Science Report: Asistăm la o cursă a clonărilor între SUA și Rusia? Agenția Spațială Europeană riscă să rămână spectatoare în cursa spațială. Peștii sunt capabili de empatie

​Asistăm la o cursă a clonărilor între SUA și Rusia? ● Agenția Spațială Europeană riscă să rămână spectatoare în cursa spațială ● Peștii sunt capabili de empatie

Asistăm la o cursă a clonărilor între SUA și Rusia?

După ce o nou înființată companie americană, Colossal Biosciences, una la care inclusiv CIA a investit sume importante, a anunțat că plănuiește să readucă la viață mamuții, tigrii tasmanieni și alte animale dispărut, Universitatea Federală Ammosov din Yakutsk, Rusia, anunță că își propune să facă același lucru cu o specie dispărută de bizon.

Nu este prima dată când Rusia demarează astfel de programe. În anul 2012, autoritățile ruse anunțau o investiție de 5 milioane de dolari pentru a sprijini programul de clonare a mamuților. De atunci, nu s-a mai auzit absolut nimic despre clonarea uriașelor pachiderme dispărute. Dar, la urma urmei, clonarea mamuților este ultima grijă a guvernanților ruși în acest moment, așa că e de înțeles de ce nu au mai spus nimic.

Descoperirea în anul 2022 unui bizon perfect conservat în permafrostul siberian, mai exact în regiunea Verhoiansk din Extremul Orient, schimbă însă datele problemei. Specimenul, a cărui vârstă era de circa 1-2 ani în momentul morții, este atât de bine conservat încât specialiștii ruși consideră că acesta poate fi clonat.

Cercetătorii de la universitatea siberiană au efectuat deja o autopsie a bizonului și au prelevat mostre de țesut muscular, adipos, de os, piele și corn, ba chiar au prelevat creierul aflat într-o stare neobișnuit de bună.

Nu toată lumea este însă optimistă cu privire la șansele de reușită ale rușilor. Una dintre principalele piedici ar fi degradarea ADN-ului. Chiar dacă animalul care a trăit acum circa 8.000 de ani a fost perfect conservat, degradarea ADN-ului nu a fost oprită de permafrost. Pentru a reuși o clonare, ar fi nevoie de cromozomi intacți, iar șansele ca aceștia să mai fie găsiți în această stare într-un exemplar vechi de opt milenii sunt infime, afirmă Love Dalen, paleogenetician în cadrul Universității din Stockholm, Suedia.

Nu este exclusă definitiv o reușită, însă șansele ca ea să se producă sunt infime, afirmă contestatarii. Având în vedere că specialiștii de la Colossal Biosciences nu beneficiază nici pe jumătate din exemplarele de mamifere conservate în permafrost de care dispun rușii, pare puțin ciudat că tot s-au apucat de treabă, în ciuda atâtor piedici.

Dacă unii dintre ei chiar vor reuși vreo clonare, asta o vom vedea în viitorul apropiat. Posibil, până la urmă, să fie doar un foc de paie, iar animalele alea să rămână acolo unde sunt deja, adică în cărțile de istorie naturală și prin cele de istorie.

Agenția Spațială Europeană riscă să rămână spectatoare în cursa spațială

Lumea se schimbă fundamental, iar cursa spațială deja aflată în desfășurare va influența decisiv viitorul, așa cum internetul o făcea acum 20 de ani. Nu sunt cuvintele mele, sunt ale celor de la ESA (Agenția Spațială Europeană), în cel mai recent comunicat al lor.

Iar dacă SUA și China deja se află în plin avânt pentru a construi prima bază lunară permanentă, ESA susține că un plan european similar este imperios necesar. Ba mai mult, ar cam trebui să trimită primul european pe Lună în maxim zece ani.

Problema este că, la nivel de investiții, ESA se află mult în spatele Chinei și a americanilor. Până acum, ESA s-a concentrat mai mult pe partea științifică (telescoape, sateliți etc.) și, pentru a trimite astronauți în spațiu, s-a bazat fie pe rachetele americane, fie pe cele rusești.

A existat la un moment dat un plan pentru crearea unei rachete europene, însă planurile au fost abandonate prin anii ’80. Era de așteptat. Cu un buget de vreo cinci ori mai redus decât cel al NASA, ESA nu poate face minuni.

Oficialii ESA susțin însă că o dublare a fondurilor ar plasa Europa în cursa spațială cu șanse reale. Practic, în acest moment, fiecare membru al Uniunii Europene plătește 1,5 euro/an pentru a susține eforturile ESA. Cu 3 euro/an, lucrurile s-ar schimba dramatic. Evident, aici e vorba de statistică. În acest moment, Franța este cel mai mare finanțator ESA, urmată de Germania, Italia și Marea Britanie.

Peștii sunt capabili de empatie

Se pare că trăsături pe care, până nu demult, le consideram pur umane, așa cum ar fi grija față de semeni, capacitatea de a simți și de a reacționa la durere, teama sau bucuriile celor de lângă noi, au rădăcini cu mult mai vechi decât ne imaginam. În fapt, ar pleca încă din zorii vieții complexe.

Cel puțin asta susține un studiu realizat de o echipă de biologi de la Universitatea din Texas și publicat în revista Science. Studiul arată că peștii pot simți teama altor pești și să devină, la rândul lor, temători. Pentru a depista mecanismul care generează acest răspuns, numit „contagiere emoțională”, cercetătorii americani au intuit că este vorba de oxitocină, un hormon cu un rol important, printre altele, în empatia umană.

Atunci când au inhibat producerea de oxitocină pe peștii-cobai, aceștia au devenit antisociali, incapabili să mai reacționeze la comportamentul celor din jur. În schimb, când au primit injecții cu oxitocină, iar simțurile lor au revenit la normal, reacțiile empatice au reapărut.

Chiar dacă este vorba despre una dintre cele mai primitive forme de empatie, una necesară pentru a rămâne în viață, iată că rădăcinile acestui comportament sunt mult mai vechi decât specia umană. În fapt, au peste 450 de milioane de ani, atunci când ar fi trăit strămoșul comun al peștilor și al oamenilor.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro