Pisica rupta

„A venit un moment in care – stiti cum spune romanul – trebuie sa rupem pisica”, a declarat, sambata seara, la Antena 3, ministrul de Externe Titus Corlatean. Cu o seara inainte, acelasi ministru taiase deja pisica in doua: „Daca ne amana iar pe Schengen, Romania nu mai e interesata. Asa cum am trait fara Schengen, putem sa traim in continuare”. A rupe pisica in doua ilustreaza, cum ar veni, gestul hotarat al cuiva care transeaza lucrurile, cu forta si mult curaj. A sfarteca, deci, o delicata felina presupune si o motivare iesita din comun, castrata de orice emotie. Fara sa stie, probabil, Corlatean a spus, apeland la expresia de mai sus, mai multe decat isi imagina.

Rodica Zafiu scria, intr-un studiu publicat in Romania literara acum cativa ani: „E posibil ca expresia sa se fi referit, in sensul sau primar, nu la simpaticul animal, ci la unul dintre multele obiecte denumite cu acelasi cuvant, printr-o extindere metaforica fixata in limba. Pisica si mata au, in limbajul popular, si valoarea de <>. Mata are nu mai putin de 23 de sensuri populare si regionale, desemnand un mecanism de oprire a carutei, un carlig de fier, un lant, oistea, placa de fier etc.; unul dintre cele mai raspandite intelesuri ale sale in limba veche era de ancora a unei nave. De altfel, al treilea termen al relatiei de sinonimie pisica – mata este catusa: provenind din latinescul cattus, fem. catta, cu sufixul -usa, cuvantul denumea in limba veche pisica; s-a pastrat, gratie acelorasi evolutii metaforice ale sinonimelor sale, pentru a desemna <> (Dictionarul Academiei, DA): e vorba tot de ancora, ori de o bucata de lemn sau de fier care fixeaza caruta, grinzile casei etc.; referent obiectual are si sensul curent azi (inele metalice, legate intre ele printr-un lant, cu care se leaga mainile si picioarele arestatilor). Oricum, e mai probabil ca dovada fortei fizice sa fi fost ruperea unui lant de fier, a unei verigi, a ancorei etc., decat a unui animal cat se poate de fragil.” (Romania literara, Nr. 45 / 10 noiembrie 2006).

Daca ne gandim bine, cateva ancore mai tin Romania legata de lumea occidentala, de UE, de Statele Unite: acordul cu FMI, Mecanismul de Cooperare si Verificare pe justitie, aderarea la Schengen, fondurile europene, parteneriatul strategic. Aceste cordoane, carlige sau gheare de pisica, cum doriti sa le numiti, ne-au ancorat strans de regulile si rigorile Occidentului, impotriva vointei unor politicieni, impotriva vointei unei parti semnificative din populatie.

Sa nu uitam, totusi, rezultatele ultimului Eurobarometru, care utilizeaza date inregistrate in noiembrie 2012: doar 51% dintre romani declara ca se simt cetateni europeni. Romania se plaseaza astfel la coada clasamentului, in randul tarilor eurosceptice, alaturi de Bulgaria, Grecia si Marea Britanie. Si Eurobarometrul de acum doi ani, cel din 2011, indica o prabusire dramatica a increderii cetatenilor romani in institutiile de la Bruxelles: de la 62% la 48%. Observam, asadar, o tendinta in randul populatiei de a se „elibera” de ghearele pisicii.

USL intretine propagandistic neincrederea opiniei publice in Bruxelles si Occident in general, intonand cunoscuta partitura a „demnitatii nationale” in relatia cu „Inalta Poarta”, cum este numita Comisia Europeana. Premierul Victor Ponta este, oricat s-ar stradui sa convinga Occidentul si ambasadele de bunele sale intentii, legat de maini si de picioare. Curios cum seful statului s-a gandit la un pisic atunci cand a vrut sa dea un chip atitudinii duplicitare a premierului.

Si de la Victor Ponta se asteapta ruperea pisicii: ori cu Occidentul, ori cu motanii lui. Pisicile premierului, in captivitatea carora se afla in calitate de premier, sunt cohortele de penali, de la centru si din teritoriu, din afara sau interiorul guvernarii. Dan Voiculescu – cu porecla sa predestinata, Felix Motanul – lucreaza de ani buni la complicata operatiune de decuplare a Romaniei de pe orbita occidentala.

Ce interes ar avea marii penali in a mai tine Romania legata de reguli care le-au adus in ultimii ani numai nenorociri? La presiunile lor, toate, dar absolut toate aceste legaturi au slabit. Acordurile si parteneriatele numite mai sus sunt astazi sub semnul intrebarii. Semnarea unui nou acord cu FMI s-a amanat, ridicarea Mecanismului de Cooperare si Verificare este imposibila dupa evenimentele din vara lui 2012, care au pus in discutie statul de drept, aderarea la Schengen s-a indepartat, fondurile europene sunt in aer, parteneriatul nord-atlantic este si el in pericol.

Presedintele Traian Basescu le-a trimis liderilor USL acum doua saptamani o scrisoare, amintindu-le ca restantele mari din justitie (numirea noilor procurori sefi, mentinerea ministrilor cercetati penal din guvern) afecteaza sansele Romaniei de a fi primita in Schengen in 2012, invitandu-i, pe scurt, sa rupa pisica, sa spuna clar ce vor. Crin Antonescu si Victor Ponta au „scapat” scrisoarea in presa, acuzandu-l pe seful statului ca lucreaza impotriva Romaniei, ca leaga in mod artificial aderarea de MCV, ca Romania si-a indeplinit, tehnic vorbind, conditiile si ca tot ce lipseste este „vointa politica” a unor state.

Tehnic, asa stau lucrurile, dar in realitate tari ca Germania, Olanda si Franta, sustinute de intreg flancul nordic, nu pot accepta in clubul lor (Schengen) o tara barbara, cu politicieni pusi pe lovituri de stat, gata sa rupa pisica in justitie, dispusi sa sacrifice interesul propriilor cetateni pentru a se salva pe ei. Acceptandu-ne asa, si-ar submina inca o data propria securitate. Dupa 2007 am cam dovedit de ce suntem in stare.

Presedintele Traian Basescu, atunci cand conducea de facto guvernul Boc, a avut ocaza sa rupa pisica bucati de mai multe ori din cauza opozitiei unor state (Olanda in special). Am putea spune ca a facut pisica praf si pulbere, a dat cu ea de toti peretii ca un adevarat patriot dar de aderat, tot n-am aderat la clubul pisicilor aristocrate. Vezi modul in care a transat pisica presedintele in textul Ce diferenta vedeti intre guvernele Boc si Ponta pe tema Schengen. Dar la Traian Basescu, ce observati?

Rupand pisica in felul ei, guvernarea USL opreste caruta Romaniei in loc, o dezleaga de cordoanele subtiri care inca ne mai leaga de UE. Pentru o parte a publicului intern, ruperea pisicii are cu totul alte conotatii: USL si Antena 3 proiecteaza imaginea unei guvernari care elibereaza poporul din sclavie, rupand lanturile. Pentru penalii de pretutindeni, ruperea pisicii echivaleaza cu garantia descatusarii la propriu.

Pentru noi, toti ceilalti, este pur si simplu o drama, ceva durereos. Pisica rupta este, cu toata bizareria comparatiei, viitorul nostru mort.

Nota: O prima varianta a acestui text a aparut in ultimul numar al Revistei 22