Rolul presedintelui Iohannis, varianta anticipatelor si ce are de facut strada mai departe

Victor Ponta a demisionat, miercuri dimineata, iesind pe usa din dos a istoriei, scos in suturi de furia strazii, exact cum merita dupa o guvernare aroganta, cinica si iresponsabila care a demolat imaginea Romaniei in exterior si increderea partenerilor externi. In lipsa reala de optiuni, cei mai multi oameni de buna credinta cer dizolvarea Parlamentului si alegeri anticipate. Opozitia s-a catarat pe val strigand ipocrit dupa niste anticipate aproape imposibil de organizat. De ce aceasta varianta pare mai degraba utopica, nerealista, chiar daca strada asta doreste in mod legitim: sa plece toti, sa o luam cumva de la capat cu altii.

Cei aproape 600 de parlamentari nu vor accepta sa demisioneze de bunavoie chiar daca vom protesta zilnic impotriva lor. Poate numai daca vor fi scosi de guler din Casa Poporului, dar asa ceva nu trebuie sa se intample intr-un stat democratic. Atunci ramane varianta declansarii anticipatelor prin mecanismul Constitutional, care spune ca Parlamentul trebuie sa pice de doua ori un guvern pentru a fi dizolvat de predinte.

Or, la a doua propunere de premier, parlamentarii vor vota pe oricine, si o girafa, numai sa-si salveze scaunele. Au investit bani in campanie care trebuie recuperati, altii n-au alternativa, iar majoritatea nu inteleg mare lucru din furia strazii. In mintea lor colcaie scenarii unul mai nerod decat altul, dar ultimul lucru pe care-l accepta e ca poporul s-a saturat de ei, de un mod corupt, complet stricat de a face politica si de a guverna.

Prin urmare, in mod realist, varianta anticipatelor pica, desi pare cea mai seducatoare si romantica varianta. Cum ar fi sa plece toti si sa vina dintr-o data altii mai buni? Ceea ce nu inseamna ca Parlamentul nu trebuie slabit, dimpotriva. Merita sa le amintim mereu ca daca se ating de justitie pleaca toti dupa Ponta. Justitia e tot ce ne-a mai ramas, deocamdata.

In treacat fie spus, in societate s-a strecurat o idee subversiva care merita demontata. Si ce daca pica Ponta si ai lui? De unde luati altii mai buni, cand partidele sunt praf, iar societatea nu arata nici ea mai bine decat ele? O tentativa mai sireata de demobilizare a publicului, oricum dezorientat, rar am vazut.

Deci, cand avem un premier trimis in judecata, un vicepremier suspect de abuz in serviciu, dupa o tragedie cu 32 de morti si nici o asumare de responsabiiltate, cand ies 25 de mii de oameni in strada satui de impostura conducatorilor, tu atat ai de spus? Asta e problema Romaniei, ca n-are cine s-o conduca in afara de hoti si impostori? Am vazut ideile astea raspandite pe net, am intalnit personal oameni care au pus asa problema. Chiar s-au intrebat cum procedam mai departe, ce sens au protestele si demisiile daca tot n-avem optiuni reale?

Toti acesti oameni uita mereu ca optiunea reala este implicarea lor continua, asa cum s-a intamplat marti seara prin mobilizarea admirabila intr-un protest fara precedent dupa miscarile contestatare din anii 90.

Prin urmare, ce se poate face, concret, mai departe? Prea putin conteaza de acum daca PSD va reusi sa formeze guvern cu Zgonea, PNL cu Predoiu, daca vom avea guvern de uniune nationala sau de tehnocrati. N-au decat partidele astea pline de putregai sa se zbata cum pot sa incropeasca o majoritate. Foarte probabil sa ne indreptam spre guvern de tehnocrati. Un guvern tampon reprezinta acum cea mai convenabila solutie atat pentru partide, cat si pentru presedinte, dar este de departe cea mai ineficienta deoarece acestia nu vor avea sustinere politica, prin urmare nici forta de a guverna.

Aceasta nu este problema presedintelui Klaus Iohannis, ci a partidelor. Stim ca partidele mari nu se pot reforma usor din interior, ca vor veni tot cu aceleasi figuri expirate, cu incompetenti, cu jumatati de masura. Stim toate astea, dar varianta infiintarii unui partid nou nu este nici ea realista pe termen scurt si mediu (Vedeti cat de greu se ridica un nou partid – PMP, M10 etc). Prinurmare, in 2016 tot partidele astea mult hulite vor livra viitorii conducatori ai Romaniei. De noi depinde enorm cum vor arata ei.

Klaus Iohannis insusi are de facut ceva esential: sa iasa din rolul de presedinte spectator. De acum incolo, nu mai poate invoca neutralitatea in raport cu partidele, care-i vor pune pe masa niste nume pentru functia de premier. Nu mai poate semna ca primarul cu argumentul ca asta i s-a propus, asta trimite mai departe in Parlament. Viitorul Guvern, bun, prost, cum va fi el, si-l va lua sub semnatura proprie. Prin urmare, raspunde inclusiv presedintele Iohannis pentru calitatea viitoarei guvernari deoarece are posibilitatea reala sa cenzureze guvernul inca de la formarea lui. De acum, Klaus Iohannis nu mai poate fugi de exercitarea atributiilor sale numai daca doreste cumva sa devina complice.

Asadar, in mod realist si rational, strada trebuie sa-si utilizeze mai departe forta pentru a forta partidele sa-si schimbe radical oferta politica. Propun PSD sau PNL un premier si ministri de neacceptat? In strada, si presiune maxima pana vin cu altii. Cad la compromisuri imposibil de inghitit cu sinistrul Oprea? In strada pana dispare de tot din peisaj. Vin cele doua partide – care apropo, isi vor inchide curand listele de candidaturi pentru locale – cu oferte la fel de slabe de candidaturi pentru primarii si consilii locale?

Oamenii sa-i sanctioneze in strada si la vot, sa nu le mai accepte toti borfasii, analfabetii, smecherii si incompetentii. Intr-o democratie activa, cu cetateni implicati, partidele nu vor mai putea functiona la fel ca inainte. Stiu ca asta presupune ceva efort, mai multa implicare in viata de zi cu zi, mai mult spirit civic. Dar nu cunosc alt mod de a construi o democratie sanatoasa. Partidele sunt acum putrede, dar au ajuns asa pentru ca si noi le-am lasat sa se strice. Nepasarea, lehamintea si neimplicarea noastra le-au ajutat sa decada atat de mult.

Democratia trebuie reconstruita de la firul ierbii, cu efortul si presuinea constanta a fiecaruia. Ar fi o iluzie sa credem ca ne-am facut datoria de cetateni participand la cateva proteste frumoase, autentice, care au dus la caderea unui guvern, si ca asta a rezolvat problema. Insuficient. Nu-i mai lasati sa umple consiliile locale din orasul vostru, micul parlament care ia decizii pentru viata voastra, cu toti ageamiii. Puneti presiune pe partide sa-si ridice standardele, sa puna pe liste profesori, medici, pompieri sau orice alte calificari care au sens sa ajunga intr-un consiliu local unde se decide cum vor arata scolile, spitalele sau siguranta publica in orasele voastre. Nu mai acceptati nume de politruci despre care nu stie nimeni nimic. Iesiti in strada pentru asta daca e nevoie, dar nu va resemnati.

Amintiti-va mereu versurile celor de la Goodbye to Gravity, un apel exemplar la implicare: we’re not numbers/ we’re free/ we’re so alive/ cause the day we give in/ is the day we die (…) Fuck all your wicked/ Corruption . Nihilistilor, scepticilor convinsi ca oricum nu se schimba nimic in tara asta, le-as arata iarasi si iarasi, la nesfarsit, imaginile superbe de marti seara de pe strazile Capitalei. Fara oamenii aceia minunati mobilizati pe retele de socializare impotriva unui rau care a inceput sa ucida la propriu, asasinii sperantelor noastre erau acum bine-merci la putere, furandu-ne mai departe vietile, fara nici o bataie de cap.