Revenirea lui Putin. Cand valorile morale sint puse intre paranteze, raul prolifereaza

Putin renaste din propria cenusa, iar summitul ONU de la New York l-a transformat in personajul principal al momentului pe scena globala. Devenit paria international dupa ce a calcat in picioare dreptul international prin anexarea Crimeei si declansarea razboiului in estul Ucrainei, Putin a exploatat perfect lipsa de angajament a liderilor occidentali. El s-a pozitionat ca un aparator al valorilor crestine, ca un factor inevitabil in rezolvarea conflictului din Siria. Mai mult: ajutat de decizia lui Barack Obama de a se intilni in New York, s-a relegitimat ca un lider important.

Mai mult: Putin a vorbit explicit in discursul sau de la New York despre acordul de la Yalta, cind lumea a fost impartita in doua sfere de influenta, dand astfel un mesaj neechivoc ca isi doreste restaurarea ordinii globale din timpul Razboiului Rece.

Tot speech-ul lui Putin la ONU (vezi aici textul integral, in engleza) este de o ipocrizie si un cinism infioratoare. El incrimineaza in discurs EXACT lucrurile pe care Rusia lui le face: incalcarea dreptului international, ignorarea dreptului suveran al oricarei tari de a-si alege destinul, interventiile armate neautorizate.

E acelasi Putin care a anexat ilegal Crimeea, care a declansat un razboi in Ucraina, care a rupt bucati din Georgia si Moldova, care santajeaza estul Europei cu gaze, care zdrobeste (la propriu) Opozitia si ziaristii independenti, care scoate din tara ONG-urile straine.

Cum a ajuns acest Putin sa se faca indispensabil marilor puteri occidentale pentru rezolvarea situatiei din Orientul Mijlociu?

Explicatii sint multe, imposibil de epuizat: greseli strategice ale SUA/aliatilor, erori tactice, neintelegerea situatiei din teren, neintelegerea lumii islamice etc. Mai e si oboseala evidenta a SUA, sub administratia pacifista Obama, in fata numeroaselor conflicte pe care le-a mostenit de la Administratia Bush.

Dar mai presus de toate e evaziunea morala practicata de liderii occidentali in fata crizelor care macina Europa de Est, Orientul Mijlociu si nordul Africii. Situatii clare in care diversi actori statali sau ne-statali au apelat la practici teroriste au fost bagate sub pres de Barack Obama, Angela Merkel si Francois Hollande, incapabili sa gestioneze si crizele interne, si pe cele externe.

Asa a ajuns Putin sa scape cu citeva sanctiuni economice mai degraba anemice pentru anexarea ilegala a Crimeei si pentru pornirea unui razboi in toata regula pe teritoriul Ucrainei. Liderii europeni au prezentat ca o mare realizare impunerea de sanctiuni economice, dar nu au miscat un deget pentru a ajuta Ucraina dupa anexarea Crimeei. Putin a fost incurajat de non-combat, asa ca a pornit si razboiul cu care a mai muscat o bucata din Ucraina. Europenii si americanii l-au amenintat, au tinut discursuri sforaitoare despre „linii rosii” si ultimatumuri, dar rezultatul e ca Ucraina e tot singura, iar Putin isi impune noile granite.

De parca non-combatul lor nu era suficient, Germania si Franta au trecut la etapa urmatoare: au inventat un format de discutii cu Rusia si Ucraina si acum fac presiuni asupra Kievului sa accepte toate conditiile umilitoare puse de Putin, pentru o pace iluzorie in estul tarii. Un cinism formidabil, cum am mai vazut in Europa in 1938, cind Hitler a anexat o parte a Cehiei pe semnatura marilor puteri europene. Cinismul continua si de cealalta parte a Atlanticului, unde cererile de armament din partea Ucrainei au fost aminate pina la calendele grecesti.

Oamenii au simtit abdicarea liderilor lumii libere de la valorile morale.

Acelasi lucru s-a petrecut in Siria. De patru ani, guvernul criminal al lui Assad a ucis zeci de mii de oameni, iar in tara s-a instalat haosul. Aceleasi discursuri occidentale despre „linii rosii” si ultimatumuri. Nimic nu l-a oprit pe Assad. In loc de o angajare totala, Occidentul a preferat alibi-ul inarmarii unor factiuni rebele. Rezultatul? A aparut ISIS, care are acum arme si pregatire occidentale, dar asasineaza crestini pe banda rulanta intr-un teritoriu controlat mai mare decit suprafata Marii Britanii.

Oamenii au simtit iar abdicarea liderilor lumii libere de la valorile morale.

Asa a germinat speranta lui Putin de a reveni in prim-plan. Dan Turturica a explicat perfect in articolul lui cum si-a jucat Putin cartile pe care le avea in mina. Cert e ca s-a plasat perfect pentru a acoperi vidul de putere lasat de Occident.

Dar, mai ales, Putin incearca acum sa acopere vidul de autoritate morala creat prin auto-izolarea liderilor occidentali. Aici e marea batalie pe care o da Putin. Daca ii reuseste miscarea si redevine prizabil pentru publicul occidental, pentru publicul din Orientul Mijlociu si pentru liderii internationali, mai are doar un pas pina la scopul final: contestarea suprematiei Occidentale pe glob si retrasarea unor sfere de influenta.

• Paranteza. In plan tactic, acordul de comert SUA -UE (TTIP) e una dintre tintele de parcurs. E esential pentru Putin sa impiedice realizarea unui bloc comercial care ar face Rusia si mai slaba din punct de vedere economic.

Probabil ca Rusia va intra intr-o coalitie alaturi de SUA si alti parteneri occidentali in Siria. E o victorie uriasa pentru Putin, din pacate pentru Occidentul blazat. Poate totusi acelasi Occident isi va da seama ca evitarea implicarii in punctele fierbinti ale planetei nu inseamna ca scapa de probleme (criza refugiatilor e o dovada) si va face pasii corecti pentru a limita expansiunea lui Putin.

Altfel, la nivel teoretic, toata lumea stie cum poate fi incetinita expansiunea Rusiei. Dan Tapalaga a relatat cum vicepresedintele Biden i-a comunicat presedintelui Iohannis ca energia si coruptia sint cele doua instrumente de politica externa folosite de Rusia lui Putin.

Statele occidentale au, la rindul lor, institutii si proceduri cu care sa contracareze cele doua instrumente teribile ale lui Putin, energia si coruptia. Dar cine poate lupta impotriva coruptiei morale, manifestata deseori prin neasumarea deciziilor cruciale?