Romgaz arde gazul. Demisioneaza cineva? (de Emil Stoica)

Pe 5 Octombrie, Gaz de France a anuntat achizitionarea a 59% din Depomures, al doilea operator din Romania care detine facilitati de stocare a gazului. Aceasta tranzactie vine dupa ce Gaz de France a achizitionat si Amgaz, cel de-al 3-lea operator roman din acest sector.

Desigur, va intrebati ce legatura are aceasta tranzactie cu conducerea sau cu actionarii Romgaz, in speta Ministerul Economiei si Finantelor.

Problema este ca nu este doar o singura legatura ci mai multe, si toate aceste legaturi duc la o concluzie cat se poate de simpla si des auzita in ultimii 18 ani: statul roman nu este in stare sa-si apere interesele, care sunt, in ultima instanta, interesele contribuabilului.

1. Intentiile premierului.

In urma cu cateva luni, primul ministru al Romaniei, Calin Popescu Tariceanu, anunta ca doreste ca firme romanesti precum CFR, CEC sau Romgaz sa se extinda inclusiv pe piete in afara Romaniei. Cu acea ocazie, am tras un semnal de alarama pe care nimeni din firmele respective sau din MEF nu s-a sinchisit sa-l auda. Repet aici o tema din acel articol:

Prima problema ar fi ca cele trei firme nu au parte de un corporate governance adecvat. Numirile in posturile de conducere se fac in continuare pe criterii politice (desi in cazul CEC aceasta practica pare sa fi fost pe moment oprita), anumite decizii – cum ar fi politicile de personal – au o importanta componenta politica datorita zecilor de mii de angajati ale fiecareia dintre cele trei firme.

Niciuna dintre cele trei firme nu este cotata la bursa pentru a avea un sistem de raportare eficient sau pentru ca managementul firmei sa raspunda conform cerintelor pietei de capital. Toate cele trei firme – in ciuda istoriei, brandului si dimensiunilor lor – au reusit sa piarda cote de piata si sa aiba in general o atitudine pasiva, mioritica uneori, in fata economiei de piata si a competitiei.

Din prima problema decurge a doua problema si anume cea a managementului: managementul din cele trei firme este greoi, lipsit de imaginatie si care nu face fata cerintelor pe piata interna; sa le ceri sa fie competitivi si sa inteleaga cum functioneaza o piata externa precum si cea europeana sau chiar globala cred ca este prea mult.

2. Strategia energetica

Am analizat strategia energetica a Romaniei in detaliu. Si am remarcat ca aceasta strategie contine idei generoase, vorbeste despre viitor si despre siguranta energetica. Vorbeste despre depozite de gaze naturale care sa atenueze din problemele ce pot aparea mai ales iarna, cand presiunea este mica si cererea mai mare.

Romgaz a ratat achizitia numarului 2 si a numarului 3 din Romania in ceea ce priveste stocarea de gaze.

Site-ul Romgaz este extrem de sarac in informatii. O societate de dimensiunile Romgaz ar trebui sa prezinte public macar acelasi nivel de informatii ca o firma cotata. Nu o face.

Totusi, printre putinele informatii de pe site, exista cateva cuvinte despre strategia de inmagazinare unde scrie negru pe alb ca: “Romgaz doreste intensificarea ritmului de dezvoltare a capacitatilor existente de inmagazinare a gazelor naturale”.

3. Actionariatul Depomures

Depomures era detinut, inainte de 5 Octombrie, de Azomures (50%), Romgaz (40%) si alti actionari (10%). Gaz de France a achizitionat 59% adica aproape tot ce nu apartinea Romgaz.

Romgaz este furnizorul traditional de gaz al Azomures, combinatul Targ-Muresean primind multi ani gaz la pret subventionat. Dealtfel, marirea pretului gazului a facut ca patronii turci ai Azomures sa ameninte in mod repetat cu inchiderea combinatului. Asadar, Romgaz avea destula putere contractuala sa achizitioneze Depomures, in plus era si actionar semnificativ. Cu toate astea, nu a facut-o.

Concluzie

Strategia nationala, strategia guvernului (care este actionarul de la Romgaz), strategia Romgaz — toate aceste strategii vorbesc despre cresterea capacitatii de depozitate. In plus, in cazul Depomures, Romgaz era deja actionar semnificativ (cu 40%) si avea relatii comerciale de asa natura incat sa poata achizitiona acest operator.

Cu toate astea, nu a facut-o, iar castigatorul este firma Gaz de France. Sa fie vorba de incompetenta la nivelul MEF si al conducerii Romgaz? Oare strategia nationala in domeniul energiei se rezuma doar la vorbe frumoase, fara ca autoritatile sa aiba competenta de a o indeplini? Toate aceste intrebari necesita raspunsuri.

Pe care, din pacate, mi-e teama ca nu le vom obtine nici macar dupa urmatoarele alegeri, indiferent care partid le va castiga.

Comenteaza pe blogul lui Emil Stoica