Prezentul trecut

La aproape 15 ani de la caderea lui Ceuasescu Securitatea ramine o prezenta obsesiva. Cind la 7 decembrie 1999 legea CNSAS era, dupa o lunga si anevoioasa aventura parlamentara votata, o palida speranta se nastea. Principalul instrument al terorii putea fi destructurat. Dupa cinci ani aproape nimeni nu mai crede in Romania ca aceasta este cu putinta.

Mitul Securitatii atotputernice este mai prezent ca niciodata. Demisiile lui Andrei Plesu si Mircea Dinescu din Colegiul CNSAS reflecta nu doar esecul unei institutii, ci si mereu actuala criza a valorilor. Bunele intentii nu sunt niciodata suficiente intr-o constructie institutionala.

Rezistentele sistematice ale serviciilor secrete, opacitatea Guvernului, dezinteresul politicienilor, dominatia faptului divers, amalgamul cotidian au contribuit la insuccesul deconspirarii politiei politice comuniste.

Blocajele manifeste inca din faza dezbaterilor asupra Legii Ticu s-au permanentizat. In toata aceasta perioada aparenta unei minime transparente a SRI, SIE sau a Ministerului Apararii Nationale in privinta facilitarii accesului la dosarele fostilor securisti sau informatori nu a existat.

Sub pavaza interesului national si a protejarii informatiilor clasificate Securitatea a fost, daca nu reabilitata, cel putin protejata. Iar imaginea unei tari dominate de retelele fostilor agenti a devenit un loc comun. Moartea lui Ceausescu a eliberat parca Securitatea de controlul partidului comunist.

Principala promotoare a nationalismului comunist si instrument fidel al totalitarismului Securitatea se prezinta, ca in urma unei operatii estetice, drept unica aparatoare a fiintei statale.

Viciul de rationamentul a variantei patriotismului securist este usor de demonstrat. Partidul Comunist, organizatie privata formata din asocierea membrilor sai in vederea controlului resurselor si a exercitarii puterii, desfiintind pluralismul a lichidat statul ca spatiu public.

Politica a devenit o chestiune privata la care doar comunisti aveau acces, iar Securitatea falanga acestei organizatii ce asigura dominatia prin teroare. Nu natiunea, nu statul, nici macar comunismul, ci nomenclatura si privilegiile sale erau aparate de Securitate.

Aceasta nu exclude existenta securistilor autentic patrioti, dar cultura organizatiei, modul de selectie al personalului, specificul activitatii transforma aceste cazuri in exceptii. Daca Securitatea sau comunismul ar fi disparut ca prim minune odata cu moartea lui Ceausescu accesul la informatiile privind politia politica ar fi liber.

Dar printr-o scamatorie politica, profitind de fundalul dramatic al revolutiei, odata cu disparitia dictaturii ceausiste Securitatea a fost formal desfiintata, iar comunismul parca s-a evaporat. Controlul ideologic al Securitatii fusese o aparenta. Scapind controlului politic Securitatea a putut sa isi foloseasca priceperile fara riscuri importante.

Doar cu citeva retusuri de coniventa organizatia s-a restabilit si a infruntat cu succes noua perioada. Fara a se implica direct in politica datorita riscurilor prea mari reteaua informala a fostilor securisti s-a orientat catre economie. Complexul politico-economic ce exercitase anterior controlul a fost nevoit sa accepte noile reguli ale jocului si sa se integreze.

Mijloacele de santaj reprezentate de dosarele secrete au intervenit acolo unde rezistentele erau prea mari. Singurul domeniu necontrolabil raminea opinia publica a carei reactie putea antrena, pe baza exemplelor din Europa Centrala, accesul la dosare.

In aceste conditii soarta Colegiului CNSAS era pecetluita. Votul din 6 octombrie in cazul Vadim a fost doar ultimul eveniment dintr-o serie.

Aparenta deblocare a CNSAS dupa schimbarea la fata a lui Gheorghe Onisoru din toamna anului 2002 nu a facut decit sa amine deznodamintul Daca la momentul lantului uman din 2002 cind peste 3000 de persoane inconjurau simbolic Palatul Parlamentului pentru a sprijini demersul acelor membrii ai Colegiului ce doreau deconspirarea ofiterilor de Securitate ce facusera politie politica si la a caror

dosare accesul era obstructionat exista inca o speranta privind perspectivele demersului, iar de citeva ori lucrurile pareau chiar sa evolueze in acest sens, precum in cazul generalului Marian Ureche, fost sef al SIPA (Serviciul Independent de Protectie si Anticoruptie, de fapt serviciul de informatii al Ministerului Justitie in timpul ministeriatului Rodicai Stanoiu), votul privind

activitatile de politie politica desfasurate de Vadim Tudor a demonstrat esecul principial, nu doar procedural, al CNSAS. Nu datorita demisiilor celor doi Colegiul este blocat, ci pentru ca interesele celor a caror avere sau putere ar fi periclitate de accesul la informatii privind Securitatea ca politie politica nu permite functionarea unei astfel de institutii.

Trecutul ascuns, trecutul uitat, trecutul murdar trebuiesc ascunse. Chiar daca multi romani nu cred ca problema Securitatii este o tema a prezentului, teama care ii domina nu poate fi ignorata. Iar frica nu poate dura la infinit. Noii electori, informati si dinamici, devin incet, dar sigur, noii cetateni. Fara informatii si controlul decidentilor cetatenia ramine o forma fara fond.