Prosperitatea fara morala. A treia epoca de ratare

Partidele mari propun a cincea generatie de impostura. Urmeaza prosperitatea fara morala, a treia epoca de ratare, dupa esecul decomunizarii si moartea anticoruptiei. Recursul la morala a miscat constiinte si a castigat adepti la alegerile din 2004. Decomunizarea a sucombat odata cu CNSAS, iar anticoruptia s-a sinucis ieri. Asistam azi la generalizarea ofertei penale. Unul dintre criteriile-vedeta, moralitatea in politica, a fost exclus complet din judecata partidelor. Nu imoralitatea sau manelizarea politicii trebuie sa ne sperie la cel de-al 5-lea ciclu electoral de dupa 89, ci amoralitatea lui. Parca niciodata calitatea candidatilor n-a fost mai proasta ca acum, demagogia mai crunta, dezamagirea mai mare.

PD-L a abandonat principiile care umflau piepturile candidatilor sai acum patru ani. Gasiti pe listele lor toate vietuitoarele din specia raului politic: traseisti cu namol in creier, penali optimisti, dinozauri foarte vii. Macularea listelor cu personaje detestabile ii obliga sa renunte la discursul purificator din 2004. De ce Falca de la Arad sau Gutau de la Valcea, ambii cu fulare portocalii si dosare penale atarnate de gat, ar fi mai buni decat Mazare de la Constanta? Cum mai face PD-L diferenta fata de PSD sau PNL?

De ce cercetatul penal Mantog, propus de PD-L la judet in Gorj, ar fi mai bun decat penalul liberalilor, Morega, contracandidatul sau? Ca sa nu strice armonia intre olteni, PSD a trimis in lupta tot un candidat cu solide recomandari semnate de procurori. Exemplele de mai sus nu sunt simple accidente. Cercetati listele din fiecare judet si veti observa ca sunt regula acestor alegeri, nu exceptia.

Ce ne propune fauna de mai sus? Epoca prosperitatii cladite pe amnezie si amnistie. Epoca prosperitatii fara memorie, morala, reguli si criterii. Orice candidat, cu unul sau patru dosare, obtine gratierea partidului daca aduce voturi si bani de campanie, daca este suficient de tare-n gura cat sa-si convinga alegatorii ca adversarul sau este si mai odios decat el insusi. In fond, ce este furtul? Calea cea mai scurta catre prosperitate. Prin urmare, cel care stie sa ajunga cel mai repede acolo, de ce nu ne-ar tari si pe noi dupa el? Daca tot suntem priviti ca o natie de hoti, de ce sa nu recunoastem asta si la vot?

Cu epoca prosperitatii fara morala se deschide inca o etapa in istoria noastra recenta, dupa alte doua magistrale ratari: epoca decomunizarii, tema anilor 90, si epoca anticoruptie, tema anilor 2000. Dupa 89, gustul politicienilor a ramas constant gretos. Li s-a schimbat doar celofanul. Numele secundare de pe liste au intretinut iluzia primenirii, au bagat ceva carne cruda pe afise, dar prototipul candidatului a pastrat intacte trasaturile initiale: cadristi cu reflexe penale. Vom alege iarasi intre detestabili si digerabili, intre penali de bine si penali de rau. Vom vota iarasi cu matele sau complet aiurea. Desigur, cele trei mari partide – PSD, PNL si PD-L – nu sunt o pasta gri imputita si omogena.

PSD a atins culmile sfidarii si isi recicleaza fara scrupule toata mizeria din istoria sa: baroni locali, lideri compromisi, expirati. Partidul lui Geoana, Iliescu si Nastase prezinta azi cea mai mare concentrare de cercetati penali pe centimetru patrat de liste electorale. Pare dispus sa repete pana si gestul recuperarii Partidului Conservator. Cucerite de ei, judetele Romaniei s-ar transforma rapid in tot atatea Sicilii independente. Penalii lor par, intr-adevar, mai rai decat penalii liberalilor sau decat penalii pedelistilor.

Chiar daca pare o gluma proasta, explicatia primvicepresedintelui PD-L, Theodor Stolojan, merita atentie: penalii nostri, spune domnul Stolojan, abia asteapta sa se judece pe cand penalii altora fug de tribunal. Merita atentie dintr-un singur motiv: este dovada ca discursul anticoruptie nu mai are, in Romania, nici o sansa. A murit in pragul acestor alegeri.

Si PD-L si PNL, chiar si PSD, au ratat ocazia marilor schimbari. Sansa acestor alegeri ar fi fost prezenta unei mase critice de profesionisti pe listele electorale, capabili sa schimbe fata administratiei locale dupa 1 iunie 2008. Insa absenta lor amplifica apatia, lehamitea si dezgustul fata de politica. De vina este – ce banal – mecanismul politic de selectie, desi va impartasesc o banuiala: nu cred ca exista nici un mecanism. Pur si simplu, sistemul se autoreproduce fara modificari spectaculoase.

Prezentele exotice de pe liste sunt sarea si piperul alegerilor din orice democratie, prin urmare cred ca se face prea mare caz de candidatura unor guristi, fotbalisti sau alte vedete. Ele sunt cazuri izolate si nu reprezinta tendinte. Creaza false perceptii despre deschiderea partidelor la oameni noi, cand partidele sunt, in realitate, ermetice.

Si cu toate acestea, inca mai cred ca trebuie sa votam, sa alegem intre o ratare rapida sau o baltire fara perspective, sa ne privim cu durere in ochi si sa ne spunem: de atat suntem in stare.