Pe Lună s-ar putea găsi o mulțime de fragmente de rocă provenite de pe planeta Venus

Pe Lună au ajuns o mulțime de fragmente de pe planeta Venus, arată o teorie care susține că asteroizi și comete care s-au ciocnit acum foarte mult timp de planeta Venus ar fi putut disloca peste 10 miliarde de fragmente de rocă și o parte dintre ele ar fi ajuns pe Lună. Venus este cea mai apropiată planetă de Pământ și este extrem de strălucitoare pe cerul nopții. Nu este însă și o planetă pe care să putem vreodată trăi, temperaturile trecând de 450 de grade Celsius. Din cauză căldurii formidabile și sondele trimise de oameni au rezistat foarte puțin.

Citește și: Viață pe planeta Venus? Descoperirea unui gaz neașteptat dă speranțe astrofizicienilor

Venus, numită astfel după zeița frumuseții și a iubirii, are o atmosferă densă, aproape opacă, alcătuită în principal din dioxid de carbon, și că are o presiune atmosferică de aproape o sută de ori mai mare decât cea de pe Pământ, la nivelul mării. Mai mult, temperatura de la suprafață se apropie de 500 de grade Celsius. Poți coace o pizza uriașă în 7 secunde, ținând-o pur și simplu în aerul de acolo.

Un studiu publicat în Planetary Science Journal susține că o parte dintre miliardele de fragmente de rocă dislocate după ce Venus a fost lovită de comete și asteroizi ar fi ajuns pe Lună. Partea încurajatoare este că la viitoarele misiuni, când vor fi colectate roci de pe suprafața Lunii, ar putea fi găsite și apoi analizate și fragmente venusiene care ne-ar putea da o idee despre cum era această planetă acum peste un miliard de ani.

Mulți cercetători spun că până acum aproape 700 de milioane de ani atmosfera de pe Venus ar fi fost în genul celei de pe Terra în prezent, însă lucrurile s-au deteriorat grav.

De-a lungul timpului, pe Venus, dioxidul de carbon emis de vulcani a continuat să se acumuleze în atmosferă, aceasta devenind foarte groasă și densă. Presiunea atmosferică este de aproape 100 de ori mai ridicată decât pe Terra, ploile conțin acid sulfuric pe Venus, iar vânturile depășesc frecvent 300 km/h. Se pare că lucrurile au fost mult mai blânde pe Venus timp de peste 2 miliarde de ani, până acum aproximativ 700 de milioane de an.

Se presupune că în trecutul îndepărtat Venus avea oceane, râuri și nori, dar temperatura a crescut și o parte din apa oceanelor s-a încălzit și s-a evaporat în atmosferă. Fiind atât de aproape de Soare, oceanele lui Venus au început să fiarbă, iar fenomenul a provocat acumularea de gaze sufocante în atmosferă care a început să oprească razele solare să treacă (efect de seră).

Samuel Cabot și Gregory Laughlin sunt astronomii de la Yale University care promovează teoria cu fragmentele venusiene pe Lună.

Ei spun că ciocniri catastrofale de o așa magnitudine se petrec o dată la câteva sute de milioane de ani, însă cu miliarde de ani în urmă erau mai frecvente.

”Luna oferă un mediu mai sigur de păstrare pentru aceste roci străvechi. Orice ar fi venit de pe Venus și a aterizat în trecut pe Terra este probabil îngropat foarte adânc din cauza activității geologice. Aceste roci se păstrează mult mai bine pe Lună”, spune Samuel Cabot.

El a mai explicat faptul că atmosfera venusiană este atât de densă în prezent, încât niciun fragment de piatră nu ar putea scăpa în urma unui impact cu un asteroid sau cometă.

Laughlin și Cabot își susțin teoria prin doi factori: asteroizii care se ciocneau cu Venus au viteze mai mari decât cei care lovesc Terra, deci mai mult material rezultă după coliziune și o parte consistentă din materialul aruncat de pe Venus avea mari șanse să ajungă aproape de Terra sau de Lună.

”Există o corespondență între orbita lui Venus și cea a Pământului, astfel că există un fel de rută care face ca rocile dislocate de pe Venus să ajungă în vecinătatea Terrei. Forța de gravitație a Lunii a ajutat și ea în preluarea acestor roci venite de pe Venus”, spune Gregory Laughlin.

Sursa: sci-news.com