Razboi generatiei Q 

Zeci de manageri romani au facut saltul din Romania in pozitii CEO din Europa. Sute de medici isi trateaza cariera in spitale de afara. Pe ei, piata ii recunoaste si adopta. Fug mancand pamantul de pozitiile publice de putere, fug de politica, fug de Romania. Satui de mocirla de acasa, se refugiaza intr-un anonimat aseptic si profitabil. In tara lor, par refuzati de mecanismele de selectie si promovare. La butoane ajung vremelnic ceilalti, recrutii vechii generatii. Generatia Q. Viermisorii disponibili, devertebrati si pusi pe rele. Q vine de la Chiuariu, in caz ca nu v-ati prins.

Si acum: exista generatia Q? Un Chiuariu, veti spune, este un accident. A iesit din ambitia lui Fenechiu, din visul sau tainic de putere. Dar acest tanar avocatel de provincie a pasit peste propria sa umbra intinsa vremelnic in fotoliul de ministru. S-a desavarsit in rau. Obraznic si agresiv cu adversarii, docil cu stapanii, demagog si voluntar, Chiuariu s-a adaptat de minune. A incurajat nepotismul si oportunismul, dar a stiut cum sa imite performanta, cum sa mimeze reforma.

Acneea sa politica nevindecata sau infantilismul sau strident pot fi trecute cu vederea. Dar Chiuariu si-a atras antipatia publica printr-un sir de fapte rele. Ele, faptele, au anuntat un personaj grav bolnav de labilitate morala si disponibilitate la compromis. Acestea se vindeca si se iarta mai greu.

Dupa comedia demisiei, premierul Tariceanu l-a aplaudat la sedinta liberalilor in loc sa-l ia la palme. Un alt tanar de succes, alta stea care a palpait efemer pe la AVAS: Razvan Orasanu.

Foarte tanarul Orasanu, astazi consilier al primului ministru, ar fi facut o vasta cariera la Scanteia sau Agitprop. De pe blogul colegului Emil Stoica aflam ca Orasanu scrie la The Economist. Ceea ce nu este, desigur, rau. Doar ca a debutat la posta redactiei cu un fel de protest. Consilierul roman se revolta ca revista bate campii despre taierea porcilor, palinca si caltabosi (“sausages and plum brandy”). N-am citit de multa vreme ceva mai cretin si mai enervant ca tafna birocratica stoarsa din glanda de mic propagandist a tanarului Orasanu:

“It seems to me that you like to focus on subjects such as the slaughter of pigs (Charlemagne, November 17th), begging (“Disharmony and tension”, November 10th) and sausages and plum brandy (“Justice for some”, November 3rd), none of which is a particularly strong area of expertise for you. But while you concentrate on imaginary battles between spooks, crooks and idiots, genuinely important economic changes in Romania go unreported.”

Catre final, Orasanu devine pur si simplu taran. The Economist ar face bine sa scrie ca Romania “has a vibrant economy, an excellent record on economic reform”. Doare. La cei 20 si ceva de ani, profetul erei Tariceanu pare clonat din coasta Suzanei Gadea, cu un supliment genetic din Dumitru Popescu “Dumnezeu”, sinistrii cenzori de dinainte de 89. Acum pare bacterie inofensiva, o celula recuperata din cadavre. Dar Orasanu promite.

In timp ce scriu, Traian Basescu spune despre Bogdan Olteanu ca este “un jalnic exponent al generatiei sale” si ii cere demisia. Este un evident atac politic, dar corect pe fond. Iar Olteanu nu e singur.

Pe lunga lista a generatiei neasteptate intra si un Cosmin Gusa, doi Ponta (Daciana&Victor), un Adomnitei, un Zsolt Nagy. Despre ei putem spune doar atat: baiatul de casa al lui Vantu, fata lu’ tata, baiatul cu servieta, baiatul cu dosar penal etc. Sau generatia Q.

Veti spune: cum scapam de ei cand un intreg sistem lucreaza in favoarea lor? Cand tot Tariceanu, Basescu, Voiculescu, Iliescu sau Hrebenciuc decid cine intra sau cine iese din politica. Cand tot Voiculescu, Vantu, Sarbu sau Patriciu dicteaza cine apare sau dispare din atentia opiniei publice. Ce putere avem noi, anonimii? Ce putem face? Nimic – este cel mai las si lenes raspuns.

Iata de ce: pe Chiuariu l-au invins demisionarii din minister, procurorii si judecatorii care au refuzat complicitatea tacuta. Puteau foarte bine sa se predea, sa-si ofere serviciile ca sa-si protejeze cariera. S-au expus, au vorbit, au denuntat abuzuri, au plecat. Prin urmare, solutii exista. Evitati contaminarea. Refuzati complicitatea ei otravita sau resemnarea vinovata. Captiva in colivii de aur, generatia Q uraste libertatea dar iubeste robia linistita.

Si acum vestea buna: s-a coagulat in administratia de stat, in justitie si societatea civila, un mic nucleu din generatia curata. Ei au invatat sa spuna nu. Stiu sa ceara si sa impuna performanta, sa judece critic. Au prins gustul libertatii si se bucura de aromele ei. Vor face in timp masa critica. Ajutati-i sa creasca!