă este informarea corectă a populației. Lipsește o sancțiune pentru fapta din culpă, iar puterea dezinformării provine chiar din fapta celor mulți săvârșită din culpă. Culpa vine și din faptul că în lipsa unei minime sancțiuni, este mai comod să nu te informezi. Se poate spune că, din punct de vedere juridic, adevărul a fost plasat ca fiind o bază a societății moderne românești din 1937, deoarece doar așa puterea poporului conta. Adevărul produce consecințe juridice. Poporul ia decizii ce au consecințe juridice.

Consider că politica penală a legiuitorului ar trebui să cunoască o schimbare în mentalitatea din spatele protecției informației și a adevărului. Este necesar să se construiască o latură educațională, de prevenție și de întărire a presei prin sancționarea știrilor false și a dezinformării. Legiuitorul, pe viitor, poate lua în considerare instituirea de măsuri educative neprivative de libertate pentru persoana ce diseminează sau crează din culpă sau cu intenție fără consecințe deosebit de grave știri false. Analizând situația actuală, legislația europeană și națională consider oportun să fac următoarele propuneri de sancțiuni menite a acoperi vidul legislativ în materie penală:

1. Avertismentul – va consta în prezentarea motivelor de fapt și atenționarea asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune. Persoana o să fie nevoită să informeze de acest avertisment toate persoanele de care știe că au luat contact cu postarea cu informații false.

2. Stagiul de formare – va viza reformarea atitudinii persoanei în cadrul unor programe educative în sprijinirea conștientizării consecințelor legale și sociale la care se expune. Se va concentra pe înțelegerea impactului pe care îl are distribuirea sau crearea de știri false.

3. Instituirea participării la activități de natură civică în folosul comunității online prin stabilirea ca persoana să aibă obligația de a disemina la anumite intervale de timp, pe o anumită durată, știri, evenimente, activități civice, articole, informații educaționale folosind surse oficiale, platforme civice sau de jurnalism independent. Astfel, informațiile oficiale, precum și activitățile ONG-urilor sau ale jurnaliștilor independenți vor ajunge la o audiență ce în mod normal nu le urmăresc.

4. Instituirea legală a participării la activități de natură civică în folosul comunității prin stabilirea obligației persoanei de a lucra un anumit număr de ore pentru o anumită perioadă în sprijinul unor publicații media independente, a unor ONG-uri sau jurnaliști independenți.

5. Instituirea pedepsei cu amendă pentru astfel de fapte, în momentul în care prezintă o gravitate deosebită, iar suma aceasta să fie direcționată spre finanțarea presei independente și a societății civile.

6. Instituirea confiscării foloaselor materiale obținute în urma diseminării sau creării de știri false, iar aceste sume să fie direcționate spre finanțarea presei independente și a societății civile.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro