Pe cine dam vina si de ce?

Nu toata lumea intra in jocul invinuirii, insa nu putem spune precis ce persoane sunt predispuse acestui joc, intrucat nu exista cercetari stiintifice care sa ateste aceste lucruri. Ce putem sti, in schimb, este cum putem caracteriza extremele de invinovatire si acceptare a vinei, raportandu-ne la cateva principii de baza, scrie psychologytoday.com.

De o parte a extremei stau persoanele care gasesc intotdeauna o modalitate de a da vina pe altcineva sau pe altceva pentru intamplarile care au loc in viata lor. De partea cealalta a extremei, sunt persoanele care se simt a fi responsabile pentru tot raul petrecut in jurul lor. Nu este vorba despre o falsa modestie sau despre dorinta de a primi confirmari la nivel social, ci despre impresia onesta ca sunt cauza tuturor lipselor de reusita.

In afara acestor extreme exista, bineinteles, si posibilitatea de a pune acest joc pe seama sortii, dar in acest caz este vorba despre oamenii religiosi care, aflandu-se in momente de cumpana, se considera a fi testati de catre divinitate, iar rezultatele negative ale actiunilor lor sunt interpretate, in acest caz, ca pedeapsa divina.

Legat de studiile din domeniul psihologic, mai exact de tema autoinvinuirii, acest act are loc atunci cand ceva nu merge bine, manifestandu-se adesea tendinta de a ne atribui caracteristici negative legate de esec, lipsa de abilitati si de responsabilitate. Insa acelasi tip de inclinatie poate, uneori, sa ne determine sa ne atribuim meritul personal unor considerente ce tin de noroc si destin sau, invers, sa ne asumam succesul unor situatii in care nu am depus niciun efort, in functie de caz.

Iata care sunt, conform psihologilor, cateva cauze pentru care intram in jocul invinuirii in relatiile noastre de zi cu zi:

1. Invinuirea este un mecanism excelent de autoaparare. Fie ca vorbim despre negarea responsabilitatilor sau despre aruncarea vinei pe o alta persoana, invinuirea este un act care vine in apararea stimei de sine prin evitarea constientizarii sentimentelor si greselilor proprii.

2. Invinuirea este un mecanism defensiv, pe care il folosim pentru atat pentru a ne apara pe noi insine, dar si pentru a ii ataca pe ceilalti. Chiar daca acest act se incadreaza in categoria metodelor de rezolvare a conflictelor, invinuirea este, pana la urma, o modalitate de a ne rani partenerii de discutie, pentru a avea castig de cauza.

3. Este mai usor sa ii invinuim pe ceilalti, decat sa fim responsabili cu privire la felul in care stau lucrurile, fiind dispusi sa ne asumam vina pentru esecul situatiei. Astfel de acte sunt, pana la urma, manifestari ilogice care distorsioneaza felul in care s-au petrecut lucrurile, in avantajul propriu.

Pentru a concluziona, conform opiniilor specialistilor, cu cat jucam mai mult jocul invinuirii, cu atat avem mai mult de pierdut. A invata sa ne asumam vina pentru rezultatele negative ce reies din situatiile de care suntem direct responsabili, inseamna sa castigam experienta si sa invatam din astfel de greseli pentru a ne construi, pe viitor, relatii mai sanatoase cu cei din jur.