Plaje din România mai puțin aglomerate, unde poți să respecți distanța fizică în condiții de pandemie

​În 2020, avem nevoie mai mult decât oricând de locuri de vacanță unde să nu fi ajuns chiar toți cunoscuții noștri, plus cunoscuții cunoscuților noștri. Câteva exemple din România, în cele ce urmează.

Pe bună dreptate a vuit presa zilelor trecute în legătură cu dezastrul ecologic de pe plajele Vadu-Corbu-Midia, fără să fi fost măcar primul astfel de abuz asupra naturii din zonă. Nevoia de vacanță în zone izolate (și de vacanțe, în general) a adunat 20 mii de turiști, transportați de nu mai puțin de patru mii de vehicule.

Nesocotind regulile impuse într-o zonă ce aparține Rezervației Biosferei Delta Dunării și perfect surzi la răul cauzat unei zone atât de sensibile, concetățenii însetați de litoral și evadare au cotropit aceste ultime zone sălbatice de coastă de pe întinsul țării.

Așadar, înainte de a recomanda vizitarea oricărei alte bucăți de litoral românesc, hai să vorbim în primul rând de respectul față de natură și de regulile care o protejează. Nu a fost un an ușor pentru nimeni, iar faptul că vara trece cât ai bate din palme o știm de când eram de-o șchioapă.

Dar asta, departe de a ne oferi dreptul la parcarea autovehiculele pe plajă sau la camparea în locuri nepermise, ne împinge mai degrabă să căutăm mai mult; să ne punem mai abitir la treabă curiozitatea și să ne aventurăm chiar și în locuri în care poate nu au ajuns toți cunoscuții noștri, plus cunoscuții cunoscuților noștri și așa mai departe.

Jurilovca, județul Tulcea

Spre norocul ei (sau nu), Jurilovca, o localitate pescărească de pe malul lacului Razelm, pare să se afle în 2020 pe buzele multor români. O fi exotismul numelui, care nu are nimic de-a face cu obișnuitele naționale, terminate „-ești”. O fi îmbrățișarea pe care-o primește din toate părțile din partea lacurilor Razim și Golovița.

Or fi istoria, trecutul, care nu se simt doar ca o părere în atmosfera creată de bunătatea oamenilor de prin partea locului. Au ca mărturie vestigiile de la Orgame – Argamum, o cetate atât de veche încât se ia la trântă cu manualul de istorie și cu Histria (cunoscută drept prima colonie grecească) și se pare că i-ar lua-o înainte cu 30 de ani.

O fi Capul Doloșman care-atât de ușor ar putea consola călătorii ce-și plănuiseră vara în Portugalia pentru că, deși nu-i fi cel mai vestic punct al Europei, este totuși cea mai înaltă faleză stâncoasă pe care o avem și singurul loc care adăpostește cele câteva exemplare de măslin dobrogean care ne-au mai rămas.

Iar dacă toate astea nu te dau pe spate și nu te catapultează pe locul șoferului, în goană către această așezare lipoveană, perspectiva căsuțelor pictate în albastru, a acoperișurilor de stuf și a sunetului de pescăruși pe plajă ar trebui să-ți înmoaie de tot rezistența.

Gura Portiței

FOTO: guraportitei.ro

Ca să ajungi aici pe calea apei, va trebui musai să treci prin mai-sus menționata Jurilovca. Alternativa își flutură seducător genele doar pentru împătimiții ciclismului, curajoșii care înfruntă arșița, nisipul și mărăcinii preț de aproape 40 de kilometri, pe un drum care pleacă din Vadu și refuză să cunoască urmă de cauciuc. Atenție însă, să nu pleci fără apă suficientă la tine, că-n arșița verii s-ar putea să rămâi rapid fără energie.

Gura Portiței este pe o fâșie de pământ între lacul Razelm și Marea Neagră, pe teritoriul unui sat cu trecut pescăresc și cu un prezent turistic în plină ascensiune. Întreabă pe oricine-a fost aici ce-i de făcut în Gura Portiței și îți va răspunde simplu: „nimic”. Vei ridica neîncrezător dintr-o sprânceană, nevenindu-ți a crede că-i loc sub soare în care poți să nu faci nimic și vei vrea să te convingi: „Cum nimic?”. „Uite-așa, nimic”.

Nu poți face-un drum până la magazin pentru o bere în plus pentru că, ei bine, ia magazine de unde nu-s. Nu tu magazine, nu tu muzee, nu tu străzi sau case memoriale, doar tu, gândurile-ți și marea. Iar gândurile, sabotoare cum obișnuiesc, și-ar putea lesne găsi nașul aici.

Citește și: Cel puțin 6 locuri turistice surprinzătoare din România care i-au cucerit pe străini

Ar putea fi ușor reduse la tăcere de către frumusețea soarelui înghițit de mare, de deliciul icrelor și al preparatelor proaspete lipovenești, de melodia valurilor care spală țărmul sau de imaginea umbrelelor de stuf. M-aș opri puțin asupra acestora din urmă; mereu i-am admirat pentru măiestria (cu nimic mai prejos de cea a palmierilor mediteraneeni) cu care se pricep să sădească în piept certitudinea că ai părăsit rutina cea de toate zilele.

Am și câteva vești proaste despre Gura Porțiței și anume că locurile de cazare sunt limitate, asta dacă nu vrei să vii aici cu cortul, iar prețurile din satul de vacanță nu sunt prea prietenoase, o boală mai veche a litoralului românesc, nu am loc aici să dezvolt subiectul.

Tuzla

Plaja Cochilia. FOTO via @dragos_tud/ Instagram

N-o să mă prefac că nu știu ce s-a petrecut luna trecută în Tuzla și nici n-o să minimizez gravitatea organizării unei petreceri ilegale, fără respectarea regulilor impuse de pandemia COVID-19. Mă aștept, însă, ca evenimente similare să prezinte o tendință pronunțată în perioada ce urmează și năzuiesc ca tu să fugi cât vezi cu ochii de asemenea excese.

Dacă prosoapele aglomerate pe suprafețe prea mici, în echipă cu șezlongurile la 200 de lei, sunt cele ce te-au tot împins în ultimii ani să faci stânga-mprejur în fața litoralului autohton, în Tuzla ai toate șansele să te afli la distanță considerabilă de prosopul vecin.

Apa îmbracă aici o culoare turcoaz, la fel de clară ca cerul de deasupra, iar fâșia de țărm poate fi străbătută la pas molcom în nu mai mult de 15 minute. Nu te aștepta la prețuri de chilipir la cazare, nu e cazul, dar aici poți campa pe plajă în condiții de perfectă legalitate.

Se aude că, dacă vine vorba de urmărit apusuri în bătaia brizei, nu-s multe spații litorale românești care să-i poată face concurență plajei Cochilia de aici. Amenajată recent și numai bună de azvârlit pe peretele oricărei rețele sociale, cu ale sale hamace, umbrele de stuf, perne și leagăne la mal de apă, Cochilia este locul unde poți transforma în artă deșertarea unui pahar de vin în bătaia apusului.

Sulina

Plaja Sulina. FOTO via TravelZoom.ro

Sulina este unul dintre orașele românești cu care istoria nu s-a arătat prea îndurătoare. Trecutului său interbelic, glorios, cosmopolit i se opune astăzi nepăsarea autorităților, care de decenii bune îi întorc spatele și nici cât de-un vârf de ac parcă nu le pasă de paragina care a cuprins prin multe locuri acest oraș portuar glorios.

Citește și: 5 sate fermecătoare din România pe care să le descoperi în această vacanță

Totuși, așa cum frumos scria un ziarist interbelic, Sulina rămâne locul „unde ești cu un picior în Delta Dunării și cu celălalt pe plaja Mării Negre”. Rămâne orașul care îți pune la dispoziție (după o călătorie cu barca) o vizită în exotica Pădure Letea, acea poveste de deltă pe paginile căreia o iau la goană caii sălbatici, în contrast cu calmul imperturbabil al stejarilor ce-au cunoscut secole.

Localnicii de aici pun și ei la dispoziție minților curioase povești despre nedreptățile înfăptuite orașului, despre clădirile patrimoniale care, deși au supraviețuit bombelor, au fost nimicite de indiferență. Aici găsești o bucătărie pescărească de zile mari și o plajă în care doar să ții cu tot dinadinsul ai putea să nesocotești distanțarea socială.