Platformele sociale revoluționează arta războiului

,,Explozia exponențială a informației făcută disponibilă pentru public schimbă fața sistemelor globale de colectare de informații. Schimbă instrumentele pe care le folosim, felul în care ne organizăm, modul în care apar instituțiile, tot ceea ce facem”. Aceasta este declarația dată de un oficial de rang înalt în serviciile secrete pentru The Atlantic în vara anului 2016, explicând mecanismele prin care cei care adună secrete – spionii profesioniști – se adaptează la o lume în care secretele încep să dispară, relateazăThe Atlantic.

În 2016 nimeni nu știa că Locotenentul General Michael Flynn va demonstra că rețelele sociale sunt un tărâm fertil pentru dezinformare. Acesta a devenit un personaj crucial în scandalul care a divizat SUA.

OSINT (Intelligence din surse deschise) are o istorie îndelungată, fiind separată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de HUMINT (culegerea de informații de către spionii umani) și SIGINT (informatii derivate prin interceptarea și exploatarea emisiunilor electromagnetice străine). Marea revelație a războiului a survenit în momentul în care analiștii Aliaților, care lucrau alături de Biroul pentru Servicii Strategice (predecesorul CIA-ului de astăzi, au descoperit că pot determina numărul morților din Germania nazistă citind secțiunea de necrologuri din ziarele nemțești, disponibile în Elveția. Până la sfârșitul războiului, acești analiști analizau în jur de 45.000 de pagini pe săptămână și transcriau peste 500.000 de cuvinte din transmisiunile radio în fiecare zi.

În timpul războiului rece, agențiile pentru colectare de informații au început să lucreze la scară largă, monitorizând peste 3.500 de publicații în 55 de limbi și urmărind aproape 1.000 de ore de transmisiuni televizate în fiecare săptămână. Însă șefii agențiilor de acest tip nu aveau încredere în informația făcută publică prin intermediul canalelor media. Dacă informația este atât de ușor de accesat, cum ar putea fi valoroasă? Dacă Uniunea Sovietică o împărtășea cu atâta ușurință, nu erau false aceste informații?

Sfârșitul războiului rece și apariția internetului au părut să pună capăt acestor probleme. La începutul anilor 2000, multe dintre programele OSINT erau închise. Informația se răspândea prea rapid în mediul online pentru ca agenții specializați să facă față. Legislatorii au început să creadă și ei că nu există motive bine întemeiate pentru a continua astfel de activități de monitorizare.

Flynn simțea că o schimbare crucială va interveni în joc.

,,Informația disponibilă pentru public este, probabil, cea mai valoroasă sursă de informare de care ne vom bucura vreodată”, spunea acesta.

În cursul carierei sale, acesta a ajuns la următoarea concluzie cu privire la natura puterii:

,,Fie că ești un director executiv, un comandant suprem sau un conducător, dacă îți lipsește componenta media socială vei eșua.”

Generalul Flynn avea dreptate. Internetul a dezvăluit adevărul pentru toți cei care au vrut să îl vadă. Însă, printre bucățile prețioase de adevăr, se insinuează ,,aurul nebunilor”, menit să distragă atenția de la lucrurile cu adevărat importante. Este mai greu ca niciodată să separăm faptele de minciuni. Este mai greu să păstrăm secrete. Însă a devenit extrem de ușor să transformăm minciunile din mediul online în arme democratice.

Michael Flynn a căzut în dizgrația publicului, însă intuițiile sale s-au dovedit extrem de valoroase. Democratizarea informației este o armă cu două tăișuri, iar platformele sociale au devenit noii actori în războaiele informaționale.