Uniunea Europeană rămâne fără timp pentru a pune în aplicare reformele economice propuse de Mario Draghi, fostul șef al Băncii Centrale Europene, cu doi ani în urmă.
Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.
Nu «cumpărați» o lună sau un an de abonament, ci contribuiți la un serviciu de vigilență publică de care beneficiem în comunitățile noastre, indiferent de opțiunile politice diverse.
Dacă blocul eșuează, se confruntă cu perspectiva unui declin pe termen lung, devenind un actor de mâna a doua pe scena mondială, argumentează Mike Peacock, un analist veteran al Reuters și fost director pentru comunicare al Băncii Angliei. El avertizează că UE riscă să devină „bolnavul” lumii.
Blocul comunitar a stabilit sfârșitul anului 2027 drept termen-limită pentru punerea în aplicare a unor elemente-cheie ale planului lui Draghi. Printre acestea se numără o piață unică completă, cu piețe de capital și uniuni energetice, mai multe împrumuturi comune și mai puține cerințe privind sprijinul unanim al statelor membre pentru reformele majore.
Uniunea Europeană implementase integral până în luna iulie doar 15,7% dintre propunerile lui Draghi, în timp ce aproximativ alte 40% fuseseră abordate parțial, potrivit European Policy Innovation Council, o organizație non-profit cu sediul în Belgia.
„Dacă ne concentrăm asupra celor mai radicale – și, prin urmare, celor mai importante – măsuri, precum piețele unice de capital și de energie, situația este și mai gravă”, argumentează Peacock. Acesta amintește că UE a legiferat cu succes în cazul a doar 3% dintre propunerile importante, potrivit unei analize a think tank-ului francez Institut Montaigne.
O problemă este că executivul UE condus de Ursula von der Leyen poate face aceste demersuri să avanseze doar cu acordul tuturor statelor membre.
Iar calendarul electoral care urmează în Europa ar putea face acest lucru mult mai dificil. „Este puțin probabil ca guvernele care se confruntă cu alegătorii să fie dornice să renunțe la și mai multă suveranitate, iar dacă aceste alegeri vor produce lideri mai puțin orientați spre reforme, țesătura integrării UE ar putea începe să se destrame”, argumentează Peacock, care a scris la Reuters editoriale pe teme economice și de relații internaționale timp de un sfert de secol.
Alegerile care pot da peste cap planurile UE
Franța este prima, cu alegeri prezidențiale în aprilie 2027.
UE se grăbește deja să finalizeze următorul buget pe termen lung al blocului, pentru perioada 2028-2034, înaintea acestor alegeri, de teamă că ele ar putea aduce la putere un guvern populist condus de Marine Le Pen.
Deși Adunarea Națională, partidul lui Le Pen, a renunțat la ambiția de a părăsi UE, acesta a indicat în continuare că dorește să reducă contribuția Franței la bugetul blocului și să se retragă din anumite componente esențiale ale politicii energetice, reintroducând totodată controalele la frontieră.
Alegerile din Italia și Polonia urmează mai târziu, în 2027, în timp ce premierul spaniol Pedro Sanchez tocmai a convocat alegeri anticipate pentru sfârșitul lunii noiembrie.
Acestea ar putea complica și mai mult eforturile de reformă, întrucât liderii ar putea fi reticenți să susțină chiar înainte de alegeri măsuri de reformă care presupun renunțarea la suveranitatea națională.
Marine le Pen, FOTO: Firas/ABACA / Shutterstock Editorial / Profimedia
Cazul aparte al Germaniei
Peacock amintește apoi de cazul Germaniei. Deși coaliția de guvernare condusă de cancelarul Friedrich Merz poate să rămâne la putere până în 2029, sprijinul în creștere pentru partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD) – care a susținut relații mai strânse cu Rusia și restricții severe în materie de imigrație – ar putea bloca eforturile de reformă în cea mai mare economie a Europei.
Sub Merz, Germania a fost până acum mai ambițioasă în agenda sa de reforme decât majoritatea vecinilor săi. De la preluarea mandatului anul trecut, Merz a relaxat așa-zisa „frână” de îndatorare a Germaniei – o regulă fiscală despre care unii analiști, inclusiv Peacock, consideră că a tras în jos mult timp creșterea economică.
Decizia luată de noul guvern german a fost cu scopul de a permite o creștere puternică a cheltuielilor pentru apărare și crearea unui fond de infrastructură de 500 de miliarde de euro. Aceste măsuri au fost urmate de planuri pentru modernizarea rețelei de electricitate a țării, precum și de reforme în domeniul pensiilor, fiscalității și pieței muncii.
Cheltuielile au fost populare, însă măsurile de reformă, precum înăsprirea controalelor privind zilele de concediu medical și abuzurile din sistemul de ajutoare sociale, precum și creșterea treptată a vârstei de pensionare de stat, nu sunt deloc populare – lucru demonstrat de rezultatele recente ale alegerilor organizate de landuri.
„Principala concluzie este că germanii nu vor reforme și vor fie să rămână într-un prezent care nu se schimbă niciodată, fie să se întoarcă în trecut”, a scris Carsten Brzeski, economist-șef la ING, după ce Uniunea Creștin-Democrată (CDU) aflată la guvernare a suferit pierderi importante în alegerile regionale, pe fondul creșterii sprijinului pentru AfD.
„Deși AfD nu a obținut încă nicio majoritate care să-i permită să guverneze și ar trebui să întâmpine dificultăți în găsirea unor parteneri de coaliție, ascensiunea sa rapidă din ultimul deceniu, care a transformat formațiunea în partidul cu cel mai mare nivel de susținere în sondajele din Germania, nu poate fi ignorată – în special fiindcă popularitatea sa ar putea determina partidul aflat la guvernare să încetinească reformele care par să reducă suveranitatea națională”, scrie Mike Peacock.
Cancelarul Friedrich Merz, FOTO: MICHAEL KAPPELER / AFP / Profimedia
Teste decisive pentru planurile UE
Pe de altă parte, analistul Reuters argumentează că în rândul oficialilor UE există un sentiment palpabil de urgență.
„Acolo unde proiectele sunt în interesul strategic al Europei, trebuie să accelerăm masiv”, a declarat chiar luna trecută Ursula von der Leyen, în discursul său anual privind „Starea Uniunii”, adresat Parlamentului European.
Cu toate acestea, pare să existe puțină disponibilitate pentru punerea în comun a puterii.
Apelul lui Draghi pentru mai multe împrumuturi comune în zona euro pare deja sortit eșecului. Testele decisive vor fi acum dacă liderii UE pot crea o uniune a economiilor și investițiilor, precum și o uniune energetică.
Crearea unei piețe unice de capital ar putea ajuta blocul să mobilizeze cele 35 de trilioane de euro reprezentând economiile gospodăriilor din UE, care sunt dispersate în cele 27 de state membre și sunt adesea investite în străinătate.
Un demers paralel pentru simplificarea unui sistem de reglementare fragmentat ar putea genera de asemenea câștiguri semnificative, continuă Peacock. Analiza Fondului Monetar Internațional din aprilie a estimat că agenda de reforme ar putea crește productivitatea europeană cu 20% pe parcursul unui deceniu, deși această proiecție se bazează pe mai multe ipoteze optimiste.
„În absența progreselor, decalajul de productivitate față de SUA se va adânci aproape sigur”
O componentă esențială a acestei agende pentru creșterea competitivității este reforma energetică. Banca Centrală Europeană estimează că adoptarea rapidă a inteligenței artificiale ar putea crește productivitatea UE cu până la 4% pe parcursul unui deceniu.
Cu toate acestea, construirea și operarea centrelor de date și a infrastructurii pentru inteligență artificială sunt fezabile doar dacă sunt susținute de un flux de electricitate care să circule cu ușurință peste granițele naționale ale UE, la prețuri competitive.
Christine Lagarde, președinta Băncii Central Europene, a avertizat recent că blocul riscă să rateze complet „boom”-ul inteligenței artificiale și să ajungă să depindă excesiv de state străine – în special de SUA și China – pentru componente tehnologice esențiale.
„În absența progreselor, decalajul de productivitate față de SUA se va adânci aproape sigur, producția europeană va fi probabil afectată și mai mult de concurenții chinezi cu costuri mai mici, iar blocul va trebui cu siguranță să continue să își procure din străinătate componente tehnologice esențiale”, subliniază Mike Peacock.
„UE, caracterizată de aversiunea la risc, a tergiversat mult timp reformele, însă continuarea acestei abordări acum ar putea fi una dintre cele mai riscante decizii dintre toate”, conchide el.
