Santajul Roman cu Informatii (de Miron Damian)

O norma democratica simpla spune ca transparenta inaltelor demnitati ale statului nu este un moft, ci o necesitate fundamentala. Moft risca sa devina „securitatea nationala“ daca se opune acestei transparente.

Dezbaterea din Comisia SRI pleaca de la o falsa problema, opunind in mod incorect cele doua concepte. Desecretizarea dosarelor de politicieni este, intr-un fel, o revenire necesara la normal. Ele n-ar fi trebuit secretizate de la bun inceput. Pentru ca dl Stan de la PSD are, fara indoiala, dreptate cind spune ca potentialul de santaj al acestor dosare este imens.

In acest caz, e limpede ca pastrarea respectivului potential in cine stie ce miini n-a contribuit si nu contribuie deloc la siguranta nationala. Din contra, o pune serios in primejdie. Iar singurul mod de a opri un santaj este dezvaluirea integrala. De fapt, dl Stan spune mai mult, astfel de santaje chiar au avut loc.

Poate ca actualul membru al Comisiei si fostul ei sef ar trebui sa dea mai multe detalii, daca nu presei, atunci procurorilor. De asemenea, si Domnia sa si alti colegi ai sai ar trebui sa explice si motivele pentru care se opun acestui proces.

Caci nici din punct de vedere legal desecretizarea nu se opune sigurantei nationale. Neintelegerea aici e atit de evidenta, incit in alte conditii ar fi putut servi drept gag intr-o comedie absurda. Sa zicem ca cineva va ameninta cu judecata pentru o pricina.

Considerind ca are dreptate, va chemati avocatul si ii spuneti sa faca demersurile necesare astfel incit acuzatorul vostru sa primeasca pe loc ceea ce cere in justitie. Iar avocatul isi potriveste ochelarii si spune, doct, ca asa ceva nu se poate, ca asta se decide doar in instanta, conform legii. Ridicol, nu? Da, instantele interpreteaza legea, dar numai cind exista un conflict.

Daca eu sint de acord cu oponentul meu, atunci justitia nu mai are ce face, decit in cazul absurd in care si acesta a decis ca n-are dreptate, si e gata sa se lupte cu mine, pentru mine, in instanta. Ei bine, exact o astfel de absurditate este invocata in cazul nostru.

Ni se spune ca legea prevede ca doar Comisia mixta CNSAS-SRI, arbitrata de CSAT, ar putea decide declasificarea dosarelor ce privesc siguranta nationala. In realitate, legea prevede asa ceva doar atunci cind intre deconspirarea tuturor dosarelor, urmarita de CNSAS, si protectia sigurantei nationale, urmarita de SRI si decisa de CSAT, apare un conflict.

In clipa in care aceasta din urma institutie este de acord ca dosarele pot fi facute publice, comisia respectiva nu-si mai are rostul, decit in cazul absurd si ilegal in care Consiliul insarcinat cu desecretizarea se decide brusc sa protejeze siguranta nationala amenintata de CSAT.