Povești vânătorești cu drone rusești

În urmă cu câteva zile, în lipsa ambasadorului Valeri Kuzmin, numărul doi din ambasada Federației Ruse la București – adică doamna ministru-consilier Elena Kopnina – a fost convocată „de urgență” la Ministerul Afacerilor Interne, unde secretarul de stat Iulian Fota (cândva consilier la Cotroceni, în vremea lui Traian Băsescu) i-a înmânat o notă de protest; comunicatul MAE sună cam așa:

Secretarul de stat pentru afaceri strategice Iulian Fota a transmis protestul părții române față de violarea spațiului aerian al României urmare identificării pe teritoriul țării noastre, în proximitatea frontierei cu Ucraina, a unor fragmente de dronă, similare cu cele utilizate de forțele ruse în cadrul agresiunii împotriva Ucrainei. (…) Secretarul de stat Iulian Fota a solicitat ferm părții ruse să înceteze acțiunile la adresa populației și a infrastructurii ucrainene, inclusiv a celor care ar amenința în orice fel siguranța și securitatea cetățenilor români din regiune.

Inițial critică – să ne amintim declarația lui Mihail Podoliak, consilierul președintelui Zelenski: Desigur, nimeni nu se așteaptă ca NATO să invoce Articolul 5 și să intre în război pentru o cutie de metal căzută într-un câmp din România. Nu despre asta e vorba. Dar Rusia își permite să folosească spațiul aerian al României ca să atace Ucraina dintr-un singur motiv. Pentru că e tăcere – Ucraina s-a declarat relativ mulțumită după ce Bucureștiul a reușit cumva să se mobilizeze, să recunoască că are o problemă și să demareze câteva măsuri care să descurajeze Moscova să continue să ne ia la preț de matineu.

Oleksîi Leonov, parlamentar de Odessa, a scris în Kyiv Post: Pașii României în sprijinirea întăririi apărării aeriene a Ucrainei merită recunoaștere, în timp ce privim către o cooperare puternică, dinamică și reciproc avantajoasă.

Pentru București un dezastru de comunicare publică, ce a dat impresia unei crunte dezorganizări atât la nivelul Ministerului Apărării Naționale, în particular, cât și pe întreaga verticală a structurilor care asigură securitatea statului, prăbușirile de drone irano-rusești Shahed 136 / Geran-2 în Delta Dunării, ba chiar și presupusele violări nelămurite ale spațiului nostru aerian de unele dintre dronele care atacă porturile ucrainene de la Dunăre, sunt la originea unui scandal public pe care încerc să-l deslușesc.

SHAHED 136, DRONA MORTALĂ DE DOI BANI

Aparatul de zbor Shahed 136 sau Gheran-2 cum este cunoscută în Rusia, este un tip iranian de armament adaptat sub forma unei drone aeriene autonome tip kamikaze, proiectată și fabricată de Shahed Aviation Industries. Vehiculul putător de exploziv este conceput să atace ținte terestre aflate la distanță și este lansat în serii (în loturi de la cinci în sus) de pe un suport de lansare, pentru a copleși apărarea antiaeriană în timpul atacului.

Aeronava are aripi în formă delta, cu un fuselaj central și cârme de stabilizare la vârfuri și este construită mai ales din materiale compozite. Botul vehiculului zburător conține o încărcătură explozivă de la 30 până la maxim 50 de kilograme cu focosul care se activează la impact. Motorul se află în spatele fuzelajului și antrenează o elice propulsoare cu două pale, fiind constructiv similar motoarelor de scutere.

Lungimea aparatului este de 3,5 metri și o anvergură a aripilor de 2,5 metri. Zboară cu peste 185 de kilometri pe oră și cântărește aproximativ 200 de kilograme în sarcină maximă. Raza de acțiune a fost estimată a fi de la 970 – 1.500 km până la maxim 2.000 – 2.500 km. Datorită portabilității cadrului de lansare și ansamblului dronei, o unitate de zbor poate fi montată pe spatele oricărui tip de camion, militar sau comercial. Drona este lansată sub un unghi foarte mic, cu ajutorul unei rachete.

Aceste drone ieftine, în materie de costuri de fabricație, sunt concepute să atace ținte civile, nu militare și au o traiectorie presetată; cu alte cuvinte, utilizarea unui astfel de roi de drone kamikaze presupune din start că este menit să provoace pagube și victime civile; ori armata rusă a executat mii de atacuri cu drone Shahed / Gheran din februarie 2022 asupra Ucrainei, toate aceste atacuri putând fi catalogate prin urmare drept crime de război cu premeditare.

UNDE ȘI DE CE ATACĂ RUȘII LA DUNĂRE?

O simplă privire aruncată pe hartă la situarea celor trei porturi dunărene ale Ucrainei, care sunt în ultimele luni ținta predilectă a atacurilor rusești, față de presupusele locații de lansare, ridică o serie de semne de întrebare privind traiectoria aparatelor Shahed / Gheran și posibilitatea ca o parte a acestei traiectorii, în anumite situații / cazuri, să implice o survolare a teritoriului României inclusiv înainte ca aceste drone kamikaze să își atingă țintele pe teritoriul Ucrainei.

Nu detaliez aici această din urmă idee – întrebarea rămâne și aduce cu sine o alta: cum ar putea să apere eficient ucrainenii porturile lor, dacă se întâmplă uneori ca dronele rusești să traverseze România înainte de atac? -, însă remarc cât de aproape sunt țintele ucrainene atacate de localitățile din România: Galați, Tulcea, ca să nu mai vorbesc despre Plauru, Pardina sau Chilia Veche.

Incidentul cel mai recent din dreptul localităților Nufăru și Victoria, de lângă Tulcea – cu o dronă identificată de militarii care au făcut constatarea la fața locului drept „similară celor folosite de armata rusă” – este chiar mai preocupant decât celelalte, pentru că s-a produs în adâncimea teritoriului, la circa 14 – 15 km de frontiera cu Ucraina și la 10 km de Tulcea, foarte aproape și de o unitate militară.

Atacurile rusești asupra țintelor ucrainene de la Dunăre au, formal, două motive: primul este gâtuirea exportului de cereale ale Ucrainei, implicit al veniturilor din exportul acestora (în anul 2021, exportul de cereale al Ucrainei s-a ridicat la 12,2 miliarde de dolari și a reprezentat o cincime din exporturile țării), al doilea motiv declarat de Moscova fiind cel de prevenire a atacurilor cu drone navale asupra țintelor militare rusești din Crimeea.

Rusia s-a retras, în cursul lunii iulie, din acordul internațional, negociat de Turcia sub egida ONU, privind exportul de cereale ucrainene pe Marea Neagră. Imediat după decizia de retragere, a început să atace infrastructura portuară ucraineană folosită pentru depozitarea și încărcarea cerealelor în nave și barje, atât din porturile de la Marea Neagră, cât și cele dunărene. Întrucât Odessa este foarte vulnerabilă la atacuri, Kievul s-a concentrat pe exportul pe Dunăre, totodată încercând să crească și volumul de cereale transportat pe calea ferată, până în alte porturi de încărcare, de la Marea Neagră sau Marea Adriatică.

Acuzațiile privind lansarea de drone navale ucrainene împotriva navelor militare sau a altor ținte rusești din Crimeea nu au fost formulate oficial de autoritățile militare ruse sau de liderii politici de la Moscova, dar au fost rostogolite cu obstinație de anumite canale media rusești, care au mers chiar mai departe cu acuzațiile: dronele acvatice sunt garate în apele teritoriale românești, pentru a fi protejate de atacurile rusești, iar atunci când atacă, sunt ghidate de mijloacele de supraveghere aeriană ridicate în aer de forțele NATO.

EȘEC ÎN CULEGEREA DE INFORMAȚII ȘI EȘEC DE COMUNICARE?

După incidentul din data de 13 septembrie ac., de lângă Tulcea, Ministerul Afacerilor Externe a convocat-o din nou pe doamna Elena Kopnina pentru ca secretarul de stat Iulian Fota să-i transmită: „protestul ferm față de violarea din nou a spațiului aerian al României” și i-a solicitat „respectarea normelor de drept internațional, inclusiv a inviolabilității spațiului aerian al României”, un mesaj cu o nuanță schimbată față de cel dintâi, care poate fi lesne citit în următoarea cheie: dronele voastre de atac trec în mod repetat frontiera aeriană și survolează teritoriul României, iar noi cerem să opriți această practică neprietenoasă, agresivă și potențial generatoare de conflict.

Incidentul de la Nufăru – Victoria este mult mai grav decât cele precedente, prin urmare România a notificat NATO și a înțeles că trebuie să ia măsuri serioase în plan militar și al apărării civile în Delta Dunării și în apropierea localităților și obiectivelor strategice din județul Tulcea, în condițiile în care nu ne putem aștepta ca Federația Rusă să înceteze cu atacurile la Dunăre și provocările la adresa țării noastre, dimpotrivă, acesta este scopul său principal în acest moment.

Că este așa, o dovedește declarația non-diplomatică și la fel de provocatoare a Mariei Zaharova, putător de cuvânt al ministerului rus de externe, făcută în fața jurnaliștilor (Ria Novosti):

România, dacă s-ar fi simțit profund preocupată de această situație, ar fi putut acționa într-un alt mod. Nu ar fi alimentat tensiunile în Moldova, nu ar fi provocat la graniță și nici nu ar fi susținut politicile care destabilizează securitatea regională în regimul Zelenski.

Ar fi mai bine să reflecteze la toate aceste nuanțe de escaladare a crizei în care ei participă. Așadar, nu știu ce semnifică asta – provocare, poate un scenariu politic. Nu știu, și nici nu doresc să aflu dacă epava dronei descoperite este de origine rusă. (…) Aceasta este o jonglare… nici nu știu cum să-i zic, a faptelor, a ceva de neînțeles. Nimeni nu a înțeles ce a fost asta. Toți m-au întrebat ce a fost asta. Nu mă întrebați pe mine, întrebați partea română. România ocupă orice poziție care e comodă. Pentru că nu răspunzi pentru nimic, născocești lucruri și dai vina pe alții.

Din păcate, trebuie să recunoaștem că poziția insolentă a Mariei Zaharova a fost alimentată copios de bâlbele autorităților din România, care au negat vehement zile de-a rândul, inclusiv printr-o declarație a președintelui României, Klaus Iohannis, că pe teritoriul nostru național ar fi căzut / s-ar fi prăbușit resturi de dronă / vreo dronă rusească.

Apoi miercuri, 6 septembrie ac., Klaus Iohannis, în discursul de deschidere a lucrărilor Forumului „Inițiativei celor Trei Mări” găzduite de Palatul Cotroceni, a admis în fața liderilor de stat invitați că da, s-au identificat în Delta Dunării resturi din ceea ce ar putea fi o dronă rusească cu care au fost atacate porturile ucrainene de la Dunăre. Trei zile mai târziu, pe 9 septembrie ac., Klaus Iohannis revine cu o nouă declarație:

Identificarea astăzi de către autoritățile române…, în proximitatea frontierei cu Ucraina, de noi fragmente de dronă, similară cu cele folosite de armata rusă, indică faptul că a avut loc o încălcare absolut inacceptabilă a spațiului aerian suveran al României, stat aliat NATO, cu riscuri reale la adresa securității cetățenilor români din zonă. Condamn cu fermitate acest incident provocat de atacurile rusești la porturile ucrainene de la Dunăre!

Presa avea deja indicii, din afirmațiile localnicilor, că teritoriul țării noastre a fost survolat de ceea ce pare să fi fost drone rusești – „se auzea un zgomot ca de motor de motocicletă” sau „drona a trecut pe deasupra casei [mele, n.m.]” – încă din noaptea de 1 spre 2 august ac. și din nou în noaptea de 3 spre 4 septembrie, totuși autoritățile noastre au negat survolul sau prăbușirea vreunei drone sau resturi de dronă rusească în România.

O dezbatere televizată, reluată și de presa scrisă, i-a adus împreună pe generalii Daniel Petrescu, șeful Statului Major al Apărării, Viorel Pană, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene și pe amiralul Mihai Panait, șeful Statului Major al Forțelor Navale, iar concluzia care s-a desprins a fost pe scurt următoarea:

Imediat după ce Ucraina a trimis fotografiile care arătau că într-adevăr în noaptea dinspre 3 spre 4 septembrie ac. pe malul românesc al Dunării au căzut bucăți de drone rusești, au fost trimise la fața locului să afle dacă e adevărat sau nu „structuri de informații”, potrivit șefului Statului Major al Apărării, fără să detalieze. Oamenii din aceste structuri – nu e clar dacă e vorba despre SRI sau despre serviciul secret al Armatei – nu au găsit nimic, așa că ministrul Apărării a continuat să nege, trăgându-l și pe președinte în această capcană.

Fiindcă Ucraina a insistat asupra acestui incident de securitate, marți, pe 5 septembrie ac., Armata a trimis un pluton de infanteriști marini, care a și descoperit bucățile de drone împrăștiate în apropiere de localitatea Ceatalchioi. Profesioniștii din structurile de informații fie n-au fost în stare să descopere ceea ce oficialii ucraineni le trimiseseră detaliat, fie au vrut să ascundă evidențele. Așa l-au lăsat președintele Klaus Iohannis în offside. Totuși, șeful statului ar fi avut timp să se replieze, dacă cei din jurul lui ar fi vrut să-l ajute.

Continua lectura articolului si comenteaza pe Contributors.ro