​Resetarea relatiilor cu Ucraina. Ce cistiga Romania?

Probabil ca in scurta sa sedere de marti, Klaus Iohannis s-a simtit bine intr-un Kiev curat plin de cladiri vechi cu influente arhitecturale germane sau austriece. E cert ca s-a simtit bine si la intilnirea cu omologul sau, Petro Porosenko, unde a avut ce pune pe masa negocierilor. Dar ce vrea sa cistige Romania din aceasta „resetare” a relatiilor cu Ucraina, intr-un moment de maxima vulnerabilitate pentru marele vecin de la Est?

In primul rind, Romania isi doreste (nu pentru prima oara) un vecin stabil din punct de vedere politic si al securitatii, care sa ne garanteze existenta unui buffer geografic fata de o Rusie cu evidenta vocatie expansionista.

In al doilea rind, Romania vrea o Ucraina mai stabila economic, pentru ca asta ar insemna un partener real din acest punct de vedere, cu o piata interesanta de desfacere (populatia oficiala a Ucrainei fara Crimeea este de circa 43 milioane – sursa)

In al treilea rind, Romania vrea sa rezolve citeva dosare bilaterale spinoase cu Ucraina, care au minat relatiile dintre cele doua tari in ultimii 20 de ani: canalul Bistroe, datoriile de la combinatul Krivoi Rog, drepturile minoritatii romane din Ucraina.

In al patrulea rind, Romania vrea ca Ucraina sa joace cartea Moldovei in formatul de negocieri 5+2 privind Transnistria, astfel incit Rusia sa fie izolata politic in acest dosar.

Cu aceste patru obiective majore s-a dus Klaus Iohannis la Kiev, dar si cu citeva atuuri in mineca:

• pozitia solida a Romaniei in interiorul UE din punct de vedere politic
• vizita recenta in Polonia, cu care Romania incearca sa creeze un binom puternic in flancul estic al NATO si UE
• reforma in Justitie care face victime printre marii rechini de la Bucuresti si creeaza asteptari mari in state precum Ucraina, Moldova ori Bulgaria, unde coruptia distruge fibra statului

Dar Iohannis a mai avut un atu major: terenul resetarii relatiilor cu Ucraina a fost pregatit de fostul presedinte, Traian Basescu. In cazul anexarii Crimeei si al conflictului din estul Ucrainei a imprimat politicii externe romanesti o linie ferma de condamnare a actiunilor Rusiei si de sustinere a principiului inviolabilitatii teritoriului suveran, chiar si atunci cind guvernul Ponta si ministrul de Externe Titus Corlatean aveau reactii intirziate in aceasta chestiune.

Asadar, cu aceste obiective si atuuri s-a dus Iohannis in Ucraina, o vizita pregatita demult (inclusiv pe cind MR Ungureanu se ocupa de agenda externa a presedintelui) intr-o secventialitate simbolica: Chisinau, Varsovia, Kiev.

La Kiev, Porosenko il astepta cu un mare obiectiv de bifat: asigurarea sprijinului Romaniei in bataliile diplomatice din UE si de la ONU, acolo unde aliatii traditionali sau conjuncturali ai Rusiei incearca sa blocheze sau sa indulceasca sanctiunile la adresa Kremlinului. In plus, Ucraina vrea ca Romania (eventual in tandem cu Polinia) sa tina pe agenda subiectul aderarii la UE, oricit de indepartat ca perspectiva ar fi. Ca obiective secundare pentru Porosenko erau cooperarea energetica (unde Kievul are nevoie disperata sa-si micsoreze dependenta totala fata de Rusia) si cea economica.

Practic, la Kiev s-a intilnit cererea cu oferta: Romania a oferit ce isi dorea Ucraina, Ucraina a promis lucrurile pe care si le dorea Romania. Porosenko a si plusat: a anuntat in declaratia publica ca vrea sa rezolve o linie aeriana directa Kiev – Bucuresti si a enuntat Canalul Bistroe ca o problema delicata.

Si Iohannis a plusat, la rindul sau: in lapidara sa declaratie a vorbit despre reformele interne pe care Ucraina trebuie sa le faca pentru a ramine pe cursul european. Iohannis a mentionat – e drept, voalat – si aceste domenii sensibile pentru o clasa politica ucraineana reticenta inca la reforme dure: consolidarea democratiei si intarirea statului de drept. Cuvintele acestea suna amenintator pentru o clasa politica nereformata si deloc dornica sa vada o justitie puternica la Kiev, dar au ecou maxim in rindul ucrainenilor care au iesit in Maidan in 2013-2014 sa lupte pentru dreptate. Ramine sa vedem daca Ucraina va face pasi in aceasta directie si va cere know-how romanesc in reformarea justitiei, sau se va multumi cu cooperarea politica, diplomatica si pe teme de securitate cu Romania.