Războiul din mințile noastre. Cum cauta NATO idei, în perspectiva unei eterne conflagrații

În NATO se propagă ideea unui nou pericol: „războiul cognitiv”, care poate manipula comportamentul și gândirea oamenilor. Odată cu „militarizarea neuroștiințelor”, urmează să fie purtat un război pentru mințile umane. Aceasta nu e o idee vehiculată doar în culisele Alianței Nordatlantice.

La sfârșitul lunii noiembrie, Nato HQ Supreme Allied Command Transformation (SACT) și Nato Innovation Hub organizează workshop-ul 2021, Nato Innovation Challenge, împreună cu Ministerul canadian al Apărării. Premiul pentru cea mai buna contribuție va fi acordat în 30 noiembrie și este dotat cu 8.500 de dolari.

„Gânditorii netradiționali” din statele membre NATO pot solicita să participe, pentru a prezenta modalități prin care „domeniul cognitiv poate fi securizat împotriva atacurilor”. NATO este interesată de „noile tehnici și mijloace prin care să se poată combate pericolul atacurilor asupra minții”. Înscrierile s-au încheiat în 3 noiembrie.

Potrivit propriei prezentări, „Innovation Hub este comunitatea în care experți și inovatori de pretutindeni colaborează pentru a aborda provocările NATO și pentru a proiecta soluții. Este motorul Rețelei de inovare a NATO, care federalizează entități naționale ce valorifică inovația deschisă și dezvoltarea agilă”.

Oamenii ca domeniu de cucerit

După cel de-al Doilea Război Mondial, atacul contra Blocului de Est -care a căutat să cenzureze și să canalizeze, de sus, libertatea de exprimare și libertatea presei-, s-a bazat pe libera circulație a informațiilor.

Internetul a fost văzut, inițial, și ca un mijloc de infiltrare în sistemele autoritare opuse, până când islamiștii au arătat, în 11 septembrie și în războiul din Irak, că libera circulație a informațiilor pe internet, dar și prin canalele TV străine, poate fi denaturată.

Conceptul de „război cognitiv” există în NATO de când, în 2014, comunicarea strategică practicată anterior a eșuat, a doua oară, în conflictul din Ucraina.

Într-un studiu al războiului cognitiv, publicat anul trecut pe Innovation Hub, se arată cum, în conflictele „gri” și din ce în ce mai asimetrice, cresc posibilitățile de a manipula mintea umană cu „tehnici și mijloace neuroștiințifice” și, în cele din urmă, de a dezvolta „arme neuronale” .

Aceasta extinde tehnicile tradiționale de manipulare prin tehnologia informației și info-război, ducând la o „militarizare a neuroștiințelor”. Nu se mai duce o luptă pentru teritoriu, ci „oamenii sunt domeniul de cucerit”.

„Creierul va deveni câmpul de luptă al secolului XXI”, scrie François du Cluzel, în documentul său de 45 de pagini, aparut in noiembrie 2020.

Autorul menționează, la pagina 3 din rezumatul lucrării: „După cum s-a scris în Warfighting 2040 Paper, natura războiului s-a schimbat. Majoritatea conflictelor actuale rămân sub pragul definiției tradițional acceptate a razboiului, dar au apărut noi forme de război, cum ar fi Războiul Cognitiv (CW), în timp ce mintea umană este acum considerată ca fiind un nou domeniu de război”.

În document se precizează că „acesta este un studiu sponsorizat de Allied Command Transformation (ACT), dar opiniile exprimate în această publicație reflectă strict discuțiile purtate pe forumurile Innovation Hub. Ele nu le reflectă pe cele ale ACT sau ale Națiunilor sale membre, așa că niciuna dintre ele nu poate fi citată ca o declarație oficială care le aparține”.

Războiul fără sfârșit

Mintea umană este acum considerată a fi noul, al șaselea domeniu al războiului, alături de domeniile clasice (teritoriu, mare, aer), precum și cele noi – spațiu cosmic și spațiu cibernetic. Se presupune că oamenii nu mai pot face față fluxului de informații, ceea ce ar justifica legitimitatea de a lua măsuri împotriva presupusei amenințări, întrucât inamicii investesc foarte mult în acest domeniu. Iar amenințarea se consideră a fi mare, Rusia și China presupunîndu-se că participă deja activ, la războiul cognitiv.

„Războiul cognitiv mobilizează o gamă largă de strategii, instrumente și tehnici. În esență, este vorba despre obținerea controlului asupra locurilor, grupurilor, unităților, organizațiilor și națiunilor, țintindu-se și influențând creierul personalului lor, atât civil, cât și militar.”

„Indiferent de natura și scopul războiului, acesta se rezumă întotdeauna la o ciocnire a voințelor umane și, prin urmare, victoria este determinată de capacitatea de a impune comportamentul dorit unui public selectat”. Potrivit lucrării, NATO trebuie să protejeze „procesul de luare a deciziilor” în propriile organizații militare și să îl perturbe pe cel al inamicului.

Întrucât depinde din ce în ce mai mult de sistemele tehnice, iar trecerea la sistemele autonome are loc treptat, accentul pe armele și mijloacele de apărare neuronale pare puțin anacronic, pentru că atunci ar trebui să fie mai mult despre armele cibernetice și controlul sau preluarea sistemelor IA. Dar concentrarea asupra creierului are avantajul de a extinde războiul la toată lumea, chiar înainte de un conflict, pentru a impune procese de luare a deciziilor și comportamentul dorit.

Chiar și gândurile din minte devin periculoase și nu mai există nicio comunicare publică care să nu fie monitorizată și controlată, deoarece aici se folosesc arme informaționale. Prin războiul împotriva terorii a fost identificat războiul de lungă durată, așa că următoarea fază ar fi războiul nesfârșit. Pentru realiza acest lucru, starea de paranoia trebuie cultivată energic. „Războiul cognitiv este, potențial, fără sfârșit, deoarece nu poate exista un tratat de pace sau capitulare în acest tip de conflict”, scrie autorul studiului.

Progresele de astăzi în nanotehnologie, biotehnologie, tehnologia informației și științe cognitive (NBIC), întărite de triumful aparent de neoprit al unei troici formate din inteligența artificială, Big Data și „dependența digitală”, au creat perspectiva amenințătoare în care lumea, fără să știe, poate acționa după planurile unuia dintre concurenții NATO, se mai explică în document.

În războiul cognitiv, mintea este privită ca un câmp de luptă și o zonă contestată. Scopul ei este să creeze disonanțe, să provoace narațiuni contradictorii, să polarizeze opiniile și să radicalizeze grupurile. Războiul cognitiv poate motiva oamenii să întreprindă acțiuni care pot perturba sau fragmenta o societate altfel coerentă. Dezordinea rezultată poate afecta procesul de luare a deciziilor, poate schimba ideologiile și poate crea neîncredere în rândul aliaților.

Tematizarea războiului cognitiv amestecă războiul cu pacea și este omniprezentă, se consideră în studiu. Războiul hibrid se produce în creier, iar inamicul este peste tot, chiar și în viața de zi cu zi.