Primarul si secretarul comunei Ogrezeni din judetul Giurgiu condamnati la sase luni de inchisoare pentru blocarea unui drum de acces

Reprezentantii administratiei publice din comuna Ogrezeni, judetul Giurgiu, primarul Jipa Jean si secretarul Dorian Radu, au fost prezenti in conferinta de presa a PSD de vineri, 13 ianuarie, alaturi de presedintele organizatiei judetene, Nicolae Badalau si presedintele Ligii Primarilor din judetul Giurgiu, Constantin Carapanceanu.

Obiectul discutiei intregii conferinte l-a constituit darea in judecata a celor doi oficiali ai comunei Ogrezeni, de catre reprezentantul legal al SC Pescarul Hobaia SRL, Dan Pasat.

Sentinta s-a pronuntat la data de 19.12.2005, gasindu-i vinovati pe cei doi oficiali, pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, ca urmare ei fiind condamnati la 6 luni de inchisoare, la plata sumei de 100 milioane lei vechi cat si a cheltuielilor de judecata.<>

Subiectii: comuna, oficialii, satenii, seful baltii. La mijloc, legea

Mobilul „crimei”, discutiei, de fapt al ambiguitatii, l-au furnizat doua porti, „asezate pe drumul public, aparute printr-o Hotarire de Guvern, 968/2002, porti pentru care drumului i s-a dat si un nume: Strada 10 balta.

Odata cu inchiderea drumului, nu s-a mai putut permite accesul la proprietatile si casele catorva cetateni, acestia sesizand Primaria”, a tinut sa precizeze primarul Jipa Jean, si sa explice actiunea, pe care o vede cu totul in afara legii.

Sirul evenimentelor din comuna giurgiuveana a constituit si obiectul unui documentar difuzat la data de 8 ianuarie 2006 de postul National TV.

Prezent in conferinta de presa, presedintele Ligii Primarilor din judetul Giurgiu, Constantin Carapanceanu a declarat: „Cei doi nu au facut decat sa-si exercite atributiunile de serviciu, in temeiul dispozitiilor legale (art. 33, alin. 1 din legea 50/1991 cu modificarile si completarile ulterioare) prin inlaturarea portilor construite fara autorizatie.

Vom merge, daca este cazul, la toate forurile competente, chiar si la Bruxelles”.

Cele doua parti combatante, oficialii comunei Ogrezeni, respectiv administratorul baltii Hobaia, Dan Pasat, se lupta pentru cauze diferite: primii pentru respectarea legii 215, care certifica masurile luate de autoritatile publice, locale (Primaria), iar la randul sau, reprezentantul SC Pescarul Hobaia SRL, pentru a-si apara proprietatea.

Acesta din urma a punctat: „Eu nu am incalcat proprietatea nimanui, ci am refacut drumul arat de sateni. Eu nu am furat de aici, eu am bagat bani in aceasta balta”. De partea cealalta, primarul Jipa declara: „Societatea respectiva nu are un metru patrat in chirie, are numai 301ha luciu de apa. Poarta metalica, societatea cu tot cu angajati ocupa o casa unde nu se plateste absolut nici o taxa. Iar aici exista o inginerie juridica.”

Balta Hobaia intre „mismas” si „unde-i lege nu-i tocmeala”

In plangerea adresata catre judecatorie, Dan Pasat i-a acuzat pe cei doi: „Au scos abuziv semnele de hotar ce delimitau domeniul public al statului, aflat in posesia societatii comerciale, de domeniul public al comunei Ogrezeni”.

Practic administratorul baltii a respectat contractul de administrare si cel de inchiriere cu regia „Apele Romane” sau Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol, iar actiunea acestuia, impotriva primarului si secretarului din Ogrezeni, inregistrata la judecatoria Bolintin Vale pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, a avut castig de cauza, cu toate probele aduse, atat de impricinati cat si de reclamant.

Si daca justitie nu e, nimic nu e.

Toate acestea fac „marul discordiei” cu mare tam-tam, iar singura intrebare ramane fara raspuns: a respectat intru totul legea Dan Pasat, sau cei doi, deja gasiti vinovati in instanta? In orice caz situatia este mai complexa decat o blocare de drum prin doua porti, in care doi oameni au fost condamnati, iar o balta nu are statutul prea bine definit „de stat” sau „privat”, „de acumulare” sau „piscicola” s.a.m.d.

Devine tot mai clar deznodamantul… in coada de peste, saramurat sau, in orice caz, bine pregatit. Inevitabil apare si intrebarea: pentru cine?