Science Report: A fost descifrat misterul „Monstrului lui Tully” după aproape 70 de ani? De ce evoluția primatelor trebuie regândită. Insula de plastic din Pacific a ajuns așa mare că are propriul biosistem

​A fost descifrat misterul „Monstrului lui Tully” după aproape 70 de ani? ● De ce evoluția primatelor trebuie regândită ● Insula de plastic din Pacific a ajuns așa mare că are propriul biosistem

A fost descifrat misterul „Monstrului lui Tully” după aproape 70 de ani?

În 1955, un paleontolog amator, Francis Tully pe numele său, descoperea în situl Mazon Creek Lagerstätte din Illinois, SUA, resturile fosile ale unui animal atât de bizar, că nici până astăzi nu a putut fi explicat pe deplin. Bizara creatură a primit numele de „Monstrul lui Tully”, iar de atunci și până în prezent, sute de exemplare fosile au fost descoperite, absolute toate în același sit din Statele Unite.

Cu o lungime de maxim 35 de centimetri, animalul care a trăit acum circa 300 de milioane de ani avea un corp asemănător cu al unei sepii. Până aici, nimic ciudat. Diferența este că Tullimonstrum gregarium, așa cum a fost botezat, prezenta doi ochi alungiți în lateral, iar în loc de orificul bucal avea un organ similar cu o trompă în vârful căreia se afla ceea ce a putut fi definit ca o gură.

Cum nu prezenta urme ale unor structuri dure în organism (oase, cochilie, dinți etc.), Tullimonstrum a fost considerat un animal nevertebrat, însă clasificarea asta nu s-a dovedit una simplă. În fapt, de la descoperirea sa și până la momentul actual, niciun studiu nu a reușit să explice poziția taxonomică a vietății, și nici să ofere o descriere clară a organismului acesteia.

Noutatea vine însă de la un grup de cercetători japonezi de la universitățile din Tokyo și Nagoya care, împreună, susțin că au reușit să elucideze măcar unul dintre misterele care planau asupra lui Tullimonstrum gregarium. Într-un studiu publicat în revista Paleontology, savanții niponi susțin că au analizat peste 150 de fosile de Tullimonstrum, peste 70 de vietăți descoperite în același context cu acestea, dar au reușit în premieră să și creeze o hartă 3D a mediului în care trăiau și în care s-au fosilizat.

Pe baza acestor date, autorii studiului susțin că animalul nu prezintă nicio dovadă că ar fi fost vertebrat, așa cum se afirmase într-un alt studiu, publicat în Nature în anul 2016. Cel mai important argument a fost acela că animalul prezintă segmentări în zona capului (unele care nu mai fuseseră observate până acum), care se prelungesc spre corp, trăsătură care nu se regăsește la niciun animal vertebrat actual sau dispărut.

Chiar și astfel, cercetătorii niponi recunosc că descoperirea lor e doar un mic pas în a explica bizareriile animalului. Clasificarea taxonomică a acestuia rămâne o problemă care nu se va pitea rezolva doar cu fosilele actuale sau cu tehnologia prezentă. Posibil, spun japonezii, ca Tullimonstrum să fi fost un fel de melc cu o morfologie radical schimbată față de ce știm noi azi. Dar și afirmația asta trebuie dovedită cumva.

De ce evoluția primatelor trebuie regândită

De peste 150 de ani, de când oamenii au început să studieze evoluția speciei umane și, implicit, a primatelor, a existat o idee care nu s-a schimbat niciodată. Ideea asta spunea că Africa era, la momentul apariției primelor primate (asta acum circa 21 de milioane de ani), un continent acoperit cu păduri vaste, de la o coastă la alta, și că ăsta a fost mediul ideal care a permis evoluția strămoșilor noștri îndepărtați.

Ulterior, acum circa 10 milioane de ani, pe fondul schimbărilor climatice care au afectat Africa, parte dintre pădurile alea au dispărut, locul lor fiind luat de savane. A fost vorba de o schimbare cu efecte majore căci, în noul mediu, primii hominini care au pășit în savană au dezvoltat o abilitate definitorie, mersul biped. Problema a fost că tot scenariul ăsta s-a bazat mai mult pe date empirice decât pe dovezi clare.

Plecând de la ideea asta, o echipă internațională de cercetători a analizat, într-o primă etapă, un sit faimos african, care a oferit una dintre cele mai vechi dovezi ale existentei primatelor, situl Moroto din Uganda. Cum spuneam , acolo au fost descoperite fosilele unei primate primitive, botezat Morotopithecus. Ciudățenia era că Morotopithecus prezenta trăsăturile scheletale ale unui animal adaptat la traiul arboricol, dar dinții săi nu erau deloc adaptați la consumul fructelor sălbatice.

Ciudățenia a fost explicată prin analiza polinică și prin cea a izotopilor de carbon prezenți la nivel sedimentar. Iar surpriza a fost că Morotopithecus nu trăia în păduri, așa cum se crezuse. Mediul său din Uganda de acum 21 de milioane de ani era, mai degrabă, unul semiîmpădurit, în care predominau ierburile tropicale. Adică fix ceea ce se credea că s-a întâmplat acum 10 milioane de ani, nu acum 21 de milioane.

Folosind aceleași tehnici, cercetătorii au analizat alte opt situri din Uganda și Kenya, iar rezultatele au fost surprinzătoare. Tiparul florei din situl Moroto nu era unul singular. Mai degrabă, el era unul larg răspândit la cea vreme.

Poate nu pare cine știe ce dar, în lumea paleontologilor și paleobiologilor, asta înseamnă o schimbare majoră de paradigmă. Nu una care să explice episodul evolutiv al primatelor dar, cel puțin, un pas diferite de la care să se plece în cercetările viitoare.

Insula de plastic din Pacific a ajuns așa mare că are propriul biosistem

O echipă de cercetători de la Centrul Smithsonian pentru Cercetarea Mediul Înconjurător a anunțat recent în revista Nature Ecology&Evolution o descoperire surprinzătoare. Anume că marea insulă de plastic din oceanul Pacific nu doar că este un factor major de poluare. Asta se știa deja. Mai nou, se pare că insula atrage viețuitoare care, în mod normal, nu ar fi trăit într-o asemenea zonă.

Este vorba despre specii de nevertebrate care ajung acolo purtate de deșeurile de plastic, și care trăiesc de ani buni într-un mediu complet nou pentru ele. Spre exemplu, sute de specii de nevertebrate care au fost purtate în largul oceanului de tsunamiul care a lovit Japonia în anul 2011 au fost descoperite, șase ani mai târziu, pe țărmul Americii de Nord și al Hawaii-ului.

Este o descoperire cu mari implicații, atâta vreme cât se credea că nevertebratele în cauză nu pot rezista atâta timp în afara mediului lor. Plecând de la ideea asta, cercetătorii americani și-au îndreptat atenția și spre insula de palstic amintită, aflată la mii de kilometri de orice zonă de uscat. Astfel, crustacee, anemone de mare și alte specii specifice zonelor de coastă au fost descoperite în marea insulă de plastic. Și nu doar că fuseseră purtate acolo, ba chiar se înmulțeau și prosperau în noul mediu.

Pare o veste încurajatoare, aceea că anumite vietăți pot rezista și în cele mai poluate zone de pe glob. Da, la o primă vedere. Pe specialiști îi îngrijorează însă faptul că toate speciile astea vor putea ajunge în zone de coastă complet noi. Iar acolo, efectul lor de specii invazive ar putea fi devastator.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: Profimediaimages.ro