Portrete din multime. Alina Sime, instructorul de parasutism care a sarit de la 6500 de metri: La primul meu salt am plans de fericire

Alina Sime face parasutism de noua ani si spune ca la primul ei salt a plans de fericire. Alina ne-a povestit ce inseamna sa traiesti la inaltime si spune ca acest sport il poti face doar dintr-o extraordinara pasiune, trasatura ce ei cu siguranta nu ii lipseste: Recomand tuturor sa sara macar o data. Pentru ca este mind-changing, iti deschide ochii, iti deschide orizontul si incepi sa ai alta perceptie asupra lumii. La cei 28 de ani, Alina vrea ca in fiecare zi sa fie mai buna. Dorinta de a zbura o are inca de cand era mica si in ciuda temerilor parintilor a reusit sa isi urmeze visul.

Portrete din multime este un proiect special marca HotNews.ro. In primul capitol veti putea citi povestile inedite ale unor femei ce au pasiuni sau meserii neobisnuite

Vreau sa fiu mai buna decat mine in fiecare zi. Motivatorul cel mai mare a fost dorinta mea. Sincer. Mi-am dorit foarte, foarte mult sa zbor. Foarte mult.

Care a fost motivul care te-a determinat sa te apuci de parasutism?

Eu mi-am dorit foarte mult de mica sa fiu astronaut si mi-am dat seama ca si astronaut nu stai foarte mult in aer si ai foarte mult timp liber la sol si am zis ca in timpul liber sa ma fac si astronom. Odata ce am crescut am devenit mai realista, dar nu mi-am pierdut pasiunea asta de a merge undeva sus, de a fi undeva in afara lumii si a privi lumea dintr-un alt unghi decat privesc majoritatea persoanelor.

Trigger-ul practic care m-a facut sa spun “da, chiar asta vreau sa fac”, am auzit niste povesti ale unor parasutisti militari despre salturi cu echipament, salturi pe noapte, salturi pe apa si mi se parea asa fascinant si la sfarsitul discutiei lor spuneau “aaa, cum este si parasutismul sportiv care este super simplu : ai o parasuta doar de 20 kg, nu 90 cum saream noi” si eu am spus ca este totusi o cale sa ajung undeva acolo sus. M-am interesat si in momentul in care iti doresti ceva cu adevarat, toate usile ti se deschid si asa am aflat unde se poate face parasutism, cum poti sa ajungi sa faci parasutism. La 16 ani , m-am dus si m-am prezentat “buna ziua, eu vreau sa fac parasutism” , binee “dar trebuie acordul parintilor”. Pe care nu l-am avut. Asa ca am mai asteptat si am inceput efectiv la 19 ani.

Banuiesc ca stii despre capitanul Joseph Kittinger, este cel care a sarit primul din stratosfera. A fost un model de inspiratie pentru tine la 16 ani sau ai aflat ulterior despre el?

Nu. Eu de felul meu nu am role-models. Nu cred neaparat intr-un om perfect sau intr-un om pe care sa il urmezi. Incerc sa iau parti bune de la fiecare persoana si sa ma inspir sa fiu eu mai buna decat mine in fiecare zi. Nu vreau sa ajung ca cineva, nu vreau sa depasesc pe nimeni. Motivatorul cel mai mare a fost dorinta mea. Sincer. Mi-am dorit foarte, foarte mult sa zbor. Foarte mult.

La randul tau iti dai seama ca poti inspira alti oameni?

Da. Asta e adevarat. Da. Depinde de fiecare cum functioneaza. Dupa modele, oricum partile bune chiar asta conteaza. Incerc sa fac cat mai multe lucuri bune si lucruri de luat exemplu ca lumea sa isi ia de la mine ce fac bine. Si sper sa nu isi ia si ce fac rau.

Cum au reactionat parintii tai, prietenii tai cand au aflat ca vrei sa urmezi aceasta cale?

Tata mi-a zis foarte simplu, sobru si sec “nu” si mama a inceput sa faca un mare scandal ca prima oara moare ea si dupa aceea ma apuc eu de parasutism. Ca eu nu ma gandesc la sufletul ei… un mare, mare scandal.

Prietenii m-au sustinut, au inteles chestia asta. Oarecum eu sunt intr-un mediu de oameni iubitori de adrenalina, iubitori de ceva diferit, sa nu zic neaparat extrem, ca nu e tocmai extrem. Si atunci prietenii au inteles toata dorinta aceasta mea, parintii mai putin, dar intr-un final au inteles si ei.

Cum ai descrie primul salt?

Primul cuvant ar fi o interjectie, adica “Wow”, pentru ca in “wow-ul” asta intra foarte multe emotii, foarte multa substanta, foarte multe pareri proprii printr-un “wow”. Al doilea cuvant: libertate. Libertate de orice. De constrangerile sociale, de lumea de zi cu zi, de responsabilitati, de orice te apasa. Libertate ca eliberare. Si al treilea cuvant: fericire.

Pana la urma in momentul in care tu sari cumva incerci sa te refugiezi de lumea asta nebuna?

Nu neaparat incerci sa te refugiezi. Sunt adepta principiului de a face fata a tot ce vine si sa iei tot ce vine cum vine. Sa te descurci cu ce ai. Insa saltul este ca o pauza. Nu e neaparat o refugiere, cat o pauza. Ca si un organism. Omul trebuie sa doarma in fiecare zi ca sa poata sa fie functional. La fel pentru mine si cred ca pentru foarte multi care practica parasutismul, saltul este ca si acest somn pentru un om normal. Sunt mult mai puternica, mult mai energica, mult mai pozitiva, mult mai fericita dupa un salt, decat dupa sa zic 10-12 ore de somn.

Care a fost cea mai mare altitudine de la care ai sarit?

De la 6500 de metri.

Si ai in plan sa sari de la o inaltime si mai mare ?

Da. De curiozitate as incerca. Dar cred ca nu m-as duce undeva peste 10.000 metri. Peste 10.000 sunt costuri mari, alte antrenamente din punct de vedere al organismului si ideea este ca nu castigi atat de mult in timp de cadere libera. Pentru ca cu cat inaltimea este mai mare, viteza cu care parcurgi sau practic timpul in care ajungi de la 8.000 la 5.000 de metri este mult mai rapid decat ajungi de la 5.000 la 3.000 metri.

Care au fost trairile tale atunci cand ai vazut lumea de sus, cand priveai lumea de pe marginea avionului inainte sa sari?

Ce este foarte tare la parasutism este ca te aduce in prezent, in momentul din prezent si poti sa savurezi momentul acela. Nu ai timp sa te gandesti la ce a fost sau la ce va veni. Stii ca esti acolo si trebuie sa faci un lucru. La ce m-am gandit la primul meu salt : eram in usa si instructorul meu imi spunea incontinuu “Alina eu nu aduc ambasadori jos – asa ca ai ajuns sus, la inaltime, sari. Adica nu ne plimbam asa cu avionul” . Si tin minte, eram in picioare, instructorul m-a adus langa usa si pur si simplu la asta m-am gandit: trebuie sa sar. Nu sunt un ambasador sa vin jos. Si efectiv am facut-o. E o traire atat de in prezent incat nu ai un gand anume. Pur si simplu esti ok. Savurezi momentul in care esti. Si dupa ce mi s-a deschis parasuta, efectiv m-am dezmeticit si am putut sa ma gandesc la ce se intampla, nu doar sa reactionez la ce mi se intampla si mi-am vazut orasul de sus, am vazut lumea de sus, nu se compara. Una e cand mergi cu avionul, te tii, stai pe un scaun si vezi lumea printr-un geam si una e cand esti sub o bucata de material, atarnata de niste ate practic si privesti totul de sus. E altceva. E un sentiment atat de frumos si de placut. Sincer? La primul meu salt am plans de fericire.

Cati ani aveai la primul salt ?

Daca te-ai fi apucat de parasutism la 25, 27 de ani crezi te-ai mai fi lasat dusa de val? Nu a fost neaparat apanajul varstei in cazul tau?

Nu. Eu de la 14 ani am inceput cu escalada sportiva, ma aruncam cu corzi de pe pod.

Ai mei m-au sustinut intotdeauna sa fiu fericita. Chiar daca fericirea pentru mine era cea mai mare frica a lor: adica parasutismul sau alte sporturi extreme.

Parintii tai nu erau prea incantati, nu?

Ei nu stiau. Parintii mei au aflat intamplator de la o cunostiinta comuna, care e imi era coleg la salvamont si era si fost coleg de al mamei si au aflat intamplator ca eu de fapt la salvamont nu mergeam frumos pe munte sa ma plimb prin padure, ci ma cataram, ma bagam prin pesteri, ma dadeam cu bicicleta si ma spargeam toata si atunci au avut asa un soc, dar chiar le multumesc pentru ca ai mei m-au sustinut intotdeauna sa fiu fericita. Chiar daca fericirea pentru mine era cea mai mare frica a lor: adica parasutismul sau alte sporturi extreme.

Ce iti place sa faci in timpul liber, in afara de parasutism?

Imi place sa citesc, imi place sa stau relaxata pe o canapea, cu un ceai sau o cafea si sa citesc. Asta e activitatea pasiva, sa zic, pe care imi place sa o fac. Si altfel imi place foarte, foarte mult sa schiez. Inainte ma si cataram. Anul acesta am pe to do-list sa incep din nou, macar asa de pasiune.

Banuiesc ca au fost si momente inedite in cariera ta

Fiecare moment are gramul lui de inedit sa zic asa. Fiecare moment e deosebit. Nici un salt nu seamana cu altul. Ai un element de noutate in fiecare salt care ne tine prezenti in sport, captivi in sport. Ca altfel ai face …cate salturi poti face ? 500 ? 1000? 3000 ? 10.000 salturi, dar te plictisesti. Dar asta e: in parasutism nu ai cum sa te plictisesti pentru ca tot timpul e ceva nou, e ceva inedit. Daca ar fi sa ma gandesc la ce mi s-a parut un moment inedit, a fost . .. am sa va vorbesc putin despre femeile din parasutism. La nivel mondial, femeile reprezinta 13% din totalul parasutistilor. Eu mi-am dorit dintotdeauna sa promovez acest sport intre fete. Cand am inceput parasutismul cunosteam maxim 5 fete in toata tara, care faceau parasutism si am reusit de-a lungul anilor, prin evenimentele pe care le organizam, sa adun 10 fete cu un nivel ( ca asta e foarte important) de zbor bun, care sa poata sa faca o stea in aer, sa se prinda de maini singure. 10 romance. Asta e cel mai important, ca asa la nivel mondial mai gasim. Asta mi s-a parut un challenge si sunt foarte mandra si de asemenea noi, aici, romanii am crescut procentul femeilor din sport, de la 13% la 16%. Nu e mare, dar e un prim-pas. E un inceput. De asemenea inedit mi se pare fiecare moment in care un student de al meu isi insuseste ceva nou si cel mai important isi depaseste o frica. In momentul in care vad ca a lasat frica deoparte si vad bucuria zborului, ca am putut sa ii dau bucuria zborului si am putut sa ii dau capacitatea sa controleze zborul, pentru mine e cea mai mare recompensa.

In parasutism nu ai cum sa te plictisesti pentru ca tot timpul e ceva nou, e ceva inedit.

Ce mesaj le-ai transmite fetelor, femeilor care ar vrea sa se apuce de parasutism?

In primul rand sa se intrebe daca asta vor. Sincer. Pentru ca sportul acesta il faci doar daca esti pasionat. Ca sa sari o data, chiar recomand tuturor. Pentru ca este mind-changing, iti deschide ochii, iti deschid orizontul. Sa sari o data cred ca este un must pentru oricine in lumea asta sau cel putin recomand sa fie pentru oricine. Sunt atat de multe lucruri pe care le castigi printr-un salt cu parasuta, iti depasesti limitele tale, iar lucrurile interesante tot timpul sunt outside of your confort zone. Ai alta perceptie asupra lumii. Inveti sa te lasi in voia sortii pentru ca in momentul in care sari in tandem ( da, in momentul in care sari singur esti in mana ta) , dar cand sari in tandem iti lasi totul in mainile unui instructor in care tu ai incredere ca te va duce cu bine la sol. Si chestia asta cred ca trebuie sa o invete orice om. Sa isi dea drumul la orice. Sa “let go to everything”. Sa se elibereze de orice. Sunt foarte multe lucruri pe care poti sa le inveti din parasutism. Sa faci un salt e obligatoriu in viata. Apoi ,daca vrei sa continui in sportul acesta, chiar le recomand, mai ales, fetelor, sa se intrebe daca chiar asta vor sa faca, daca asta e pasiunea lor. Iar daca raspunsul este “da” le incurajez sa fie puternice si sa isi urmareasca acest scop. Sa nu se dea batute, sunt greutati pentru noi ca femei , in sport sunt foarte multe piedici, obstacole, greutati dar si foarte multe lucruri care ne avantajeaza. Asa ca daca chiar vor sa faca asta, sa mearga pentru visul lor.

Ce ai fi facut daca nu ai fi ales sportul acesta? Te-ai fi vazut scriind o carte?

Ah, nuuu. Asta cu cititul cartilor este momentul meu de respiro. Insa eu sunt o persoana foarte activa, eu daca nu fac ceva in fiecare moment, nu ma simt bine. Ma simt inutila, ma simt ca nu exist. Profesional as face ce fac si acum si imi place enorm de mult : consultanta in management, conduc proiecte finantate de Uniunea Europeana sau aplicatii pentru accesarea Fondurilor Europene pentru proiecte majore in domeniul mediului. Sunt foarte pasionata de ceea ce fac, mai ales ca fac si partea de expert financiar : calcule, tabele, exceluri. Dar pe langa aceasta meserie , cred ca mi-ar fi placut sa fiu ghid montan. Sa ma plimb prin munti, sa duc oameni sa cunoasca locuri, sa le fac activitati. Da, asta cred ca as fi facut. As fi organizat teambuildinguri, tabere.

Te definesti ca o persoana puternica sau pur si simplu consideri ca asta ar trebui sa fie etalonul femeilor din societatea noastra?

Chiar ma consider o femeie puternica. Ca sa treci prin toate chiar trebuie sa fii o persoana puternica.

Care ar fi mesajul tau de 8 martie pentru toate femeile?

Sa isi faca un cadou si sa isi depaseasca limitele si sa sara cu parasuta. Chiar e cel mai frumos cadou pe care il poate primi o femeie de 8 martie. Si asa ca sa stiti dintre pasagerii din tandem (cei care sar o singura data sau pentru prima oara in viata lor), majoritatea sunt femei. Femeile care ajung acolo sus, sunt mult mai curajoase decat barbatii. Barbatii mai au momente de indoiala, de gandire, dar femeile odata ce au ajuns acolo si vor sa sara cu parasuta, e hotarat, ele sar. Pe scurt, mesajul meu: depasiti-va limitele deoarece lucrurile interesante sunt dincolo de zona voastra de confort.