Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, îl felicită pe Nicolae Ceauşescu (19 decembrie 1989)

Timişoara, 19 decembrie 1989. O autoizotermă este încărcată la morga Spitalului Judeţean din localitate cu 43 de trupuri neînsufleţite ale unor cetăţeni, împuşcaţi în timpul acţiunii de reprimare a protestatarilor din oraş, desfăşurată în perioada 16-18 decembrie 1989. Autovehiculul a plecat spre Bucureşti în dimineaţa de 19 decembrie, la ora 05.45, şi a ajuns la crematoriul „Cenuşa” din capitala României în aceeaşi zi, în jurul orei 17.45 – unde cadavrele au fost incinerate. Operaţiunea respectivă a fost organizată din ordinul Elenei Ceauşescu şi s-a desfăşurat în timp ce soţul său se afla într-o vizită oficială în Republica Iran. Cenuşa rezultată din incinerarea trupurilor neînsufleţite a fost încărcată în patru pubele şi aruncată într-o gură de canal din zona localităţii Popeşti-Leordeni.

Operaţiunea „Trandafirul”, concepută şi realizată de mai mulţi generali şi ofiţeri din Ministerul de Interne (mai precis, din Miliţie), a avut loc în timp ce, la Bucureşti, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, era preocupat de trimiterea unei lungi telegrame lui Nicolae Ceauşescu, pentru a-l felicita cu prilejul realegerii acestuia în funcţia de secretar general al Partidului Comunist Român la Congresul al XIV-lea al P.C.R. (24 noiembrie 1989). Documentul a fost emis la 19 decembrie 1989 şi a ajuns la Cancelaria C.C. al P.C.R., unde s-au făcut sublinieri cu un pix de culoare roşie pe primele două pagini – probabil, de un secretar de la instituţia respectivă, în scopul evidenţierii importanţei textului laudativ trimis lui Nicolae Ceauşescu de patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist.

Într-un articol anterior, am menţionat despre rolul pe care preoţii Bisericii Ortodoxe Române trebuiau să îl aibă în societatea comunistă din România, conform ideilor enunţate de Nicolae Ceauşescu la şedinţa din 23 octombrie 1979 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Înregimentarea politică a tuturor preoţilor care se subordonau patriarhului Teoctist s-a realizat prin înscrierea acestora în Frontul Unităţii Socialiste (F.U.S.), începând din 1980 (organizaţie redenumită Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste, în scop propagandistic).

Nicolae Ceauşescu a explicat clar motivul deciziei sale: „Deci să creăm această formă pentru a da posibilitatea participării la viaţa politică a ţării a tuturor cetăţenilor; să poată – indiferent că fac parte din F.U.S. sau nu – să adere individual preoţii. […] Este mai bine aşa, ca oamenii, în loc să discute pe la colţurile străzii, să aibă o organizaţie unde să discute; este altceva când sunt organizaţi. […] Noi, şi cu preoţii, nu ducem o activitate politică. I-am scăpat din mână. Faptul că patriarhul este reprezentant în F.U.S. nu este o rezolvare. În felul acesta, ei se angajează, ca membri ai organizaţiei, să îndeplinească programul; adică, se angajează direct în viaţa politică, nu numai ca reprezentanţi ai bisericii (subl.n.)”.

Astfel, Nicolae Ceauşescu a conceput un sistem prin care comanda reală era deţinută de organizaţiile de partid, iar elementele componente ale Frontului Unităţii Socialiste aveau rolul de a aplica toate hotărârile partidului, mimându-se adoptarea democratică a acestora, sub forma: „Propunerile se fac de jos în sus, pe baza indicaţiilor venite de sus în jos”. Politizarea societăţii româneşti s-a accentuat în felul acesta, pe fondul dezvoltării cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu – în jurul căruia s-a concentrat tot mai multă putere de decizie.

Din păcate pentru fosta şi actuala conducere a Bisericii Ortodoxe Române, documentul pe care îl edităm în continuare poate fi consultat fără nici un fel de restricţie, de către toţi cetăţenii, la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti. Nu acelaşi lucru se poate spune despre accesul istoricilor la documentele din arhivele Bisericii Ortodoxe Române – blocat, practic, dintr-un motiv explicat clar pe Facebook de un protejat al acesteia: „S-au deschis arhivele bisericesti pentru cercetari in folosul Bisericii si pentru intelegerea obiectiva si in cheie teologica a trecutului recent. Si eu sunt cercetator extern. […] Arhivele Bisericii se supun principiilor arhivistice generale, dar sunt autonome in concordanta cu legislatia privind institutia Bisericii. Si asta e valabila pentru toate cultele recunoscute in Romania. Si catolicii fac la fel. La Vatican se procedeaza la fel. […] Da mi voie sa spun ca logica ta reductionista nu se poate aplica. Biserica nu este “institutie publica”. Despre pozitia Bisericii in stat gasesti in legea cultelor si in statutul de organizare si functionare. Te las sa le descoperi singur. In tot cazul, te rog, sa punem punct discutiei (subl.n.) (scrierea fără diacritice şi greşelile de punctuaţie nu ne aparţin – nota P. Opriş)”.

În acest caz, apare patru întrebări legitime, în opinia noastră: Ce se întâmplă atunci când cercetările în folosul Bisericii Ortodoxe Române nu coincid cu cercetările în folosul statului român şi a ştiinţei numită istorie, în general? Ce se întâmplă atunci când patriarhul Bisericii Ortodoxe Române îl laudă pe preşedintele României, indiferent de partidul din care face parte (ateul Nicolae Ceauşescu a fost felicitat de inamicul ideologic, Teoctist), în condiţiile în care trupurile neînsufleţite ale unor români sunt incinerate, iar cenuşa este aruncată la canal, pentru a se ascunde crimele săvârşite din ordinul şefului statului român? Biserica Ortodoxă Română ascunde, în continuare, în arhivele sale faptele preoţilor şi ale conducerii sale, privind evenimentele tragice care au avut loc în decembrie 1989, în România? Când se termină laşitatea preoţilor şi de unde începe ipocrizia conducătorilor Bisericii Ortodoxe Române?

Asemenea întrebări au apărut în condiţiile în care, la Bucureşti, doamna primar general al Capitalei intenţionează să schimbe denumirea „Parcului Unirii” în Parcul „Teoctist Patriarhul”. O slabă compensaţie oferită acum Bisericii Ortodoxe Române de către doamna Gabriela Firea, deoarece suma promisă de aceasta, ca donaţie, la începutul anului 2019, pentru construirea unor noi biserici în Bucureşti (50 de milioane de lei), nu va mai ajunge în conturile Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, Palatul Parlamentului va rămâne, în continuare, o atracţie turistică anul viitor, spre deosebire de mastodontul religios ridicat lângă clădirea faraonică a ateului Nicolae Ceauşescu şi care a fost denumit, pompos, Catedrala Mântuirii Neamului – pentru care doamna Gabriela Firea nu va mai dona 10 milioane de lei, din bugetul Primăriei Generale a Bucureştiului.

Telegrama de felicitare adresată, la 19 decembrie 1989, lui Nicolae Ceauşescu, de patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, în numele membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro