Pandemii administrative

Pe fondul invaziei de nenorociri publice care lovesc la intervale din ce în ce mai frecvente România (accidente rutiere pe fond de consum de alcool și droguri la vârste fragede, incendii rezultate cu morți și răniți din activități clandestine, pacienți decedați din nepăsare pe treptele spitalelor, un sistem judiciar care închide ochii în fața fărădelegii etc.), puțini sunt cei care își mai pun încrederea în funcționarea minimal suficientă a instituțiilor statului român, aflate în completă degringoladă internă. Doar clanurile interlope și afaceriști politici ce căpușează bugetul de stat au un cuvânt greu de spus în ministerele României. Uniunea Europeană nu se ocupă de politica internă a unui stat până la a verifica activitatea reală din prefecturi, secții de poliție, primării, judecătorii, azile, orfelinate și spitale.

Contribuția românească la funcționarea statului român este la nivel micro și mediu inspirată de raporturile de forță din societatea românească, unde influența pozitivă a capitalului străin se vede numai în cele câteva centru urbane de la nivel național, pe care le evidențiază Eurostat și INS. Ce se petrece în Tecuci, Crevedia, Caracal, Calafat, Mizil, Bârlad, Botoșani etc. e de domeniul fantasticului românesc, unde anarhia veselă (și criminală) dictează dezordinea publică. Sărăcia și lipsa de oportunități economice creează corupția vânoasă și violentă, un teritoriu al nimănui în afară de câteva clanuri prăduitoare și puțin generatoare de mărfuri și servicii umane. Statul nostru, în ciuda bugetelor consistente din aria siguranței și ordinii publice (relativ la cele pentru educație și sănătate, desigur), nu își controlează cetățenii atunci când se încasează taxe și impozite sau în lumea diversă a crimei organizate (de la trafic de droguri la cel, cumplit, de persoane). E un stat polițienesc doar la realizarea și alocarea bugetului de stat. În realitate, banii se folosesc ineficient și se pierd pe drum, neajungând la ținta finală: beneficiul cetățeanului.

Grija autorităților, alese politic, este de a trimite situații de completat sub forma unor tabele în Excel și a de redacta raportări în Word, limba de lemn și edulcorarea situației reale având necontenit câștig de cauză. În locul verificării alarmate la fața locului, pe care autoritățile în stat la fac în silă și cu amenințări, chitite pe mărunțișuri fără sens sau deschizând dosare penale în stânga și dreapta, închise după câteva luni sau prescrise după șapte ani, atunci când deja s-a produs dezastrul, instituțiile de stat se acoperă din timp cu hârtii, semnate și contrasemnate de directorii din acele instituții publice, de parcă prin trasarea responsabilității prin multiple semnături și ștampile se anticipează vinovatul unui accident deja real, pe cale să se producă live, eventual prezentat ca un breaking news. Se previzionează dezastrele cu răspunderi scrise, însă nu se tratează din timp problemele. Nu tratăm, ci simulăm prea târziu tăierea în carne vie. Simulacru este nu doar total, ci și opac, necredibil și indigest.

Pe acest fond de neîncredere legitimă a populației adulte în ordinea politică în stat, școlile și liceele redevin extrem de active din 11 septembrie 2023. Avem o rată a abandonului școlar ridicată, mult mai mare în realitate decât în raportările oficiale. Actele de violență, consumul de droguri etc. nu au scăzut din unitățile de învățământ preuniversitar în ultimii ani, în ciuda comisiilor naționale de disciplină care există, ci, dimpotrivă, au crescut. DGASPC-urile și-au dovedit limitele în scandalul azilelor groazei din iulie 2023. Ce se va întâmpla în acest an școlar preuniversitar? Imposibil de spus, dar pe fondul implementării Legii Nr. 198 din 2023, care nu are încă metodologiile și procedurile puse la punct (iar incoerența lor se va verifica din mers, ca de obicei) se vor produce atâtea ciudățenii sistemice încât riscul unor crize publice pe măsură sunt mari. Anul viitor avem multiple alegeri, adunate ciochine în toamnă. Cum va reacționa populația votantă? Mizele sunt mari, așteptările submediocre, bătălia electorală din culise din ce în ce mai încinsă. Let’s keep our fingers crossed, cum spune partenerul strategic, copleșit de crizele geopolitice din Ucraina și de un front estic fragil. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro